Utopia Balcanica

Festivalul Balkanik! 2015: câteva notiţe de la meet & greet

N-am avut timp să vă povestesc, dar am fost alaltăieri la o întâlnire cu organizatorii festivalului Balkanik!, despre care ştiţi deja că-i una din manifestările mele preferate.

balkanikfoto: Iulian Văcărean

Puteţi citi mai multe amănunte pe Mediafax, dar dacă nu vă interesează decât vag toată chestiunea, uite nişte notiţe de la faţa locului:

• O să fie cea mai amplă ediţie a festivalului Balkanik! de până acum. Au venit bani de la UE. Un muzeu din Oslo ne va învăţa să conservăm culturi pornind de la experienţa norvegienilor cu laponii, care şi astăzi plimbă renii şi joik-ăie şi mănâncă sushi (glumesc, nu ştiu multe despre laponi) exact ca în 1400.

• Anul ăsta, festivalul o să înceapă de ziua mea, auspiciu de care organizatorii ar trebui să ţină cont dacă vor cronici pozitive. O să aibă loc la Uranus şi încă undeva. (N-am aflat unde. Ce drăcie drăcească mai e şi asta?)

• Am sugerat a 4-a oară: aduceţi, băi, şi un taraf de klezmer. De data asta am primit şi un fel de confirmare şoptită că acest lucru ar urma să se întâmple, ba chiar că ar urma să fie o trupă românească. Eu cunosc doar una în Bucureşti şi una în Oradea, prin urmare suspiciunile mele sunt destul de ţintite.

• Şirag de discuţii aproape filosofice. Avem un festival menit să-i scoată la lumină pe muzicienii din Balcani sau pe muzicienii de pretutindeni care se inspiră de la muzicienii din Balcani? Poţi invita o formaţie poloneză sau ucraineană sau americană fără să devii pur şi simplu încă un festival de world music? Unde se termină Balcanii?

(Vă zic eu, scopul întregului bâlci e să se consume bere şi cârnaţi şi să se danseze. Teoreticienii au la dispoziţie suficiente coridoare unde să-şi facă treaba fără să ne strice cheful.)

• Mereu entuziast când miroase a manele-chalga-turbofolk, Adi Schiop a adus vorba de ele şi s-a întrebat dacă nu cumva Balkanik! s-a maturizat suficient cât să poată oferi bucureştenilor, dacă nu nebunia lui Salam unplugged, măcar un concert cu Selciuc. Lui Schiop îi place foarte mult Selciuc.

Eu m-am gândit în schimb la muzica ţigănească de petrecere din Ardeal şi Banat, gen Guţă-în-anii-90, puţin mai îndepărtată de Orient şi mai uşor de împăcat cu o ureche condiţionată cultural. Poate îndrăgitul Sandu Ciorbă, cel mai romantic ţigan pletos care-a cântat vreodată cu Narcisa.

Să fie într-un ceas bun, băieţi.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au nici una.

Abonează-te

Lasă-mi o adresă de mail ca să te înştiinţez când mai pun o drăcie pe blog. Merci!

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri