Hic sunt reveliones

Cu noul an sunând cu insistenţă la uşă ca un colindător tupeist şi foarte dornic de mandarine, orice blogăr care se respectă trebuie să-şi pună pe blog un bilanţ.

Episodul 230: Mîţa şi revelionul

Dacă tot am înviat din adormire cu un text mortuar, s-o trimitem şi pe Mîţă la crematoriu de revelion, că nu (se) strică. Eu sunt gata de ultima beţie cruntă din istoria omenirii, voi?

Deschide cenuşa, creştine

Bucuraţi-vă, voi robi ai marelui interneţ pan-global, sfântul Vasile se întoarce! Cu burta plină şi mahmur ca un geto-dac după o campanie de răpit copii de peste Dunăre, sunt gata să reiau programul de hăhăială, trolaj şi Mîţe cu care v-am obişnuit.

Şi cu ce să începem după marea sărbătoare a creştinătăţii ortodoxe dacă nu cu încă un reproş adus creştinătăţii ortodoxe. Reproş că ce? Păi, că există.

E vorba din nou despre incinerarea răposaţilor. Poate că ştiţi, mai demult am scris o poezie super-bengoasă pe tema incinerării la îndemnul asociaţiei “Amurg”.

…şi Onan nou fericit!

Şi dacă-i ajunul şi tot ne daţi ori nu ne daţi fasole cu cârnaţi, uite-aici un à propos la cârnaţi.

Sex reader e un proiect mişto al unor oameni mişto care recoltează sex din cărţi şi vi-l oferă în aşa fel încât să nu mai fie nevoie să-l căutaţi voi de nebuni printre rânduri. Fiind invitat să îi binecuvântez pe aceşti distinşi literaţi cu un guest post festiv şi crăciunistic, le-am făcut şi lor cadou câteva pasaje care mi-s foarte dragi (şi pe care voi le-aţi mai găsit aici, da’ pozate, nu transcrise) din Iniţierea sexuală de la 1929.

Episod şi mai special: Mîţa salvează crăciunul

Iar asta-i ca să nu ziceţi că nu v-am făcut un episod şi mai special de sărbători. Acu’ hai mai repede cu ospăţul, troieni-v-ar (ac)neaua!

Dimineaţa pe răcoare la vecini e renovare

De multe ori mi s-a întâmplat să mă culc beat sau foarte, foarte obosit şi să nu aud când sună alarma dimineaţa. Multe telefoane au sonerii domoale şi plăcute pe care ţi-e tot dragul să dormi ca un porc ratând astfel examene, înmormântări, poate chiar prima întâlnire cu dragostea vieţii tale sau meciul Vasluiului.

În dimineţile alea când eşti un leneş inconştient şi te doare-n cur pentru că tu pur şi simplu vrei să mai dormi, un singur sunet îţi curmă fără milă somnul, îţi dă trei palme şi te trezeşte la realitate. Sigur ştiţi ce-i acel sunet.

Eu am încercat să-l surprind cât mai fidel.

Pomana porcuşorului

Oameni buni cu suflet bun şi cu credinţă-n Bulanus şi-n spaghetele zburătoare! A venit vremea să vă dovediţi încă o dată iubirea faţă de cele blănoase şi care chiţăie. Dacă mai ieri îi găseam un stăpân căţelului comunitar, azi, chiar de Ignat, vă invit să luaţi acasă un porc. O porcuşoară, mai exact. De Guineea. Un fel de mini-Prikoke exotic.

Episodul 229: Mîţa şi cei doi Moşi

Iar asta-i ca să nu ziceţi că nu v-am făcut un episod special de sărbători.

Prieten mi-e Pleşu dar mai prieten adevărul

Mai jos, cititorule, te confruntă privirea inconfundabilă, scrutătoare a unui intelectual de vază, privire pe care ai recunoscut-o cu siguranţă tocmai fiindcă-i inconfundabilă şi scrutătoare. Din păcate pentru cultura românească şi universală, zilele de inconfundabilitate şi scrutătoreală ale acestei priviri s-au sfârşit în mod tragic. Când, cum?

Exclusiv pentru Utopia Balcanica, ex-filosoful şi eseistul Andrei Pleşu dezvăluie adevăratul motiv pentru care a fost constrâns să renunţe la prelunga, fructuoasa colaborare cu Adevărul.

Necroloage à trois

Înainte să dau drumu’ programului obişnuit, vă cer un moment să şedem şi să ne amintim împreună de trei depravaţi – un alcoolic de ultimă speţă şi doi fumători înrăiţi – şi să le facem, care va să zică, un mic necrovizion căci şi l-au meritat.