Când ocupi un spaţiu împreună cu alţi oameni, eticheta îţi impune să dai mâna cu fiecare dintre colegii aflaţi acolo. Şi când vii, şi când pleci. (Sau să-i pupi zgomotos pe ambii obraji dacă eşti fată sau moldovean.)
Altfel se iscă tot felul de disensiuni: ia uite-l şi pe ăsta, nici măcar nu salută, şi eu care i-am acoperit curul în faţa patronului atunci când X. Nimeni nu vrea să rişte aşa ceva.
Aşa că oferi fiecăruia o strângere fermă de mână. Salut Ion, salut Vasile, salut Gigel, salut celălalt Ion, ce mai faci Vlăduţ, tot cu măseaua umflată?, salut Tănţica, ce frumos te-ai tuns, neaţa Nuţi, ce bine îţi stă celebrul balonzaid albastru ş.a.m.d.
Atunci când spaţiul e ocupat de >100 de oameni, putem presupune că nici unul dintre ei nu vrea să intre ultimul sau să se care primul.
asta sau explicatia patronului : munceste, ba, ca mai am inca 100 ca tine!
Sistemul a detectat o referire aleatoare la L Cohen.
*ding ding ding* We have a winner! *ding ding ding*
Cică nu-i face mai productivi. Too many distractions.
De-asta face poporul ore suplimentare neplatite pana la ceasuri tarzii de seara cand nici tigarile nu mai incalzesc plamanii, daramite sufletul.