Utopia Balcanica

Dozatorul de joi: din colecţia secretă de discuri a lui Gingis Han

Cândva, Gingis şi călăreţii lui răspândeau ADN de mongoli prin toată Eurasia, din Siberia şi Manciuria până în Levant şi până-n Croaţia şi Boemia (unii spun că i-a ajutat vremea). Pe urmă cine ştie ce s-a întâmplat (unii spun că s-a stricat vremea), dar moştenirea lui s-a erodat şi s-a scurs undeva în pământ, cam cum făcuseră mai devreme a lui Cirus şi a lui Alexandru.

Azi avem Mongolia, care-i o ţară mare şi goală, unde nu creşte mare lucru şi unde a mai fost şi comunism. Până şi mongoli găseşti mai mulţi în China decât în Mongolia. Constatând amarul situaţiei, tocmai nişte mongoli din China au făcut trupa Hanggai.

 
Olecuţă mai la vest, în Hakasia şi Altai, încă nu se cântă la instrumente moderne, ci doar la topşur, morin-hur şi corzile vocale. Altai Kai, probabil cel mai cunoscut ansamblu care a reuşit să iasă din capătul ăla de lume, scot şi azi din gât sunetele alea complet neomeneşti, vechi de o mie de ani.

Mai practici, europenii au inventat viela ca să obţină aceeaşi atmosferă fără să-i doară amigdalele a doua zi.

 
Iar atunci când îl asculţi pe mongolul pur-sânge Batzorig Vaanchig din Bayanhongor (şi formaţia lui, Khusugtun) parcă vezi norii de praf stârniţi de khalasarul – pardon, hoarda – vreunui han războinic, aşa că pune naibii mâna, otrăveşte fântâna aia şi hai să căutăm o crevasă în care să ne pitim.

 
Cui nu-i place şi basta (sau cui îi trezesc amintiri neplăcute toate poveştile astea cu năvălitori din stepă) îi recomand o oră jumate de tribut Pink Floyd direct din Ulan Bator. Smooth, Shar Airag!

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri