Advertisements
Utopia Balcanica

Oamenilor de pe internet nu le place când nu defilezi lângă ei

Sigur, poate-am fost rău cu breasla soldăţească în textul meu (mai degrabă resemnat decât pacifist) de azi dimineaţă. Sigur, mi-au sărit în cap toţi patrioţii de ocazie care, când citesc chestii pe internet, obosesc după titlu şi şapou şi trec la emis judecăţi. O fi de la apa care-mi băltea mie în bocanci. O fi de la sângele latin care le înfoaie lor o venă pe gât când cineva refuză să iasă, în toiul iernii, cu ei de mână la proslăvit eroi. Oricum, când îţi dai cu părerea pe internet îţi asumi stârnirea unei furtuni cu cîcat.

Dar, totuşi, ce naiba, băieţi? Bineînţeles că mă bucur că cineva are o puşcă cu care mă apără de talibani. Sunt ultimul om care ar putea să nege beneficiile alungării talibanilor.

Asta nu înseamnă că pot asculta “Treceţi, batalioane române, Carpaţii”, vizavi de monstruoasa Casă a Poporului, urmărind o paradă de tancuri, fără să mă amărăsc oleacă pe dinăuntru şi să mă treacă un fior rece.

…În primul rând fiindcă aceeaşi armată glorioasă, gata să apere cu mitraliera democraţia liberală, era de partea cealaltă a baricadei, gata să apere cu mitraliera cea mai cruntă formă a totalitarismului, acum doar 30-40 de ani. Nu pot s-o condamn, dar nici s-o celebrez. Ea apără ce are de apărat, cum şi eu apăr ce am de apărat, numai că prin alte mijloace. Nici eu nu simt nevoia să fac o paradă a oamenilor care scriu pe internet, nici Putin nu se uită la TV să afle ce model de MiG mai avem în şopron.

…În al doilea rând fiindcă, serios, sunt în plin an 2014 şi ascult un cântec despre cum urma, acum o sută de ani, să mergem să luăm un teritoriu de la actualii noştri vecini în UE şi aliaţi în NATO, care ar putea să se simtă oarecum lezaţi. Deşi ar trebui să fim prieteni, noi celebrăm ciomăgeala încasată cândva de străbunicii lor. Chiar în ziua în care s-a statuat luarea teritoriului cu pricina. Zi despre care noi am stabilit că-i mai importantă pentru noi decât ziua când a apărut statul nostru sau ziua când a căpătat suveranitate. Nu vi se pare un pic ranchiunos din partea noastră?

Admitem, desigur, că era un teritoriu asupra căruia puteam să ridicăm pretenţii, pentru că era epoca statelor naţionale şi acolo predominau numeric conaţionalii noştri, care erau prost trataţi. Hei, nici noi n-am fost mama răniţilor pentru “duşmanii” rămaşi acolo, care s-au trezit cu de-a sila concetăţenii noştri. Fără să ne poticnim în fineţuri, putem spune că suntem chit.

Chiar, dacă rămânem în paradigma naţiunilor, ce-am face dacă s-ar trezi la viaţă naţiunea moldoveană şi ar cere Botoşanii şi Vasluiul înapoi ca să refacă statul lui Ştefan cel Mare?

Cine ar fi ăia buni şi ăia răi atunci? Uneori, e limpede cine-i ăla bun şi cine-i ăla rău. Alteori, graniţa dintre cele două e atât de înceţoşată. Dincolo de asta, orice război va omorî oameni nevinovaţi. Socot că-i foarte urât, chiar şi numai faţă de victimele colaterale, să glorifici puterea militară cu atâta seninătate.

Iar aici, în Europa liberă, probabil cel mai bun loc din lume unde te poţi naşte, nu putem noi, ca oameni, să facem un efort în plus (nu doar noi, băi. Cu toţii!) să îngropăm securea şi să celebrăm adevăratele câştiguri – alea pe care nimeni nu le poate traduce ca pierderile altcuiva?

Faptul că nu mai locuim în peşteri, nu mai murim de variolă şi avem voie să scriem tâmpenii pe internet dovedeşte că ele există.

* * *

(Ok, ok, îmi cer scuze faţă de virusul variolei. A suferit şi el destul.)

shareuri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Advertisements

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Advertisements

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
Alte articole!
shareuri