Utopia Balcanica

Cronici cinstite: bomba de la Gara Titan

Hei, ia te uită, o rubrică nouă, unde vor fi recenzii cinstite. Inclusiv de cârciumi cinstite, fiindcă prietenii de la bombing.ro şi-au tras proiectul pe linie moartă.

* * *

Personalul de Olteniţa era cunoscut în vechime ca un tren al groazei. 90% dintre navetişti făceau blatul (naşul cerea un leu ca să te scutească de biletul de 5 lei). Viteza maximă era restricţionată la vreo 30 km/h pe o bună parte din traseu iar ambianţa era ca-n India. S-au scris şi reportaje.

Prin 2012 ruta a fost preluată de Transferoviar, compania unui rechin săltat recent de DNA. Am auzit că drumul în sine se desfăşoară, în sfârşit, omeneşte, cu un automotor nemţesc din anii ’60 recondiţionat. Mă gândesc să mă urc şi eu într-o zi, ce dracu, mon filleul a vu Perpignan et je n’ai pas vu Olteniţa.

Gara Titan, în schimb, arată în continuare ca lângă Cernobîl.

În afară de navetişti, presupun că singurii oameni care ştiu că există Gara Titan sunt ăia care ies de la metrou ca să intre la Cora Pantelimon pe uşa din spate sau să-i facă o vizită vărului Săndel (celălalt reper din zonă). Şi mai puţini oameni ştiu despre bodega de alături.

Bodega de alături are o grădină de vară pe care scrie “Terasa Rustică”.

În care tocmai intru. E mai spaţioasă decât mă aşteptam, cu foişoare, leagăn şi chiar şi o căruţă cu flori. Mult lemn, multă vegetaţie. Rustic as fuck. Aminteşte de un popas turistic semi-părăginit dintr-o pădure răvăşită de grătarieni, dar e curăţică şi foarte animată pentru o după-amiază fierbinte.

republica02

De la stânga la dreapta, în jurul meu: o familie middle-class trecută mai devreme prin hipermarket, un grup de Dorei cu var pe salopete, o masă de mamăi fardate şi o cucoană în costum popular, probabil coborâtă de la Etno.

Prezenţa celei din urmă şi a unor difuzoare babane îmi sugerează că diseară o să fie cu dârla-dârla în direct. Îmi pare rău că nu pot să stau, mai am cîcaturi de făcut. Până atunci, din difuzoarele mai mici răsună (destul de puternic) nişte manele şucare de la Ionuţ şi Petrică Cercel. Atmosfera e lux. Ne poartă lumea respectu’ după timpu’ lu’ Ceauşescu!

Lângă bar sfârâie grătarul. Întreb ce au. Ceafă şi mici, boss. Cinstit! Îi cer gagiului şi un meniu, ca să văd scorurile. În meniu figurează şi nişte delicatese gen cârnat şi organe, dar not today, my friend. Cea mai scumpă bere e Grolsgh (sic!) la 5 lei 50. Cinstită şi asta. Halba (Timişoreana, presupun) e 3 lei şi e rece ca gheaţa.

Vine comanda. Fac ca Nicolae Labiş dacă era hipster. Mănânc şi fac poze. Mănânc.

Pe scurt, micii (1 leu 50) sunt corecţi iar ceafa (10 lei) e una dintre cele mai zemoase şi fragede cefe cu care m-am întâlnit în ultimii ani. Cam sărate cărnurile, ca în toate locantele de bere, dar zemoşenia antemenţionată le-a salvat. Cefele au venit pe un fund de lemn cu câţiva cartofi (2 lei) şi castraveţi în oţet (4 lei, parcă?).

Sătul, aşteptând nota, cuget că voi reveni la bomba din Gara Titan ori de câte ori va fi vară şi voi avea drum la Olteniţa cu trenul. Ok, ştiu, asta ar însemna niciodată. Reformulez: ori de câte ori va fi vară şi îmi va fi poftă de o bere rece cu manelotecă.

Atunci mă voi uita la trenuri gândindu-mă: oare ce au în suflet oamenii din Olteniţa? Oare şi ei mănâncă mici în gara lor întrebându-se despre oamenii din Bucureşti? Oare le e ruşine că oraşul lor l-a dat pe Iliescu şi al nostru nu?

Tragem linie.

Ambianţă: 4/5. Manele dure, verdeaţă şi foişoare umbroase lângă o gară post-apocaliptică. I-aş fi dat 5 puncte dar muzica era cam tare şi n-au variat interpreţii.

Serviciu: 3/5. Există un ospătar care există.

Scoruri: 5/5. Intri sărac, ieşi insesizabil mai sărac.

Băutură: 4/5. Oferta cinstită de bombă. Bere foarte rece la 3 lei. Presupun că nu poţi să ceri un mojito.

Mâncare: 3/5. Basic – ceafă şi mici. Au trecut câteva zile şi nu am făcut ciumă.

Budă: 1/5. Hic sunt ecotoilets.

Cinstitometru: 7/10.
ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au nici una.

  • acuma nu voiesc sa fiu cusurgiu, poate nu sint pozele foarte bune, dar gratarul ala pare orice altceva decit zemos, carnea pare arsa rau. si micii la fel. cartofii sint din aia congelati.
    ceafa arsa + cartofi din aia congelatii + muraturi, totul al 4 euro mi se pare ingrozitor de scump. ce pretuti aveti moncher? la noi in heidelberg la prinz la chinez “all you can eat§ fara bauturi 4 euro si maninci cit vrei pina crapi si asta la salarii germane in centrul unui oras foarte foarte foarte turistic.
    la voi in gara ciudata, cu pisare la boschete, meniul ala bizar tot 4 euro? wtf?

    • Pozele sunt făcute cu telefonul fix. Chestia aia era extra zemoasă, serios. În plus, cumva tre să plăteşti experienţa manele-în-Cernobîl.

      La noi la cel mai ieftin chinez din cartier all you can eat-ul de prînz e vreo 6 euro, dar deh, bucureşti, bucureşti.

      Altfel, falls ich irgendwann auf besuch komme, zi-mi şi mie cum se cheamă chinezul vostru

    • @Vasile
      momentan chinezu care ofera tot ce poti hali pe 4 euro, e pe hauptstrasse linga sparkasse. asta e anu asta, dar in fiecare an pe hauptstrasse cineva are oferta asta, un an aia thai, un an un arab, un an un grec. oferta e intotdeauna valabila intre orele 12 si 15, ca e cica masa de prinz. hauptstrasse e chiar strada comerciala unde haladuiesc mai toti turistii si unde auzi toate limbile pamintului si care are toate cladirile medievale perfect conservate (3 milioane turisti anual + plus citeva zeci de mii zilnici aflati la simpozioane, congrese, conferinte la universitate).
      deci nu exista chinezu nostru, pentru ca sint vreo 30 de restaurante chinezesti in heidelberg. ce spun eu e intotdeauna pe hauptstrasse, unde seara e bine sa citesti pe vitrine ca poate nu zilnic, dar de doua trei ori pe saptamina au si ceilalti tot ce poti hali intre 3-5 euro dar e vorba de numai un produs, ca sint clatite, ca sint pancackes, ca sint spareribs, ca e souflaki, ca e o mincare africana, sau altceva. mai totdeauna e ceva. asa mi-am petrecut saracia studentiei cu burta plina man :-)
      heidelberg e unu din cele mai scumpe orase germane, asa numitele orase schicki-micki, deci chiar nu inteleg preturile de la voi, fie si bucuresti.
      cind vrei sa vi incoace scrie pe blog si-ti trimit mailu meu, te citesc constant :-)

  • @Vasile
    acuma ca zisasi de mincarea de la corporatie. pai alea la noi sint cele mai ieftine. corporatiile serioase (pot sa spun de aia de la sap ca sint aproape de heidelberg si am tengenta cu ei) ofera trei mese pe zi si bauturi nealcoolice la discretie la zero euro, pe bune. firme mai mici dau la cantina lor pentru angajati intre 2-3 euro o masa cu trei feluri pe zi, dar trebuie sa fiu sincer sa spun ca e subventionata partial de sindicate. la mine la universitate, nu la mensa studentesc, la angajatii normali o masa cu trei feluri plus o bautura nealcoolica partial subventionat de stat e 2.8 euro, incarci cartela care e in acelasi timp legitimatie cu o suma si poti intra si in minus daca esti uituc :-)
    ce-mi place mie la romani e ca ei nu jefuiesc numai pe meleaguri straine, ei mai ales se jefuiesc in romania ei intre ei cu foarte mare placere.

  • off topic, da’ ma roade: ba, ma tot uit la guran de cate ori pot, si tot zice in emisiune de artistul vasile, care face ceva caricaturi fotosopate p-acolo. tu esti?

    • Foarte multă lume mă întreabă asta, dar nu, nu sunt eu. Guran ar fi fost chiar deştept să mă angajeze pe mine, că sunt mai bun decît Vasile ăla.

Ajută Utopia Balcanica

Fiind un om mai bun în viaţa de zi cu zi sau chiar folosind acest link când îţi faci cumpărăturile pe eMag.

Abonează-te

Lasă-mi o adresă de mail ca să te înştiinţez când mai pun o drăcie pe blog. Merci!

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri