Utopia Balcanica

Cea mai lungă părere despre Cuminţenie pe care n-are sens s-o citeşti

Când eşti şef şi vrei să-mi plăteşti 100 de lei salariu, statul îţi ia 50 de lei. Când sunt flămând şi cumpăr o tigaie de 60 de lei ca să-mi fac clătite, 15 lei merg la stat. Când îmi cumpăr un pachet de ţigări de 15 lei ca să-mi treacă pofta de clătite, dumnezeu ştie cât ia statul da’ cred că vreo zece lei pe puţin.

În general, treaba statului e să ia bani cu japca, să vaporizeze jumate şi să-mi ofere restul sub formă de servicii de calitate îndoielnică.

Cu toate astea, sunt anumite ocazii rare când statul îmi dă ocazia să-i dau bani complet benevol, ca să facă vreo drăcie fiţoasă, cum ar fi să cumpere Cuminţenia pământului. Asta se cheamă subscripţie publică şi-i o metodă de crowdfunding. Momentul de glorie al subscripţiei publice în România a fost când, pe fundaţia a ceea ce trebuia să fie iniţial un grajd, s-a ridicat Ateneul, o clădire pictată pe dinăuntru unde mă duc uneori la concerte frumoase şi unde vine Iliescu să-şi facă ziua.

Pentru că Ateneul e bun şi util, tot ce se face prin subscripţie publică e bun şi util.

Dacă aţi trăit într-o peşteră, pot să vă povestesc şi ce e Cuminţenia pământului.

Cuminţenia pământului e un mic totem de calcar cumpărat de la marele sculptor Brâncuşi, acum o mie de ani, de un domn Gheorghe care avea mulţi bani. El aprecia foarte mult statuia şi o folosea drept suport de chei. La un moment dat au venit comuniştii şi, cum fac ei dintotdeauna, au zis: Gheorghe, asta nu mai e casa ta. Şi îţi luăm şi statuia pentru că hăhăhă, statu’ ia.

Nici măcar nu-i atât de cuminte.
Nici măcar nu-i atât de cuminte.

Mulţi, mulţi ani mai târziu, cele două urmaşe ale lui Gheorghe au primit înapoi suportul de chei, pe care statul avusese grijă chiar şi să-l ciobească şi să-l lipească cu Poxipol.

Pentru că Brâncuşi e, după cum spun criticii, tata lor, iar piaţa artei crescuse zdravăn, suportul ăla de chei valorează astăzi foarte mult caşcaval.

Fireşte, când te trezeşti cu un Brâncuşi în casă, vrei să îl vinzi, să umpli o cadă de aur cu aur şi să-ţi pui şlipul de aur şi să te scalzi în aur ca Copilul de Aur. Unii spun că doamnele ar fi primit oferte de 20-30 de milioane de euro de la tot felul de nababi şi chiar şi un mare muzeu din străinătate. Asta, prieteni, se cheamă bulan.

(Oricât ar mormăi unii rătăciţi că hîr, mîr, arta e subiectivă, legea firii ne spune că un bun – de la cartof la Gioconda – valorează EXACT cât e cineva dispus să dea pe el.)

Atunci guvernul a şoptit: doamnelor, hold your horses, vă face mandea o ofertă pă care n-o puteţi refuza.

Şi a făcut ceea ce ar putea fi un gheşeft foarte bun, înţelegându-se cu proprietarele să cumpere Cuminţenia cu 11 milioane de euro, adică jumate din cât face, plus câteva baniţe de patriotism calitatea I.

Îl pot înţelege şi pe bietul guvern: e un guvern fragil pe o plută şubredă pe o mare plină de rechini. Are nevoie de simpatie, iar Brâncuşi e atât de capabil să stoarcă simpatie încât până şi băncile se folosesc de el în reclame, deşi atunci statul se bosumflă.

Problema e că proprietarele Cuminţeniei au o vârstă şi vor să se scalde în aur acum, nu eşalonat pe 20 de ani.

Aşa că guvernul a zis hmm, hai să facem o subscripţie publică! Împuşcăm doi iepuri: adunăm bani pentru statuie şi le insuflăm românilor sentimentul că nu sunt un trib de orci incapabili să conlucreze.

Brusc, căcăreaza a ajuns în ventilator şi nimeni n-a scăpat fără să aibă o părere, ceea ce e bine. O societate care se ceartă e o societate sănătoasă.

Acu’, unii spun că-i bine ca orice bolovan ştanţat Brâncuşi să rămână în ţară fiindcă Brâncuşi românul pur aparţine urmaşilor urmaşilor noştri şi alte lozinci sămănătoriste. Cu ăştia nu putem discuta, că votează acuşi cu Diaconu şi vin şi ne trag în ţeapă la ceas de seară că n-am fost suficient de români.

Sigur, există şi gagii perfect rezonabili care au calculat că-i o investiţie deşteaptă şi că orice Brâncuşi în plus ne sporeşte brandul turistic şi atrage japonezi kawaii cu aparate foto. Pe oamenii ăştia pot să-i înţeleg, dar nu-i destul de candid din partea cuiva să creadă că tichia asta de mărgăritar o să ne facă chelia mai puţin lucioasă?

De partea cealaltă e şi mai multă forfotă.

Câţiva tineri intelectuali din stânga şuşotesc că-i artă decadentă burgheză şi statul ar face mai bine să le dea lor 11 milioane de euro să-i încurajeze să nu-şi caute meserii productive. Poţi să-i înţelegi! Şi în anii ’50, când Brâncuşi s-a arătat dispus să lase moştenire statului român vreo 200 de lucrări, un sinod întreg de academicieni – printre care Sadoveanu, Camil Petrescu, Perpessicius şi Jalea – au zis pas, că ce nevoie avem de măscăreli de burjui.

Câteva voci la fel de tinere şi intelectuale din dreapta spun că nu-i treaba statului să cumpere obiecte de artă, ci a lui Ţiriac (care, fie vorba între noi, ar putea strecura un Brâncuşi între două troace de epocă). Şi tot ei atrag atenţia că prin subscripţie publică ar urma să se strângă doar 6 milioane de euro, restul de 5 fiind cadou de la plătitorii de taxe.

Stai, deci e sau nu subscripţie publică?

Exact! Faza cu crowdfundingul e că nu funcţionează decât atunci când oamenii îşi doresc ceva cu ardoare.

Cum ar fi o salată de cartofi sau Exploding Kittens.

În schimb, ţi-ai dorit vreodată cu ardoare ca statul să cumpere un Brâncuşi? Nici eu. De-aia nici Ateneul n-a fost construit decât parţial prin programul “Daţi un leu”. De-aia donaţiile cetăţenilor către Catedrala Neamului m-aş mira să acopere mai mult decât vreo două lifturi şi o plasmă.

Sigur, e de apreciat încrederea guvernului că va scuti bugetul de 6 milioane de euro, dar sunt gata să pun pariu că – atunci când o să sune ceasul şi în puşculiţă se vor fi strâns vreo ăăă 700 de mii – guvernul o să fie generos de la mine din buzunar şi o să plătească toată nota.

Asta dacă nu cumva – ce vis haios – statul n-are de gând să vândă el statuia către un oligarh rus sau un şeic arab. Cu 30 de milioane de euro. Şi să le facă o surpriză cetăţenilor care au cotizat şi să le dea dividende. Dividende! De la stat! Dintr-o bişniţă deşteaptă pe seama unor tanti! Mii de români ar fi bucuroşi şi numai cele două doamne s-ar frige, cum se mai întâmplă pe piaţa liberă.

Dream on, plebeo. Asta ar asta ar însemna că statul e băiat deştept. Cuiele din “Poarta Sărutului” şi tablourile înlocuite cu falsuri direct pe pereţii muzeelor spun altă poveste.

Statul român e pentru Cuminţenie ce e Mr. Bean pentru mama lui Whistler.
Statul român e pentru Brâncuşi ce e Mr. Bean pentru mama lui Whistler.

Cum nu cred că guvernul nostru are de gând să dea un tun ca să ne îmbogăţească, şi eu sunt de părere că demersul ăsta cu Cuminţenia e cam tâmpit. De ce?

1. Revin la ideea de mai sus, cu turismul. Pentru că restul ţării e clasificat drept “cactuşi şi şerpărie”, Cuminţenia ar ajunge în Bucureşti, cel mai probabil la MNAR. Fiindcă-i urât şi pute, n-are munte sau mare, n-a fost construit de o civilizaţie urbană şi Gabi Firea e noul nostru primar, Bucureştiul n-are să se transforme în Viena în timpul vieţii mele, nici măcar în Budapesta sau Zagreb.

Bucureştiul poate – dacă mă întrebaţi pe mine – să devină, în cel mai bun caz, o destinaţie pentru shopping sau pentru baruri şi cluburi şi destrăbălare. Muzeul de artă nu e nici mall, nici discotecă. În următoarele decenii, şi dau o bere dacă nu-i aşa!, MNAR va rămâne un loc unde merg copiii bucureştenilor când vrea profa de desen să-i facă culţi.

În schimb, în colecţia unui şeic excentric, găzduită într-un muzeu european, numele lui Brâncuşi – şi al României, ca notă de subsol – ar ajunge exact unde trebuie: la copiii parizienilor sau ai berlinezilor şi chiar şi la turiştii japonezi.

2. Şeicul n-ar avea nimic împotrivă s-o aducă şi pe la Bucureşti din când în când, şi chiar dacă nu, e mult mai ieftin şi la fel de instructiv să expunem la MNAR o copie. Sau o hologramă. Oricum la muzeu n-ai voie să pui mâna, iar hologramele sunt cool.

3. În presa mare, “un Brâncuşi s-a vândut cu 30 de milioane de coco” sună mai bine decât “Statul român a cumpărat cu 11 milioane de coco un Brâncuşi pe care-l furase anterior”.

4. Economisim unşpe milioane de euro. Cu unşpe milioane de euro poţi să lansezi 5 Inna noi, chiar şi prin subscripţie pubică, ŞI să restaurezi câteva tablouri care zac într-un depozit. 5 Inna ne fac ţara muuult mai celebră decât o statuie de 50 cm sechestrată la Bucureşti. O rezoluţie ONU spune că n-ai suflet dacă nu-ţi place Inna. Brâncuşi nu face 120 de milioane de view-uri pe youtube.

5. Cele două doamne care vând Cuminţenia s-ar îmbogăţi cu 30 de milioane de euro. Cine ştie, poate au de gând să investească într-o afacere în România şi să genereze mai multă plusvaloare decât ar fi făcut-o statuia. Şi impozite. Şi TVA. La naiba, statul român ar putea să le hingherească pe proaspetele milionare ca pe hoţii de cai, în beneficiul bandiţilor din sistem, dar şi al nostru, al tuturor.

Oricum aş suci-o, şi oricât mi-ar plăcea ideea că am contribuit la cumpărarea unei bucăţi de artă extrem de scumpă, noi, ca trib, am avea numai de câştigat de pe urma vânzării “Cuminţeniei” către cineva din Dubai pentru 30 de milioane de euro.

Ah, şi 6. Ajunsă pe mâinile statului român, Cuminţenia riscă să fie oricând trimisă în Rusia pentru bună păstrare. S-a mai întâmplat.

Apropo, cred că Alexandra Stan are şi mai multe vizualizări decât Inna. Hai să nu irosim banul public şi să milităm pentru cauze mai utile.

Tot ce trebuie să faci ca să nu participi la subscripţia publică e să nu donezi aici.*

* hehe, see what I did there

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au nici una.

  • Eu cred cabe o smecherie ca cineva sa ia bani multi si altcineva sa incaseze un comision urias. Vila Sutu de pe malul marii se vinde cu 2 milioane. Monument arhitectonic si cultural, probabil singura clădire in stil maur din Romania. Ar putea fi folosita ca muzeu sau centru cultural. Nu s-a mai agitat nimeni pentru asta. Las’ ca o daramam si facem mall. Statuia aia ar trebui sa circule prin lume, nu sa stea intr-un colt al unui muzeu pe care il vizitează unii din an in paste. Statul ori ii lasă pe aia sa o vândă si ia banii din taxe, ori o cumpără si încheie un protocol cu alte muzee mari din Europa pt expoziții pe anumite perioade de timp din care sa facă parte statuia si alte obiecte de arta romanesti. Contra unui procent din încasările expozitiei, sau in schimbul angajamentului ca si muzeele respective vor veni cu o expoziție la București. Cum au facut chinezii cu soldatii de teracota. Am vorbit mult, stiu. Sper ca nu v-a luat somnul. Om trai si om vedea ce va fi si cu asta.

  • 1. romanii supraapreciaza financiar tot ce au. nici un bancusi nu s-a vindut niciodata la 30 de milioane. cele mai bine vindute brancusi ever ever au fost cele 3 vindute de christie’s, si anume in 2005 l’oiseau dans l’espace pentru 27,5 milioane dolari, in 2009 partrait de madame l. r. pentru 29 de milioane, respectiv in 2012 le premier cri pentru 13,2 milioane dolari. cum cumintenia pamantului e pe piata artei cu foarte mult sub le premier cri, mji se pare chiar pretul de 11 milioane foarte exagerat.
    2. cumintenia pamintului expus undeva in vest nu ar fi facut o reclama fantastica romaniei din doua motive. primul ar fi ca desi se stie foarte bine ca e nascut in romania, totusi e considerat sculptor francez. numele lui nu e pronuntat niciunde pe mapamond romaneste, ci e pronuntat brankuziii (exact asa fara diacritice), si in engleza si in franceza si in germana si in spaniola.
    al doilea motiv ar fi faptul ca exista extrem de multe bancusi in muzeele occidentale. brancusi a facut grozav de multe variante din fiecare din sculpturile lui (in marmura, lemn, metal si din fiecare mai multe) si ele se regasesc bineinteles dea lungul si dea latul europei si americii in muzee bine merci. de exemplu pina si muzeaul de arta din mannheim are un brancusi de dimensiuni destul de mari, si anume pestele. am vazut brancusi in cel putin 30 de muzee din germania si sint convins ca nu am vazut nici de departe pe toti brancusi existenti in muzeele germane.
    3. subscriu la parerea ca cumpararea de catre statul roman a cuminteniei pamintului e o prostie totala din motivele din articol plus o mie de alte motive.

    • De madame L.R. ştiam şi eu că s-a vîndut cu 29 milioane şi chiar m-am mirat cînd am auzit că a evaluat cineva bolovanul ăsta la 30, da’ am zis că nu-s expert şi poate e ceva ce nu ştiu.

      Probabil sunt mai expert decît credeam, de fapt.

    • nici eu nu-s expert. nevasta-mea in schimb lucreaza in domeniu ca sa ma exprim asa. de la ea stiu cum se coteaza o opera de arta, unde si in ce cataloage sa cauti ca sa afli cota de piata, de unde sa-ti iei informatiile. trebuie sa suportam reciproc ca intilnirile cu colegii din domeniul fiecaruia deviaza adesea spre discutii profesionale.
      revenind la subiect, brancusi e intradevar unu din aia foarte mari, iar mie imi place foarte mult. faptul ca nu am trecut niciodata pe linga centre popmpidou fara sa rezist sa trag un ochi in atelierul sau spune multe.

    • a, si inca ceva, vinzarile de la christie’s, sau alte case asemanatoare sint numai foarte relativ o referinta, sint numai daca o sa incerci sa vinzi prin ei. altfel tu nu o sa obtii niciodata preturile pe care le obtin ei, ei ofera foarte multe: garantia anonimitatii, securitate, si mai ales autenticitatea,expertiza de la cei mai renumiti din domeniu, iar pentru asta iau un comision destul de insemnat.

    • in catalogul de vinzare de la christie’s va sta la cumintenia pamintului obligatoriu “sculptura deteriorata de comunisti, restaurata neprofesional, datorita legislatiei romane sculptura nu poate parasi teritoriul romaniei” si poate si altele, ceea ce i-ar scadea drastic din pret.

    • da, asta e parerea mea. e de teriorata si reataurata ceea ce scade intotdeauna pretul. nimeni din cine ar cumpara-o nu are proprietatea deplina pentru ca nu o poate scoate din romania. la ce i-ar folosi oricui de pe mapamond s-o cumpere daca nu o poate scoate de pe teritoriul romaniei? am intrebat si eu pe cei care se ocupa de chestii din astea daca mai exista tara cu asemenea lege a patrimoniului ca romania. cica dupa cite au stiut sa-mi spuna ei doar egiptul si grecia si doar referitor la artefactele antice, celelalte fiind excluse. nimeni n-a astiut sa-mi spuna de rusia.
      practic daca cumperi brancusul asta esti posesorul ei doar in romania :-)))
      in cataloage sta cu 12 pozitii mai jos decit piesa vinduta la christie’s cu 13,2 milioane fara valoare nominala inscrisa in dreptul ei. la asta se adauga cum spuneam ca scadere de pret faptul ca a fost deteriorata si mai ales faptul ca proprietarul nu e proprietar decit pe teritoriul romaniei, scoaterea in afara romaniei fiind infractiune, deci posesorul nu e deplin posesor decit pe teritoriul romaniei – deci nu conteaza ca investitie in arta pentru ca nu e revandabila decit in romania, deci extrem de greu revandabila.

  • bolovanii tot bolovani raman indiferent de gradu de snobism al ‘espertilor’. brancushu asta e un null value alaturi de multi alti artisti modernisti. expresia suprema a lipsei de talent. macar s-o fi numit uratenia pamantului. orice student la arte poa sa ciopleasca un boralic de asta.

  • don vasilea mai da-o-n plm pe inna asta a dumitale. la noi eziksta bunaciuni de cartier mult mai misto ca gasca asta obosita.

  • Îți spun de ce nu sunt de acord cu tine. Chiar lucrez pe o lucrare de doctorat în arte vizuale despre evoluția formei, iar tu nu știi aprecia o lucrare de dinaintea faimei lui Brâncuși.
    Este foarte dificil să îți dai seama de unde vine inspirația unui creator (pentru a înțelege premisele), în cazul acesta evoluția formei, dacă nu ai în fața ta o lucrare din perioada sa de formare. Și este foarte dificil să înțelegi evoluția unei idei în conștiința sa. Pozele sunt poze. Trebuie să vezi pe viu și ce material a ales, micile mișcări ale dăltiței pentru a înțelge tehnica etc.
    „Cumințenia Pământului” își merită toți banii, mai ales că în NY și un urinal se poate vinde cu 50 de milioane de dolari, pentru simplul fapt că poartă semnătura lui Duchamp. Pentru tine sunt bani mulți, pentru alții nu. Să știi că am donat și eu bani pentru sculptura lui Brâncuși (când am cumpărat ceva de pe emag) fiindcă e un geniu și îi îndrum pe toți să o facă.

    • Tocmai fiindcă-i preţioasă nu are ce căuta în România.

      Ţine minte ce scriu aicişa: la 2 zile după ce va reintra în posesia statului, cineva o s-o scape pe jos şi o s-o întoarcă un pic ca să nu se vadă unde s-a spart.

  • Cei care studiază mentalul colectiv (fie ei antropologi, psihologi sau sculptori) pot observa cu ușurință că această sculptură, „Cumințenia Pământului”, are influențe puternic mesopotamiene. La prima privire putem spune că Brâncuși a reușit să acceseze acea parte din psihicul său în care face legătura dintre arta din Semiluna Fertilă și cea românească al unui Ev Mediu târziu. Mesopotomia filtrată prin suflet românesc. E o minune.
    Ești un profan, domnule, ești un profan să pui numele Innei în același material în care e vorba de Brâncuși.

  • Daca stai sa te gandesti, imaginea asta ar putea fi simbolul perfect pentru Romania. Ce Coloana infinitului, ce Ateneul roman sau Casa poporului! Frunza aia “turistica” de-acu vreo 6 ani a costat o caruta de bani ( cre’ca mai mult decat cumintenia) si nici nu era ceva tare special. Nu gaseste Ministerul turismului, care se pricepe sa arunce cu banii, alte milioane in pusculita pentru statuie? Sau Ministerul Culturii care a platit enorm pentru o hidosenie in Piata Palatului?

Abonează-te

Lasă-mi o adresă de mail ca să te înştiinţez când mai pun o drăcie pe blog. Merci!

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri