Utopia Balcanica

Burghez, de aproape o zi locuiesc într-un bloc comunist. Trei învăţături

Voiam să scriu despre şcoală, despre ce-a fost la Bac, despre cine-i de vină că-s copiii naşpa şi alte astfel de chestii da’ zău dacă nu le puteţi citi pe astea şi în alte părţi. În schimb, experienţele unui burghezo-moşier proaspăt proletarizat…

Locuiesc de aproape o zi întreagă într-un apartament dintr-un bloc comunist (ceva ultra-nou pentru mine, repet), într-un cartier eminamente muncitoresc, şi vreau să vă împărtăşesc câteva dintre învăţăturile preţioase pe care le-am învăţat.

Pfoai di capul meu, cât de înţelept am devenit într-o noapte, nici nu vă puteţi imagina.

Unu. Există un loc numit “ghenă”.

De-a lungul vieţii mele, am fost pus de obicei în situaţia de a coborî unul, două etaje în şlapi şi budigăi de casă şi de a ieşi – oricât de codgalben s-ar stârni musonu’ afară – să duc gunoiul într-un tomberon în jurul căruia noaptea am văzut şobolani fioroşi de la care cineva ar putea lua rabie. Într-un bloc comunist, la orice etaj ai sta, există un loc numit ghenă: un fel de jgheab foarte convenabil plasat, care îţi înghite gunoiul şi te absolvă de orice altă îndatorire faţă de acel gunoi.

Cam ca poşta pneumatică da’ pentru gunoi. Probabil trimite scârnăviile la fabrică la Ikea, să facă noptiere din chiştoacele mele.

Până nu de mult, habar nu aveam că există un asemenea jgheab, tobogan sau tulumbă. Credeam, fără mişto, că toţi locuitorii la bloc coboară cu gunoiul până undeva. Astăzi mi-a fost dat nu doar să văd, ci şi să folosesc o ghenă. Încă câteva ciocniri cu realitatea orăşenească şi aş putea deveni un champagne socialist.

În mod hazliu, cuvântul ghenă nu există în nici un dicţionar (puteţi să-l căutaţi, nu-i o poantă din aia gen “ştiai că cuvântul credul nu există în dicţionar?”). Madam Zafiu ne explică că vine din franţuzeşte, unde înseamnă tub sau teacă.

Deşi falsă, etimologia falsă a ghenei e infinit mai romantică: Gheenă, f., pl. e (ngr. și vgr. geéna, ebr. ghêhinnon, care însemna o vale [ghê] lîngă Ĭerusalim unde Jidaniĭ idolatri treceaŭ copiiĭ pin foc în onoarea zeuluĭ Moloh). Partea cea maĭ ferbinte și maĭ grozavă a ĭaduluĭ (August Scriban, Dicţionaru limbii româneşti, 1939). Un dicţionar bisericesc tipărit în anii 90 bate chiar monedă pe legătura ghenă-gheenă, explicând că valea cu pricina era unde se aruncau gunoaiele din Ierusalim, care ardeau continuu, răspândind un miros urât, fiind considerată ca un adevărat iad.

Mai vechea mea pasiune pentru crocodilul Ghena o cunoaşteţi deja.

Doi. Absolut tot ce se spune despre vecini e adevărat.

Când am făcut un ceas deşteptător onlain cu zgomote de vecini, credeam că pur şi simplu îmi aduc contribuţia la un banc foarte răspândit, o memă cu “vecinul zgomotos” la care toţi se hăhăie ştiind că-i o legendă.

De fapt totu-i crâncen de adevărat. Aici e un cartier paşnic de moşi, sau cel puţin aşa zice reclama, dar în trei pereţi aud trei genuri muzicale distincte. Fiind un băiat cu multe valenţe culturale, mai polivalent ca însăşi sala cu acelaşi nume, nici unul dintre cele trei genuri muzicale nu-mi displace, dar nu pot decât să-i compătimesc pe locatarii mai mofturoşi.

În peretele dinspre unde dorm se aude blues, sau poate-i country din ăla de sudişti care stau cu puşca în balansoarul de pe prispă să păzească plantaţia. Oi avea vecini sudişti? Cred că tocmai se aude I wish I was in Dixie prin zidu’ lângă care o să întind capu’ la noapte. Dacă mâine vin la birou şi-mi vine să mă segreg rasial de Eftimie sau de Ionuţ, nu e vina mea.

Apropo de sudişti: vecini nudişti oi avea?

Trecând peste faza de mai devreme (aia mai puţin supărătoare, cu melomania epatantă), ce pana mea fac pensionarii liniştiţi din bloc cu găuritorul la 10 seara? (Trebuia să-i înregistrez, ca să nu ziceţi că mănânc căcat şi fac pe victima preluând un clişeu din folclor.)

A fost prima mea noapte într-un bloc comunist şi temuţii vecini din mitologia urbană mi-au făcut deja botezul bormaşinii. E ceva normal sau sunt eu reîncarnarea cuiva de mi se întâmplă toate aşa repede?

Trei. E mai mult internet în aer decât aer

Ştiut fiind că RDŞ-ul (singurul internet din România) vine să se instaleze marţi, după crăciun, şi asta numai dacă faci cerere când e lună nouă şi îi jertfeşti o găină neagră, evident că îmi făceam griji în ceea ce priveşte legătura mea cu viaţa de pe online, unde totul e amuzant, colorat şi se mişcă.

Băiete, nu mă lăsa la nevoie, îi zic îmbujoratului de şapte centimetri, morfolindu-l energic în palma dreaptă înainte să-l decalotez şi să-l bag în gaură să-şi facă treaba. Ştuţul de internet de la vodafone, adică.

Când să-l bag pe ştuţ, flup! face căsuţa din dreapta jos, fiindcă a găsit reţele în aer. Puzderie de reţele. Cre’ că au apărut acolo şaptezeci de wireleşi, mulţi dintre ei fără nici o parolă. Dacă pun un ou pe birou, se fierbe singur de la wireleşii din aer. Un cocean de porumb devine un cocean de floricele de la cât pornache trafichează pe aici sub formă de unde.

Serios? Aşa-i la bloc? Am ratat belşugul ăsta de interneţ gratis atâţia ani de zile?

RDŞ, din partea mea poţi să întârzii cât doreşti. Pot să-ţi trimit azi plângeri de pe miţi’s network, mâine de pe DLink(4), poimâine de pe INTERNETU LU MIELU ŞI FAMILIA LUI.

Mi-ar plăcea să cred că localnicii ştiau că vin şi mi-au lăsat cu timiditate internetul lor pe pervaz, în speranţa că eu, la rândul meu, am să-i învăţ carte sau să le dau mărgele de sticlă şi taina focului.

shareuri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Ultimele articole

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
Alte articole!
Mi-a şoptit o păsărică că dozatorul n-ar trebui să fie…
shareuri