Episodul 242: Mîţa practică taximetria

Fără să vreau să ridic în slăvi această branşă, tre’ s-o zic p-aia dreaptă: cinste taximetriştilor bucureşteni care ne plimbă atât de ieftin (în comparaţie cu colegii lor din oricare altă metropolă europeană), chiar dacă uneori put, uneori umblă cu maimuţa şi uneori râd la glumiţele de pe radio zu.

Asta à propos de sfântul Fiacre de mai devreme, patronul hemoroizilor şi al şoferilor de taxi. Altă sfântă care are legătură cu durerea, de cur şi nu numai, este legendara vindecătoare Hulda Clark despre care puteţi citi pe Medicologia. Tot acolo puteţi urmări o animaţie simpatică pe care pasionaţii de imunologie o pot şi înţelege. Acum Mîţa!

Romanii and the power

Zece expresii din limba moşilor şi strămoşilor noştri care merită o dată şi pentru totdeauna lămurite. Aştept cu interes să contribuiţi la această glorioasă listă, mai ales dacă şi voi ştiţi că Hanibal a fost înainte portar.

Cur deus homo
Ce nu înseamnă: o remarcă incorectă politic la adresa comunităţii gay.
Ce înseamnă: De ce dumnezeu s-a făcut om, o lucrare teologică atăt de neamuzantă încât a avut nevoie de un titlu cu double-entendre ca să se vândă.

Analele istoriei, acum cu peste 50% mai anale

“Te va lovi Domnul cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie şi cu pecingine, de care să nu te poţi vindeca!” (Deuteronomul 28:27)

Această mostră de iubire a lui doamne-doamne din vechiul testament mă duce cu gândul la cum n-am mai explorat, de la Sf. Prepuţ încoace, mitologia creştină şi para-creştină după mieji amuzanţi. Mă rog, în cazul ăsta miejii sunt amuzanţi doar pentru cei cari nu-s afectaţi de această cruntă dizabilitate.

Căci trânjii de mai sus nu înseamnă în dulcele grai moldo-valah altceva decât hemoroizi, înfiorătoarea şi îndurerătoarea inflamaţie a vaselor care transportă sângele în împrejurimile imediate ale curului.

Nu doresc nimănui să-i cunoască, cum nici eu nu i-am cunoscut până acum, deşi-s un blasfemiator. Mulţumesc, alimentaţie bogată în fibre!

Cine fuge după doi iepuri nu întreprinde nici unul

Convalescenţa e cea mai şucară perioadă din viaţa unui leneş bărbos.

Toată lumea ştie că eşti bolnav, prin urmare nimeni nu te stresează cu fă-mi aia, drege-mi aia, freacă podeaua, trage apa, bate acest cui în perete, scoate acest cui din perete, du mâna la gură când caşti. Cu toate astea, tu eşti bine sănătos şi nervul tău creator aşijderea.

Prin urmare am putut întreprinde în această perioadă nişte chestii drăguţe pe care vreau să vi le arăt şi vouă.

În primul rând, am pus la cale şi dizăinuit un blog cari se numeşte Medicologia (.utopiabalcanica.net) şi care-i aproape gata.

Episodul 241: Mîţa şi satelitul Goliat

De curând a avut loc un eveniment care-i mişto şi care poate fi interpretat în două feluri:

a) Dorel, inginerul român priceput dar neglijent, şi-a uitat aparatul foto compact în racheta Vega a agenţiei spaţiale europene.

b) racheta Vega a agenţiei spaţiale europene a trimis în spaţiu primul satelit românesc, un cub cu latura de zece centimetri care face poze.

Episodul 240: Mîţa şi sporul demografic

Când altcândva să ne zboare gândul la acest aspect problematic dacă nu între cele două zile ale îndrăgostiţilor? Bine că are Iisus soluţia pentru tot, ca de obicei.

…ave Caesar, lămuritorii te salută

Nu, nu m-a prins nici o avalanşă, nu m-am călugărit, nu cred că fără zoso interneţul n-are rost, nu am petrecut într-un şezlong în insula Niue (deşi n-aş fi refuzat ocazia) şi nu v-am uitat. Gelu a ghicit cel mai aproape, am fost bolnav sau, cum s-ar zice în medii mai puţin cultivate, bonlav. Când sunt bonlav prefer să nu vă scriu, că ies chestii siropoase, demne de acele bloguri de fufe pe care le cunoaştem şi le evităm.

Acu-s bine, deşi aş face bine să nu mai fiu un beţiv groaznic, cel puţin o vreme şi măcar pân’ ce dau jos vreo zece kile de bărbăţie pură (n.r. = burtă de bere).

Mîţa revine după programul normal, la fel şi infuziile foarte frecvente de ruşi obscuri.

Episodul 239: Mîţa şi ACTA

Băi băieţi, îmi pare rău că întârzierea Mîţei fu din nou aşa mare da’ pe vremea asta de căcat zău că nimănui nu-i arde de nimic. Să-mi bag, cât e de frig. Oricum, uite un subiect trendi!

Have a nice iudei

Oleac’ de klezmer-fuziune contemporană cu traducerile de rigoare pentru neiniţiaţii în idiş. Pentru o seară de iarnă ca-n poveşti (ce fel de poveşti, vă priveşte, numa’ muzica să cânte!)

Helminţi de-ngheaţă apele

Andi, îmi pare rău să te anunţ io da’ nimeni altcineva nu îndrăzneşte, că vedetele nu se critică.

Frate, dacă tot eşti cel mai “date-able” blogăr din galaxie, schimbă-ţi nevasta cu una a cărei inteligenţă să nu stârnească grave îndoieli. Nu vreau să scriu că-i proastă ca să nu intru la calomnie, insultă et comp.

Ştiu că ziceam că nu mă mai iau de secta crudivorilor, că-i las să trăiască liniştiţi rumegând şi făcând carenţe de diverse substanţe, da’ nu pot frate, nu pot să nu o zic: