Utopia Balcanica

Cronici cinstite: bomba de la Gara Titan

Hei, ia te uită, o rubrică nouă, unde vor fi recenzii cinstite. Inclusiv de cârciumi cinstite, fiindcă prietenii de la bombing.ro şi-au tras proiectul pe linie moartă.

* * *

Personalul de Olteniţa era cunoscut în vechime ca un tren al groazei. 90% dintre navetişti făceau blatul (naşul cerea un leu ca să te scutească de biletul de 5 lei). Viteza maximă era restricţionată la vreo 30 km/h pe o bună parte din traseu iar ambianţa era ca-n India. S-au scris şi reportaje.

Prin 2012 ruta a fost preluată de Transferoviar, compania unui rechin săltat recent de DNA. Am auzit că drumul în sine se desfăşoară, în sfârşit, omeneşte, cu un automotor nemţesc din anii ’60 recondiţionat. Mă gândesc să mă urc şi eu într-o zi, ce dracu, mon filleul a vu Perpignan et je n’ai pas vu Olteniţa.

Gara Titan, în schimb, arată în continuare ca lângă Cernobîl.

În afară de navetişti, presupun că singurii oameni care ştiu că există Gara Titan sunt ăia care ies de la metrou ca să intre la Cora Pantelimon pe uşa din spate sau să-i facă o vizită vărului Săndel (celălalt reper din zonă). Şi mai puţini oameni ştiu despre bodega de alături.

Bodega de alături are o grădină de vară pe care scrie “Terasa Rustică”.

În care tocmai intru. E mai spaţioasă decât mă aşteptam, cu foişoare, leagăn şi chiar şi o căruţă cu flori. Mult lemn, multă vegetaţie. Rustic as fuck. Aminteşte de un popas turistic semi-părăginit dintr-o pădure răvăşită de grătarieni, dar e curăţică şi foarte animată pentru o după-amiază fierbinte.

republica02

De la stânga la dreapta, în jurul meu: o familie middle-class trecută mai devreme prin hipermarket, un grup de Dorei cu var pe salopete, o masă de mamăi fardate şi o cucoană în costum popular, probabil coborâtă de la Etno.

Prezenţa celei din urmă şi a unor difuzoare babane îmi sugerează că diseară o să fie cu dârla-dârla în direct. Îmi pare rău că nu pot să stau, mai am cîcaturi de făcut. Până atunci, din difuzoarele mai mici răsună (destul de puternic) nişte manele şucare de la Ionuţ şi Petrică Cercel. Atmosfera e lux. Ne poartă lumea respectu’ după timpu’ lu’ Ceauşescu!

Lângă bar sfârâie grătarul. Întreb ce au. Ceafă şi mici, boss. Cinstit! Îi cer gagiului şi un meniu, ca să văd scorurile. În meniu figurează şi nişte delicatese gen cârnat şi organe, dar not today, my friend. Cea mai scumpă bere e Grolsgh (sic!) la 5 lei 50. Cinstită şi asta. Halba (Timişoreana, presupun) e 3 lei şi e rece ca gheaţa.

Vine comanda. Fac ca Nicolae Labiş dacă era hipster. Mănânc şi fac poze. Mănânc.

Pe scurt, micii (1 leu 50) sunt corecţi iar ceafa (10 lei) e una dintre cele mai zemoase şi fragede cefe cu care m-am întâlnit în ultimii ani. Cam sărate cărnurile, ca în toate locantele de bere, dar zemoşenia antemenţionată le-a salvat. Cefele au venit pe un fund de lemn cu câţiva cartofi (2 lei) şi castraveţi în oţet (4 lei, parcă?).

Sătul, aşteptând nota, cuget că voi reveni la bomba din Gara Titan ori de câte ori va fi vară şi voi avea drum la Olteniţa cu trenul. Ok, ştiu, asta ar însemna niciodată. Reformulez: ori de câte ori va fi vară şi îmi va fi poftă de o bere rece cu manelotecă.

Atunci mă voi uita la trenuri gândindu-mă: oare ce au în suflet oamenii din Olteniţa? Oare şi ei mănâncă mici în gara lor întrebându-se despre oamenii din Bucureşti? Oare le e ruşine că oraşul lor l-a dat pe Iliescu şi al nostru nu?

Tragem linie.

Ambianţă: 4/5. Manele dure, verdeaţă şi foişoare umbroase lângă o gară post-apocaliptică. I-aş fi dat 5 puncte dar muzica era cam tare şi n-au variat interpreţii.

Serviciu: 3/5. Există un ospătar care există.

Scoruri: 5/5. Intri sărac, ieşi insesizabil mai sărac.

Băutură: 4/5. Oferta cinstită de bombă. Bere foarte rece la 3 lei. Presupun că nu poţi să ceri un mojito.

Mâncare: 3/5. Basic – ceafă şi mici. Au trecut câteva zile şi nu am făcut ciumă.

Budă: 1/5. Hic sunt ecotoilets.

Cinstitometru: 7/10.
ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri