Utopia Balcanica

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, mântuire şi speranţă?

Găsesc la Dumnezero o analiză foarte mişto a programei pentru funesta materie Religie care pare-se că va fi aplicată pruncilor de cinci-şase ani la “clasa pregătitoare”, yet another scremere suspectă a ministerului reformei fără sfârşit.

N-am să înşir şi io pricini peste pricini pentru care religia în şcolile de stat e un abuz mizerabil. Au făcut-o mulţi înaintea mea. Poate că aş fi de acord, zău, da’ doar dacă patriarhia ar fi şi ea dispusă să bage tabla înmulţirii în moliftele sfântului Vasile, oleac’ de biologie în liturghie şi ar picta nişte noţiuni de educaţie sexuală şi contracepţie lângă comicsurile alea ale lor cu coborârea în Gheena şi Cuviosul Metamucil din Rect.

Dacă aşa nu vă convine, apăi ar trebui să fie cât se poate de limpede: de la şcoală iei cunoştinţe; convingeri îţi faci oriunde altundeva, e problema ta intimă şi a familiei cari te creşte.


Dacă stau să mă gândesc, abia aştept să-mi trimit plozii la ora de ortodoxism, să le povestesc mai apoi acasă cum tot ce învaţă ei acolo e totalmente bulşit. Din proprie experienţă (n-am copilărit chiar în preistorie şi – chiar dacă eram scutit de ora cu pricina – asistam la dânsa de multe ori) vă zic că disonanţa cognitivă care se naşte în capul unui puşti când ce află acasă e altfel faţă ce află de la bărbos e o super binecuvântare căci provoacă mintea să caute singură. Nasol de ăia care nu află nimic acasă…

Orişicum, altundeva voiam să ajung: în timp ce noi ne-am suit copiii în trenul cu fani Iisus încă din anii ’90, la ruşi (pe care-i lăuda comentatorul numero uno pe-aici că-s un neam de habotnici, şi sunt, da’ aparent mai puţin decât ai noştri) abia s-a introdus studiul religiei în şcoli. Anu’ trecut experimental, anu’ ăsta definitiv.

De ce aşa târziu? Pentru că la ei a existat şi o oareşcare dezbatere a aspectului. Nu vorbesc de gazetarii mărunţi (aoleu, nu zic că-i rău că avem măcar de-ăştia) care dau răvaşe bine intenţionate pe hoţnews, ci de acele voci care ar trebui să cântărească greu când se hotărăşte soarta educaţiei. Printre academiştii ex-sovietici s-au găsit câţiva cărora să le pese că copiilor li se infuzează o materie duşmănoasă faţă de tot ce înseamnă individualitate şi gândire critică. Că în final au supt şi ei ciorapul şi obscurantismul a învins, asta-i altă discuţie. Da’ măcar au încercat băieţii!

Cu gândul la copilaşi mi-am făcut timp şi am traducţionat (aproximativ, adică cu câteva licenţe care să facă textul mai puţin scorţos) scrisoarea deschisă care-a fost adresată în 2007 lui Putin de către o seamă de savanţi ruşi (dintre care la o primă vedere se recunosc vreo doi cu Nobel).

Plăcutnaia lectura, drujia!


Veţi citi cele de mai jos imaginându-vă accentul lui Vitali “Superconductivitali” Ginzburg.

Scrisoare deschisă către preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir V. Putin, din partea membrilor Academiei de Ştiinţe a Rusiei

Dragă domnule preşedinte,

Am urmărit din ce în ce mai preocupaţi clericalizarea tot mai accentuată a societăţii ruse, infiltrarea bisericii în toate domeniile vieţii publice. Constituţia Federaţiei Ruse asigură laicitatea statului şi separă biserica de sistemul public de învăţământ. Vă adresăm această scrisoare în calitatea Dvs. de garant al principiilor de bază ale Constituţiei.

În luna martie Moscova a găzduit al nouălea Consiliu Naţional Rus. Una dintre rezoluţiile dânsului ne-a atras atenţia: “Asupra dezvoltării unui sistem naţional de educaţie religioasă şi ştiinţifică”. E un titlu dubios. Câtă vreme educaţia religioasă e gheşeftul intern al bisericii ortodoxe ruse, de ce ar trebui aceasta să aibă un cuvânt de spus în domeniul ştiinţei?

Mai departe, textul rezoluţiei nu e deloc ambiguu. Rezoluţia cu pricina îndeamnă să se ceară guvernului federal rus să “includă teologia pe lista disciplinelor academice recunoscute de către Comisia de Stat pentru Titluri şi Grade Academice, menţinând-o ca domeniu academic independent”.

Tentativele bisericii de a transforma teologia într-o disciplină academică recunoscută au o istorie lungă-lungă. Până nu demult, însă, presiunea asupra Comisiei s-a exercitat pe ascuns. De când cu Consiliul din martie, discuţia se poartă în văzul lumii. Totuşi, de ce teologia – un ansamblu de dogme religioase – ar merita un loc între disciplinele ştiinţifice? Disciplinele ştiinţifice se ocupă cu date reale, logică şi dovezi, nu cu aspecte ale credinţei.

Trebuie menţionat că până şi biserica catolică a renunţat aproape în totalitate să-şi mai bage nasul în cele ştiinţifice (în ’92, chiar şi-a recunoscut vina în afacerea Galileo şi l-a reabilitat). În conversaţiile sale cu V. I. Arnold (martie 1998), papa Ioan Paul II a declarat el însuşi că doar ştiinţa poate determina adevărul, în timp ce religia are mai degrabă rolul de a evalua posibilele utilizări ale noilor descoperiri. Biserica ortodoxă rusă are cu totul alt punct de vedere.

Avem nevoie de un dialog între guvern şi societate pentru a pune capăt monopolului viziunii materialiste asupra lumii, viziune creată în epoca sovietică (din rezoluţia Consiliului).

Toate realizările ştiinţei, peste tot în lume, pornesc de la o viziune materialistă asupra lumii. Ştiinţa pur şi simplu nu se ocupă cu alte weltanschauunguri. Fizicianul american laureat cu Nobel, Steven Weinberg, a pus problema foarte mişto:

Experienţa de a fi om de ştiinţă face ca religia să fie irelevantă. Cei mai mulţi savanţi pe care-i ştiu eu nu se gândesc la aşa ceva. Nu se gândesc la religie nici măcar atât cât să fie consideraţi atei practicanţi (N. Y. Times, 23 august 2005).

Ce ni se oferă ca înlocuitor pentru “monopolul unei viziuni materialiste asupra lumii?”

Dar să ne întoarcem la Comisia pentru Titluri Academice. Pătrunderea bisericii într-un organ al guvernului violează în mod evident Constituţia. Biserica s-a infiltrat deja în armată – mas-mediile difuzează sfinţirea echipamentului militar (mai nou, navele de luptă şi submarinele trebuie sfinţite – din păcate treaba asta nu le ajută întotdeauna). Ceremoniile religioase la care participă oficiali ai statului au un super-răsunet în presă.

Sus-menţionata rezoluţie a Consiliului conţine şi un îndemn la “recunoaşterea însemnătăţii culturii şi eticii ortodoxe în toate şcolile şi includerea acestui subiect în curiculumul federal standard”.

Mai-marii bisericii solicită guvernului să facă “Introducerea în cultura ortodoxă” materie obligatorie în toate şcolile Rusiei. La ideea asta se lucrează de ceva vreme. În circulara #5925 din 9 decembrie 1999, adresată “tuturor oficialilor eparhiali”, Alexie II afirmă că “sarcina educaţiei spirituale şi morale nu va fi dusă la capăt dacă nu acordăm atenţie sistemului public de învăţământ”. În încheierea aceluiaşi document citim:

În caz că vor apărea dificultăţi în predarea ‘Introducerii în credinţa ortodoxă”, materia ar trebui numită “Introducere în cultura ortodoxă”, o titulatură mai uşor de acceptat de către profesorii şi administratorii şcolari crescuţi sub ateism.

Reiese din textul citat că sub poleiala “introducerii în cultura ortodoxă” vom avea parte (în pofida prevederilor constituţionale) tot de educaţie religioasă.

Chiar şi dacă presupunem că acel curs tratează într-adevăr “cultura ortodoxă”, materia ar fi în continuare – aşa cum am subliniat de atâtea ori – de neacceptat într-un stat cu o mare diversitate etnică şi religioasă.

Consiliul a considerat că materia cu pricina e necesară într-o ţară în care creştinii ortodocşi, zice-se, constituie majoritatea absolută. Dacă îi socoteşti ortodocşi pe toţi etnicii ruşi atei, poate. Fără atei, însă, creştinii ortodocşi sunt în minoritate. Dar nu despre asta e vorba. Cine ne permite să tratăm celelalte religii cu atâta lipsă de respect? Nu e o formă de şovinism ortodox? Funcţionarii bisericii ar face bine să se gândească serios dacă o astfel de politică va uni Rusia sau o va dezbina.

În Uniunea Europeană, unde intoleranţa religioasă şi-a arătat deja dinţii, s-a recunoscut după lungi dezbateri că şcolile ar trebui să ofere un curs de istorie a principalelor religii monoteiste. Principalul argument pentru un asemenea curs ar fi că predarea istoriei şi culturii altor religii promovează buna înţelegere între membrii diferitelor culte şi etnii. Nimeni nu s-a gândit să ceară să se predea o “introducere în cultura catolică”.

Anul trecut, în cadrul Lecturilor Educative de Crăciun, ministrul educaţiei, Andrei Furşenko, a anunţat publicarea manualului de istoria religiilor. Lobby-ul ortodox a primit vestea cu ostilitate. De fapt şi de drept, manualul, alcătuit de oamenii de ştiinţă ai Institutului de Istorie din cadrul Academiei de Ştiinţe (titlul cărţii este “Religiile lumii”, spre folosire la clasele a 10-a şi a 11-a), este o lucrare foarte echilibrată, cuprinzând informaţii pe care ar trebui să le deţină orice persoană educată.

Ce primim în locul acestui manual?
Acum un an, eleva Maşa din Sankt Petersburg şi tatăl ei au mers la tribunal să ceară înlocuirea în programa subiectului biologie pentru liceu darwinismul “depăşit şi eronat” cu teoria că omul a fost creat de o forţă divină. E o situaţie absurdă: dintr-un motiv sau altul, tribunalul trebuie să hotărască acum dacă teoria evoluţiei, care afirmă, printre altele, că viaţa a apărut acum trei miliarde de ani, este corectă, sau dacă mai degrabă găsim adevărul în teoria creaţionistă care, spre deosebire de cea evoluţionistă, nu prezintă nici un fapt veridic, afirmând în schimb că viaţa a apărut acum câteva mii de ani. Pare a fi o chestiune care intră sub incidenţa ştiinţei, exclusiv. Dar Maşa şi taică-său au primit sprijinul patriarhului Alexei al II-lea care a declarat, tot în cadrul Lecturilor de Crăciun:

Nu strică să ştii ce zice biblia despre originea lumii. Dacă unii vor să creadă că se trag din maimuţă, să-şi păstreze ideile, dar fără să le impună altora.

Ce se va întâmpla dacă văduvim educaţia şcolară de noţiunea elementară a dovezii, de cele dintâi elemente de logică? dacă eviscerăm educaţia de ultimele urme de gândire critică şi învăţăm, în schimb, dogmă? Asta nu strică? À propos, dacă e să fim precişi, nici Darwin şi nici urmaşii lui n-au afirmat că ne tragem din cimpanzei. Au precizat, în schimb, că avem un strămoş comun.

Oricum, biserica nu are o problemă doar cu darwinismul. Cum se împacă, de pildă, cosmogonia biblică cu faptele dovedite de astrofizică şi de cosmologia contemporană? Ce ar trebui predat în şcoli – aceste date concrete sau relatarea celor şapte zile din cartea facerii?

A crede sau nu într-un dumnezeu ţine de conştiinţa şi convingerile fiecărui individ în parte. Respectăm aceste convingeri şi nu ne-am stabilit un ţel în a combate religia. Dar nu putem să aprobăm tacit când anumiţi oameni încearcă să arunce îndoiala asupra cunoaşterii ştiinţifice, să extirpe “viziunea materialistă asupra lumii” înlocuind cuceririle ştiinţei cu credinţa. Să nu uităm că politica guvernului – de dezvoltare şi inovaţie – nu poate fi dusă la îndeplinire decât dacă şcolile şi universităţile îi dotează pe tineri cu cunoştinţele la care s-a ajuns prin intermediul ştiinţei. Nu există o alternativă la aceste cunoştinţe.

Membri ai Academiei de Ştiinţe din Rusia,
Evgheni ALEXANDROV,
Jores ALFEROV,
Garry ABELEV,
Lev BARKOV,
Andrei VOROBIEV,
Vitali GINZBURG,
Serghei INGHE-VECITOMOV,
Eduard KRUGLIAKOV,
Mihail SADOVSKI,
Anatoli CEREPAŞIUK

shareuri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
Alte articole!
Cea mai mişto, pentru că-i preferata mea, bucată simfonică din…
shareuri