Omne vivum ex braşovo

Un scurt tur de Braşov (ştiu c-am mai făcut), după cum vă promiteam deunăzi, şi urmează acuşi şi Sighişoara. Îmi pare rău că n-am mai beneficiat de ghidaju’ savant al lui musiu Eftimie care să-mi arate unde se bea omeneşte, da’ here goes nothing.

Începem prin a căuta parcare:
parcări, în general, pământu’ are
da’ la Braşov (şi asta nu-i braşoavă)
carenţa pare-a fi destul de gravă.

Înfofoliţi ca frişca în ecler
intrăm în piaţa sfatului; sub cer
noros i-un loc destul de pitoresc. O!
a doua zi cânta şi Anna Lesko.

Die schwarze Kirche unde saşii fraţi
cereau la domnul bere şi cârnaţi
conţine azi covoare de la turci
de nu-i greu c-o moschee s-o încurci.

Ieşim spre Şchei pe poarta omonimă
(mai jos e româneasca şcoală primă
unde bătrânul dascăl la turişti
serveşte gărgăuni protocronişti).

“Poţi să mă pui să stau la poză; poţi
să-mi zici să nu mă strâmb. Dar nu pe toţi
ne strâmbă anii? O, memento mori!”
grăi Vasile de pe strada Sforii.

Aflând că templul vechi de rit mozaic
e azi o magazie (ce prozaic),
găsim pe-acela cu pereţi mai proaspeţi
cari are şi o crâşmă pentru oaspeţi.

Ne-ntoarcem mai apoi în marea piaţă
unde-o paiaţă şi-ncă o paiaţă
(aţi înţeles, doi clovni), fin’că există,
transformă totul într-o scenă tristă.

Purcedem către seară-n cetăţuie
pe-o scară care cică e, da’ nu e:
zic cavaleri cu glodu’ în bocanci
că-i panoramă, da’ prinţese canci.

În fine, turul de Braşov nu-i tur
(cum io pe tron nu-s regele Artur,
deşi măcar o dată-n zi pe tron-s)
dacă nu te-ai suit pe Tâmpae mons.

…să-mbogăţeşti pe telefericianul
cari nu-ţi taxează bonul da-ţi ia banul
făcând un gest de-a evada fiscal
care la nemţi nu cred c-ar fi normal.