Utopia Balcanica

Am fost la Therme şi m-am întors cu nişte speranţă pentru omenire în slip

Când eram mic, ascultam poveştile alor mei despre cum noi la Bucureşti stăm pe apă termală şi probabil am putea să forăm după ea ca să ne încălzim şi să demantelăm ziguratul parazitar al ăstora de la RADET. Şi mai atrăgătoare decât demolarea unui leviatan comunist mi se părea ideea că aici, în preajma mea ar putea fi un loc unde-i tot timpul vară, un fel de ştrand cu palmieri, mojito şi poate chiar şi păcănele.

Ulterior m-am făcut mare şi am aflat că jumate din compatrioţii mei se scaldă iarna la unguri sau la Felix sau la Herculane sau în alte locuri botezate după desene animate. Dar o lungă călătorie cu dirijabilul sau racheta (în absenţa autostrăzilor) nu-i tocmai escapada de weekend la care mă gândeam.

În calitate de ilustru dugong, evident că m-am bucurat foarte tare când am auzit că lângă Bucureşti se deschide un mega-ştrand termal, mai mişto decât ăla pe care-l are Budapesta de prin 1900. Să crepe vecinii – tardiv, dar de ciudă.

Cârcotaşii au cârcotit că proiectul a primit 6 milioane de euro cadou de la stat, dar hei, uzinele Dacia au primit de două ori mai mult într-un singur an, catedrala neamului capătă de două ori mai mult într-un singur an, chiar şi stadionul s-a făcut pe banii statului. Eu unul n-am nevoie de stadion sau biserică, dar la ştrandul termal e posibil să mă scald măcar de câteva ori pe lună, iarna. Poate chiar şi vara, dacă n-am timp să fug la mare în weekenduri.

Asta va face ştrandul termal să fie rentabil, dacă e mişto şi nu-l strică românii. Înainte de toate, care va să zică, tre’ să aflăm dacă e mişto.

Cum fac înţelepţii, am aşteptat o săptămână-două să se stingă vâlva, să plece presa, să apară anecdotele răutăcioase şi să se rodeze circuitele pe-acolo.

Vinerea trecută, să fi fost 3 după-amiaza, mi-am luat inima în dinţi şi am purces spre pitoreasca bălărie a Baloteştilor.

therme01

M-am săltat niţel pe vârfuri ca să ajung la tejghea şi am plătit intrarea la Therme. Trei inşi, full-option, vreo 270 de lei. Tipele de la tejghea au fost amabile, m-au întrebat dacă-i prima dată şi mi-au arătat încotro sunt vestiarele.

Acolo mi-am lăsat toate angaralele (inclusiv electronicele, aşa că n-am făcut multe poze), m-am echipat cu celebrele izmene de baie de la Victoria’s Lidl şi mi-am făcut o hartă mintală a împrejurimilor fiindcă în jurul meu se foia deja multă lume şi totul era nou şi derutant.

Pe urmă am intrat în apă sub nişte palmieri şi am cerut un rom cu cola şi nu-mi mai arde să povestesc, dar uite nişte notiţe rapide, în ordine mai mult geografică decât cronologică.

Zona Galaxy, unde ai voie şi cu ţânci, e gălăgioasă şi eşti stropit din toate părţile. M-am dat chiar şi pe câteva tobogane. (Sunt terifiat de tiribombe, acum merit o medalie.)

therme04

Există tobogane de mai multe feluri, iar lumea chirăia şi părea încântată de ele. În dreptul unora se făcuse coadă, dar am văzut cozi mai lungi la viaţa mea. Bazinul cu valuri e foarte hazliu ca idee, dar vineri era şi ăla plin ochi de copii care orăcăiau, iar capătul adânc e prea scurt ca să înoţi în valuri. Spre seară, dintr-un motiv sau altul, s-au oprit valurile.

Aici e şi un snack bar cu cartofi prăjiţi, burgeri, dulciuri şi alte mizilicuri.

Nu-mi dau seama cât e de distractiv să vii la Galaxy cu cei mici; dacă mă întrebi pe mine, aşteaptă să facă şaişpe ani ca să te poţi înţelege cu ei şi să-i trimiţi la Palm.

Zona Palm e motivul principal pentru care am venit la Therme şi nu m-a dezamăgit.

therme02

Având în vedere targetul mic-burghez al Thermelor, preţul biletului e chilipir pentru o zi de far niente în piscina cu apă caldă, în cele trei bazine mai mici cu apă şi mai caldă (sărată, cu litiu şi cu magneziu) sau ciorchine în jurul barului. Apropo, pool barul e super optimizat din punctul de vedere al spaţiului, scorurile sunt mici (5 lei o cola, 6-8 o bere, 17 un cocteil fancy) iar a bea un şpriţ fără să fii nevoit să ieşi din apă e acel ceva foarte speşăl de care chiar duceam lipsă în Bucureşti.

Duzele cu bulbuci de pe margini sunt temporizate într-un mod foarte deştept, ca să nu-i încurajeze pe oameni să le acapareze toată seara.

Printr-o uşă rotativă, piscina se continuă în afară; pe timp de iarnă poţi să stai tolănit în apă fierbinte şi să admiri ninsoarea, ca maimuţele alea blănoase din Japonia. Aici, am observat câte un domn mai puţin trecut prin oraş aprinzându-şi o ţigară, dar de obicei îl ocheau şi paznicii şi îl admonestau. N-am văzut pe nimeni să încerce să fumeze înăuntru, totuşi, iar ăsta e lucru mare.

(Tot afară e şi locul oficial de fumat. Ud leoarcă, în halat, la 3-4 grade C – o plăcere. Dar hei, tre’ să ne obişnuim!)

În zona Palm am găsit un restaurant cuminţel, în genul cantinelor corporatiste din Pipera. Am încercat un curry de pui (bun), un cod pane (OK), un file de porc la cuptor (talpă). Coastele arătau bine. Cheap şi nespectaculos, dar curat şi te vindecă de foame dacă faci alegerile potrivite.

Zona Elysium, de la etaj, are saune de diferite temperaturi. Mi-a fost lene să fac o poză înăuntru, deşi se stă şi aici în costum de baie. Oricât de uncool ar fi asta într-o saună, suntem într-o ţară mai pudică.

Cum nu mă omor după şederea în cur la 45-90 de grade, am intrat doar câteva minute să-mi curăţ căile respiratorii în sauna cu sare de Himalaya. Lăsând la o parte că sarea de Himalaya e naşpa (nu bag mâna în foc, dar în Pakistan cred că încă se face minerit cu copii), experienţa ar fi fost chiar relaxantă dacă fix în spatele meu doi domni nu vorbeau cu voce tare despre un teren pe care voiau să-l cumpere între Agigea şi Eforie.

Aici e şi un restaurant unde n-ai voie decât în halat, cu apă minerală de import şi mâncare scumpă. Tot aici sunt o baie fierbinte cu seleniu şi o platformă cu şezlonguri de unde ai o perspectivă foarte frumoasă asupra palmierilor de jos.

Presupun că fanii statului în cuptor vor şti să aprecieze mai bine pavilionul ăsta, dar şi în zona Palm e o saună umedă excelentă de care am uitat să amintesc mai sus.

La un moment dat, un domn în uniformă a venit la mine şi m-a atenţionat: încercaţi să nu fotografiaţi feţele oamenilor, mkay?

therme08

Mi-a şi explicat motivul – cine ştie cine ar putea veni la Therme cu amanta şi nu vrem să stârnim vreo telenovelă. M-am oferit să-i arăt pozele; n-a fost nevoie.

Între bălăceli, am mai apreciat nişte chestii:

– Că nicăieri nu pare să se fi scumpit cineva la tărâţe în procesul de amenajare; materialele folosite par premium şi nici designul nu e de-a-n boulea.

– Că brăţara cu cip pe care ţi-o dau la intrare ţine loc şi de cheie, şi de cartelă, şi de portofel. Faptul că nu trebuie să te plimbi cu bani în slip ca să faci consumaţie contribuie la experienţa all-inclusive pe care o iubim cu toţii.

– Că nu miroase a clor. Ocazional mi s-a părut că se simte ceva în aer, dar era un iz vag, în nici un caz ca la alte piscine pe care le frecventez. (Poate-i de la maglavaisul cu care dezinfectează suprafeţele. Sau poate e definită undeva o limită legală de clor pentru “apă fără clor”.)

– Că te ţin la curent cu gradul de ocupare pe facebook. Când sunt prea mulţi oameni înăuntru, se închide uşa. Ar fi fost foarte CFR din partea lor să te lase să intri şi să constaţi că n-ai vestiar.

Am simţit lipsa:

Unui bazin de înot adevărat pentru vizitatorii mai sportivi. Măcar semi, dacă nu olimpic. Loc ar fi căcălău pe toată tarlaua aia.

Unor zgomote din natură care să ţină loc de muzică în zona Palm. Din 2 în 2 ore venea un gagiu şi făcea un program de gimnastică, atunci dădeau muzica şi mai tare. Not cool, man.

Unei beri fără alcool; fiecare grup care vine la Therme are un şofer, fiindcă Therme e în faching Baloteşti. Apropo, şi traficul de pe DN1 poate să-ţi taie cheful.

Per total, am fost însă atât de mulţumit de experienţa mea la Therme încât probabil o să credeţi că am primit 1000 de pişcoturi cash ca să scriu tot cârnatul ăsta, dar n-am primit nimic, că aş fi menţionat chestia asta de la bun început.

Am petrecut acolo vreo 8 ore fără să simt că m-am plictisit & vreau acasă. La ieşire am achitat nota care se strânsese în brăţarile deştepte – încă 180 de lei. Asta a dus totalul la circa 450 de lei, adică 150 de căciulă. Pentru o jumătate zi de vacanţă cu băut şi mâncat, mi s-a părut un scor cinstit. (Data viitoare nu ţinem morţiş să intrăm şi la saune, aşa că vom scăpa şi mai ieftin.)

Mi se pare că-i în mod autentic un semn că lucrurile se mişcă în România şi că probabil vine apocalipsa.

Dacă vor să-şi recupereze investiţia, proprietarii trebuie numai să nu lase ştrandul în paragină, à la roumaine. Să desfunde ţevile cu consecvenţă, să-i dea afară fără discuţii pe inevitabilii încălcători de regulamente şi să grădinărească adecvat toate plantele alea exotice. Mai ales orhideele, ale căror etichete recomandau o temperatură ceva mai mică decât era în aer în zona Palm. Dacă ajung acolo la vară şi-s ofilite buruienile, s-ar putea să am din nou chef de weekenduri la Albena.

Până atunci…

Cinstitometru: 9/10.

Primul spa de amploarea asta din zona Bucureştiului oferă exact ce spune că oferă. Fapt care ar trebui să încurajeze şi alţi investitori să sape Balineum Căţelu sau Tepidarium Brăneşti.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri