Utopia Balcanica

Dragobetele sărută fetele. Eww!

Mă pricep la folclor cam cât se pricepe orice gagiu născut şi crescut în oraş, dar ştiu să recunosc bălăriile ca un bălărier profesionist. Şi treaba cu Dragobetele, Valentine’s day românesc autentic, îmi miroase a bălării de la o poştă.

Uite cam care înţeleg eu că-i originea acestei sărbători pe care cineva a decretat că orice patriot trebuie s-o cinstească.

Aşa cum pe baba Dochia o cheamă Dochia pentru că de 1 martie e sfânta Evdochia în calendarul ortodox şi toată chestia s-a suprapus peste nişte basme străvechi cu o babă care-şi leapădă cojocul (fiindcă primăvara babele chiar renunţă la palton!), o teorie foarte solidă e că pe Dragobete îl cheamă Dragobete pentru că pe 24 februarie creştinii prăznuiesc întâia şi a doua aflare a capului lui Ioan botezătorul.

capulsfioan

Adică ziua când legenda spune despre căpăţâna sfântului că a fost găsită într-un vas de lut (din ăla pentru sarmale, probabil) la Ierusalim şi, 400 de ani mai târziu, undeva în Siria. Există şi o a treia aflare a capului cu pricina, dar aia nu ne interesează.

Stai, ce are asta cu Dragobetele?

În slavonă praznicul ăsta de pe 24 februarie, “capul de primăvară”, se cheamă glavoobretenie (ştiu asta şi de pe wiki, dar şi fiindcă în rusă glava înseamnă cap şi obretenie e când obţii ceva).

Vreme de multe sute de ani, toate slujbele religioase de pe meleagurile astea s-au ţinut în slavonă, dar absolut nimeni nu ştia slavonă, nici măcar popa. A rezultat o partidă de “telefonul fără fir” lungă de veacuri, şi e chiar surprinzător că din glavoobretenie s-a ajuns doar la glavobrete, rogobete şi dragobete. N-aveţi pic de imaginaţie, românilor.

Acu’, e mega facil să prezumi că şi denumirea asta s-a lipit peste nişte ritualuri primitive ale fertilităţii (şi pe urmă i-au pus drept tichie năzbâtia cu “tânărul şturlubatic, fiu al babei Dochia”, izvorâtă din pofta de coerenţă a dăştepţilor de la 1800).

Probabil chiar asta s-a întâmplat. Dar lucrurile ar putea fi şi mai simple.

Flashback în adolescenţa străbunicilor noştri. N-ai murit în copilărie de malnutriţie sau ciumă şi acum ai, să zicem, paişpe ani, eşti tocmai bun de însurătoare.

Puff!, şi vine taica popa să te educe creştineşte şi îţi arată într-o icoană un, ăă, un rogoblete din ăsta: capul retezat al unui homeless lăţos de acum două mii de ani. Pentru un puşti care n-a crescut cu TV şi internet, tabloul ăla e probabil cea mai dezgustătoare chestie posibilă.

dragobetele_eww

Şi ce făceam noi, băieţi fiind, când descopeream un obiect scârbos – un broscoi călcat de maşină, un şerveţel cu muci sau poza unei devle amputate din Biblie?

Dacă voi aţi uitat, vă spun io: speriam fetele cu el.

Glavobretele / rogobetele / dragobetele sărută fetele, huehuehue!

Ştiut fiind (de pe facebook) cât de repede se poate propaga o glumă printre flăcăii necopţi, propun să nu excludem varianta ca drăcia asta nevinovată să fi degenerat, în unele sate, în adevărate festivaluri ale iubirii, când băieţii le furau săruturi fecioarelor despletite ca să le astupe chirăielile terifiate.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri