Balkanik! 2015 a trecut chiar şi testul ploii

Vineri, ziua 1.

Plouă ca dracu, mocăneşte. Mă duc devreme, zic, pe la şase, pe îndrăgitul maidan din Uranus ca să apuc să-mi iau legitimaţia. Mă gândeam deja cu groază la norii de praf care se ridicau anul trecut, când dansam ca apucaţii pe ţăcăneala balkan-jamaicană a lui Kiril şi era cald şi uscat. Atunci am tuşit ţărână, acum să vezi că o să înotăm în mâl!

Constat, cu bucurie, că suprafaţa cu pricina se pretează chiar foarte bine la umezeală. Nisipul e grunjos, nu se lipeşte de bocanc. Mulţumim, Balkanik! Se pare că o să treci testul.

Maidanul e încă pustiu. Cred şi eu, după aşa o vară ne obişnuim mai greu cu apa rece. Cântarea s-a decalat cu vreo oră. În spate se munceşte încă din greu la tarabe şi gherete. Proiecţia ne anunţă, fără diacritice, că mai durează puţintel.

balkanik1

Începe Doina Revival, un proiect Roots Revival powered by Revival Revival… Aţi prins ideea, iar eu nu mă omor după revival-uri, nici după cultul Mariei Tănase, nici după a da startul unui festival de voie bună cu hăulituri abisale pe versuri tâmpiţel-patriotarde. Dar hei, cine sunt eu să judec. Orişicum, mi-au plăcut instrumentiştii şi am căpătat respect (amestecat cu frică) faţă de capacitatea pulmonară a Mariei Casandra Hăiuş.

balkanik2

Pe urmă îi întâmpin cu interes pe veteranii Kalyi Jag.

În ultimii ani m-am tot trezit ascultându-i în metrou şi imaginându-mi că nu mă tem de cai şi că în jurul meu e o prerie nesfârşită şi totul e un western cu ţigani – dar nu un Aferim!. Un spaghetti western cu un ţigan erou jucat de Franco Nero. Dacă ar veni cineva şi mi-ar spune că La romniasa me te lav e compusă de Morricone, aş fi uimitor de ne-sceptic.

Deşi-s fericit să rămân şi trei zile în fantezia mea campy, totul se spulberă când vine Ivo Papasov şi începe să fie dement. Am mai asistat la nunţi bulgăreşti cu lăutari, am mai văzut oameni demenţi, dar tataie le-a cam înfăşurat pe toate.

Sâmbătă, ziua 2.

Adio, ploaie! Mă bucur nespus că am încheiat acest subiect şi sper să controleze reptilienii vremea în aşa fel încât să nu mai plouă decât când sunt eu în casă.

Ajung târziu în Rahova fiindcă-s groaznic de mahmur după un afterparty improvizat. (Jenat, recunosc: nu m-am dus la the Ark, nici măcar sâmbătă, de dragul lui Ion din Dorobanţi. Dar să ne întoarcem pe maidan.)

De supărare că m-a durut căpăţâna şi i-am ratat pe Lemon Bucket Orchestra, mănânc nişte mici excelenţi de la standul de mici (alături aveau şi Agra Palace un raion foarte cuprinzător cu bucătărie indiană). Fotografiez micii pentru albumul meu cu mici de pe Facebook, dar şterg din greşeală poza. Buhuhu.

Intră Kočani orkestar, care îşi fac datoria cu onoare, cântă Mesecina şi Şiki, şiki baba (“aia din Underground” şi “aia din Borat”)… Cam ce te aştepţi să facă nişte iugoslavi într-o zi răcoroasă de toamnă timpurie. Ne distrăm, ţopăim un pic, ne bucurăm că nu se mai stârneşte praful…

balkanik3

Şi totuşi, vă întreb, ce rost are să deschidă ORICE ALT taraf de suflători pentru Fanfare Ciocârlia, temutul miriapod de plămâni din Zece Prăjini care nu are nici început, nici sfârşit?

balkanik4

Pe când învăţam chestii despre ansamblurile astea ţigăneşti de alămuri din Balcani, mi-a rămas în minte ideea că se trag din fanfarele militare otomane. De atunci mă gândesc mereu, mai în glumă, mai în serios: oare câtă teroare era în sufletul răzeşului când de peste dealuri se isca un vuiet de Mr. Loba Loba sau Iag Bari?

(Acum, de pe afişul din 2013 – anul când n-am putut veni – îi mai regret doar pe Kal.)

Duminică, ziua 3.

Arunc un ochi pe la standurile cu lemnărie, pielărie, sticlărie, tinichele (salut, prieteni de la Meşteshukar Butiq!), timp în care şi Fanfara de la Valea Mare se instalează în mod neaşteptat lângă tarabe, aducând un binevenit aer de Crăciun-printre-blocuri întregii manifestări. Micii hârâie, sfârâie şi ţâţâie solemn pe eşafodul de fontă.

balkanik5

Lăcrimez într-un colţ de ochi, de emoţie că-i aud pe viu pe Amsterdam Klezmer Band, care-s de fapt două formaţii într-una, fiindcă una e când răpăie Job în neerlandeză & idiş Hassid in Amsterdam şi cu totul alta când bombăne Alec cântece vechi de mahala în rusă de Odesa.

(Însuşi publicul a cerut piesa de rezistenţă, Limonciki. Îmi place mult varianta lor. Pe scara durităţii infractorului rus pe care mi-l imaginez când ascult piesa, AKB e undeva între Létající rabín şi VulgarGrad sau Mirkurbanov.)

balkanik7

Recunosc, mă simt foarte împlinit şi fiindcă demult, după primul Balkanik, când organizatorii au întrebat publicul: “hei, pe cine să mai aducem la festival?”, i-am propus chiar pe aceşti domni pricepuţi.

O dronă zumzăitoare survolează mulţimea, răcorindu-ne periodic cu o pală de vânt.

balkanik6

Vedeta serii, Shantel, face exact acelaşi spectacol ca în 2014. Nu că ar fi neapărat un lucru rău. Shantilică de la Frankfurt joacă bine pentru un dârlău de 47 de ani. Socot că-i suficient să reiterez ce-am zis anul trecut.

Dap, au fost câteva momente stânjenitoare când publicul nu ştia versurile sau pur şi simplu n-avea chef să urle, dar trecând cu eleganţă peste ele, intrând în mulţime, improvizând un “Bella Ciao”, stropind cu şampanie şi făcând tot felul de alte giumbuşlucuri, Shantel a făcut un spectacol care a stârnit tot praful din Uranus – de zici că erupsese Krakatoa pe acolo – şi pe care, dacă l-aţi ratat, tre’ să vă duceţi urgent în Germania să-l vedeţi.

Setlistul nici n-a contat foarte mult. Piese vechi – Disko Partizani, Disko Boy, Ciganka, piese ceva mai noi de pe Planet Paprika, The Kiez is Alright bătând spre rock’n’roll şi, bineînţeles, Bucovina, celebrul cover după şlagărul din ’31 al calypsonianului Wilmoth Houdini care-a fost (haios, ştiu) portiţa multora spre world music, nuanţa balcanică.

Minus praful – ori fiindcă era umed, ori fiindcă şi noi eram mai puţini, că n-a mai fost un weekend torid şi îl mai văzuserăm pe Shantel anul trecut. Zău, nu-mi dau seama.

(Scurt gând: Shantel chiar are multe în comun cu cuscrul său niţel mai vârstnic din Franţa, Manu Chao. În mijlocul acţiunii, ţi-ar lua ceva să-ţi dai seama dacă-i Radio Bemba sau Radio Partizani! Ca şi anul trecut, încă aştept de la neamţ să fie şi el poet şi să scoată un Sibérie. În nemţeşte.)

Pe urmă se fineşte zbânţuiala, bem o apă plată şi pornim spre casă chiuind.

OK, acum de rău:

  • Faza cu jetoanele ne-a nedumerit pe toţi. (Vineri şi sâmbătă, fisele de băutură erau distincte de fisele de mâncare. Când stăteai la coadă pentru fise trebuia să ŞTII dacă peste 3 ore vrei să mănânci mici sau să bei bere. Duminică s-a reintrodus jetonul unic şi toată lumea s-a bucurat. Dacă reuşesc să aflu logica din spatele acestei anomalii valutare, v-o explic şi vouă.)
  • Sper, totuşi, să avem un headliner nou la anul. Departe de mine gândul că ne-ar plictisi Shantel, dar repetiţia nu e tocmai mama distracţiei.
  • Plăvanul cu steagul a venit în fiecare seară să ne mâhnească un pic pe dinăuntru. Nu-s în nici un caz un fan al percheziţiilor corporale, dar cineva chiar ar trebui să oprească la poartă prăjinile de 3 metri.

Şi de bine:

  • N-a mai fost coadă la budă. O dovadă elocventă că pisoarele en plein air salvează orice festival.
  • Kalyi Jag! Fanfare Ciocârlia! Amsterdam Klezmer Band!
  • Mici, bere, bâlci, bragă, poze, meşteşugari, chiar şi un afterparty despre care presupun că a ieşit mişto deşi am lipsit.

A fost Balkanik!, ne-a plăcut şi îl aşteptăm cu interes pe următorul. Ca de obicei.

Autor:

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au nici una.

Comentarii făţoase

9 comentarii pe stil vechi

  1. unu il stii tu

    De DJ Click ce zici?

    • Mi s-a părut foarte funky tot ce am auzit până acum. Încă un motiv să-mi pară rău că n-am fost la after.

    • unu il stii tu

      Nenea canta mai mereu prin Paris, la L’Alimentation Générale mai ales, dar nu are mereu trupa cu el, doar papusile invartitoare, daca ai vreodata ocazia..are destule piese romanesti dar si alte tiganeli indiene etc. Daca il prinzi cu trupa are un roman si o romanca (ea e cu vocea) de-obicei, si un moldovean.

      Are si un videoclip filmat la noi in Bacau, Breaza Schiopilor if you’re curious.

    • Mulţam de recomandări! Eu am aflat de el după colaborările cu Rona Hartner.

      Voi aprofunda.

  2. De curiozitate, a explicat cineva de ce brusc, duminică crescuseră scorurile la câteva standuri de haleală cu 1 jeton ?
    Sau e practică pur balcanică ?

    • Am remarcat şi eu chestia asta.

      Beats me.

      Presupun că s-au bazat pe un flux mai mare de clienţi duminică. Prost să fii, să nu ciupeşti un leuţ / jetonuţ!

  3. kongo

    faina muzica, am ascultat toate recomandarile, superb.
    vasile, de ce sint producatorii din romania asa de infioratori de nerealisti cind isi pun preturile? m-am dus pe site-ul de la mesteshukar butiq. uau, pai alea sint preturi complet nerealiste, oamenii aia n-au fost niciodata in vest la bilciuri balcanice, la afrika-markt, la asia-markt, la orice markt din asta, ca sa constate ca preturi la un sfert din preturile afisate de mesteshukar sint inca preturi inalte? sa luam ibricele din cupru. 45 euro doua ibrice? pai daca le iau online in germania costa 9 euro bucata, daca fac efortu sa ma duc in cartieru turcesc si aiu de acolo costa 5 euro bucata, iar daca am un amic turc care pleca la el acasa in vacanta (si cine aici nu are?) mi le aduce cu 2 euro bucata, de acolo mde la mama lor, da, din cupru, si da manufacturate.
    si am observat asta la aproape tot ce incearca romanii sa vinda in vest. ce parere ai, de ce-si supraevalueaza marfa in halu asta?

    • Eu sunt foarte mulţumit de ibricul meu chinezesc de inox care a costat 5 lei.

      Dar hei, comparăm mere cu pere, boutique-uri fiţoase de pe internet (care ţintesc un public dispus să supra-cheltuiască, care vrea poveşti cu autenticitate şi tradiţie sau să sponsorizeze activitatea ONG-ului de care ţine toată chestia) cu tîrguri şi markturi. Probabil că, dacă te duci la tîrg la Valea Cascadelor, preţurile corespund cu alea de la voi.

      (Să ţinem cont şi că toţi meşteşugarii care ştiau să facă ceva ca lumea sunt probabil în Vest la ora asta.)

    • kongo

      si eu sint multumit de ibricu meu de cupru din turcia. eu fac cafea in ibric numai la gradina pe foc de lemne si acolo incepe sa conteze faptul ca-i de cupru.
      inteleg asta cu ong-ul, dar cind te duci pe site-ul lor nu te prinzi ca sponsorizeaza ceva, si apoi cu siguranta nu toate, dar majoritatea ong-urilor romanesti sint netransparente, asa ca celor din afara nu le stirnesc increderea, din pacate nici cele cu adevarat serioase.
      marfurile de la un butic de fite arata de fite, nu ca cele de la markturi, si apoi la markturi, cel putin la noi, e singurul loc unde poti cumpara manufactura de traditie.
      da, sint multi mestesugari traditionali din romania angajati si adusi de “patroni” nemti. treaba se desfasoara asa ca la markturi mestesugarii produc si in fata publicului direct produsele pe care le vind, neamtu are firma, cortu, logistica, si mestesugaru din balcan e de regula angajatul lui. am intilnit de multe ori prin markturi, inclusiv la weihnachtsmarkturi tigani romani mestesugari foarte misto si foarte de treaba. ma bucur de fiecare data cind dau de ei.

      scuze pentru divigatie la o postare foarte misti despre festivalu muzical balcanic.

Dă-ţi cu părerea

ecouri