Fără să vreau să ridic în slăvi această branşă, tre’ s-o zic p-aia dreaptă: cinste taximetriştilor bucureşteni care ne plimbă atât de ieftin (în comparaţie cu colegii lor din oricare altă metropolă europeană), chiar dacă uneori put, uneori umblă cu maimuţa şi uneori râd la glumiţele de pe radio zu.
Asta à propos de sfântul Fiacre de mai devreme, patronul hemoroizilor şi al şoferilor de taxi. Altă sfântă care are legătură cu durerea, de cur şi nu numai, este legendara vindecătoare Hulda Clark despre care puteţi citi pe Medicologia. Tot acolo puteţi urmări o animaţie simpatică pe care pasionaţii de imunologie o pot şi înţelege. Acum Mîţa!
unde-i maimuta ?
E o expresie cari nici io nu ştiu de unde vine dar m-aş bucura să mi-o explice şi mie cineva.
Adică manevrează în mod ilicit suma de pe aparatul de taxare.
îi o chestie care trimite un impuls în plus aparatului de taxat, de-i ridică preţul treptat, cu o sumă mică. poţi să-ţi pui buton unde vrei tu: pe bord, la pedale, la manete, pe volan. de câte ori îl apeşi, de-atâtea ori suma de plată se-ncarcă cu un ămaunt.
ştiam pe unu’ care avea maimuţa pusă pe semnalizator. de câte ori făcea dreapta sau stânga, hop! şi preţul.
Mă gîndeam eu că-i un buton. Dilema mea e de ce se cheamă fix maimuţă şi nu tapir, tucan sau pîrş.
S-au inversat rolurile intelectuale doar pentru ca Mita s-a facut taximetrist? :D
Cred că treaba cu maimuţa vine de la reacţia clientului atunci când vede suma finală: ori se scarpină cu o mână în cap şi cu cealaltă se scormoneşte după protofel, arătând astfel ca o maimuţă cu nişte eczeme nasoale; ori se enervează, ţipă incoerent şi aruncă cu căcat după şofer.
Nu bag mâna în foc, totuşi…
Atît.
eu credeam ca e vorba de maimuta din nadragi, nu pricepeam care e legatura… dar acum e clar si poate ca acolo e butonul si de cate ori se scarpina la urangutan, i se scoala tarifu nitel… eu asa ţâp!
ce coincidență plăcută.
http://j.mp/w29yfU