Utopia Balcanica

Ne cerem scuze, karma e închisă pentru reparaţii

Se face că mergeam liniştit la muncă acum câteva zile şi ia uite, un obiect lucios îmi face cu mâna de sub o maşină. Îl ridic. Oau, e un iphone ceva mai vechiuţ, într-o husă de cauciuc cu flori.

Ce tare! Nu cred că am mai pus vreodată mâna pe un iphone. Îl şterg de noroi şi îl deblochez. Hm, oare ce tre’ să fac când găsesc un telefon pe jos? Intru în agendă şi caut un contact “mama” sau “tata”, ca să-l sun să anunţ că am găsit iphone-ul odraslei pe jos. Brusc, iphone-ul începe să piuie. Răspund. E tipa care l-a pierdut. Îi spun unde sunt cu telefonul ei. Ah, oau, l-am scăpat lângă maşină, hihi, hai că vin după el. O aştept un sfert de oră în frig. Vine, îşi recuperează bunul, se bucură, îmi mulţumeşte şi pleacă.

Termin să-mi trag mucii şi mă felicit lăuntric: ai făcut bine, Vasile, puteai să fii hoţ şi să te alegi cu un iphone 4 sau ce naiba era ăla. Dar hei, nu suntem infractori, Vasile, iar karma o să ne răsplătească.

* * *

A doua zi (cam alaltăieri, aşa) plec de la muncă şi ia uite, la un metru de mine, un nene tocmai şi-a uitat laptopul în metrou. Ce oameni căscaţi! E ceva în aer săptămâna asta.

Arunc un ochi spre geanta răzleaţă, să n-o şutească altcineva, şi purced spre paznic ca să-l anunţ. Fără teamă că ar fi vreo bombă jihadistă înăuntru, paznicul culege obiectul neînsoţit şi îl duce în cabină sau naiba ştie unde. Ai făcut bine, Vasile, ai alertat autorităţile în loc să fii hoţ şi să te alegi cu un calculator. Dar hei, nu suntem infractori, ce naiba, bine facem, bine găsim, bla.

* * *

Ies de la metrou şi intru să-mi cumpăr o cola ca s-o beau acasă cu rom şi să mă veselesc. E coadă la Mega, oamenii sunt stresaţi şi nervoşi şi ia uite, chiar în faţa mea, un băiat îşi uită cardul în POS şi pleacă.

Smulg cardul din aparat şi mă duc după el: domnu’, domnu’! Nimic. Şăfu, şăfuuu! Îl prind.

Îi spun ce-a făcut şi îi dau cardul, el pune o privire sincer mulţumitoare şi îşi vede de drumul lui, iar eu mă întorc la casă FĂRĂ MĂCAR SĂ-MI FI CUMPĂRAT cola cu pricina de pe cardul individului, care era probabil contactless fiindcă tipul nu părea să fie un călător din trecut.

Având grijă să nu mă vadă nimeni, mă bat singur pe umăr şi îmi spun: ai făcut bine, Vasile, ai reunit un om cu micul său univers financiar când puteai să fii hoţ şi să te alegi cu o cola gratis. Dar hei, nu suntem infractori, Vasile, cum să facem asemenea drăcii.

* * *

Ajung acasă mândru că am reuşit să procedez corect de atâtea ori la rând. Sigur urmează să fiu răsplătit cu vârf şi îndesat, aşa spun toate filosofiile orientale.

Hm, cineva a uitat uşa liftului deschisă şi trebuie să urc o mie de etaje pe scări.

Aww, ce păcat, cactusul meu preferat e maro şi scofâlcit, era un cactus bătrân dar nu mă aşteptam să se ofilească aşa, din senin.

Hei, ia uite şi primul ţânţar din 2016. Pot presupune că o să-mi dea Zika. Măcar n-are cum să intre în bucătărie, nici eu n-am cum să intru în bucătărie că am rămas cu clanţa în mână.

* * *

Dacă citeşti asta şi ai buşit recent în parcare un Punto negru, atât de tare încât l-ai împins în următoarea maşină (şi ai dărâmat un stâlpişor), dar n-ai lăsat nici măcar un bilet în parbriz, pacea fie cu tine. Probabil o meritam.

buddhanaspa2

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au nici una.

Abonează-te

Lasă-mi o adresă de mail ca să te înştiinţez când mai pun o drăcie pe blog. Merci!

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri