Utopia Balcanica

Polul coriandrului în România e un birtuţ din 2 Mai unde-ţi descui singur poarta

Când v-am invitat la un peşte vizavi de primăria din 2 Mai, vreo trei prieteni mi-au bătut obrazul că nu l-am menţionat pe Iura. Ce naiba, Vasile, înţelegem că-ţi plac guvizii, dar mergi în satul ăla din liceu, de şapte ori pe an, şi n-ai tras la Iura să mănânci un şaşlîc şi nişte pelmeni?

Stai, şaşlîc, pelmeni? Ştiam că “la Iura” e un loc undeva în sat, mă gândeam că acest taică Iura e pur şi simplu celălalt lipovean din 2 Mai şi că face şi el, ca Petya, grămezi de rapane şi midii (apropo, Petya încă rulează fin!). Habar n-aveam ce minuni rusofone sălăşluiesc în curtea cinstitului domn, care nici măcar nu-i rus lipovean, ci moldovean get-beget. Pajalusta, dacă mă lumina şi pe mine cineva mai devreme…

Pe urmă a venit weekendul, aşa că am dat degrabă o fugă până la Iura, pe uliţa paralelă cu bâlciul, olecuţî mai spre Mangalia.

Gardul nu spune mare lucru, doar vârfurile celor 3-4 umbrele fac aluzie la o formă de birt. Hm, cred că e încuiat, dar se aude zgomot de suflete înăuntru, aşa că bag cu încredere mâna pe după poartă şi pipăi până dau de zăvor.

Nu-i nici un câine rău înă curte, doar se ciocnesc beri. Oau, şi se dă pop rusesc în surdină. (Cam ce ascult io când lucrez, da’ când i-am spus unui rus ce muzică ştiu, a zis îîîh, cum poa’ să-ţi placă aşa ceva, e un fel de Văru Săndel al vostru, hui suka blyat! Ţeapă, Igor. Văru Săndel e marfă.)

iura00

Iura tocmai a udat umbrelele cu furtunul şi e răcoare. Se aşază lângă mine pe băncuţă şi mă întreabă ce vreau. Nu tu bună ziua, nu tu meniu, astea sunt fiţe nedemne de un bărbat. Mă simt de parcă mi-ar lua comanda Hemingway. Ah, şi de băut ia-ţi din frigider, dacă nu vrei bere la halbă. Da’ o vodcă bei?

În timp ce Iura îmi povesteşte ce are azi, îmi dau seama că nu sunt la cârciumă, sunt la cineva acasă. Toată lumea cunoaşte pe toată lumea. Am pătruns într-un templu.

Ce bine că ştiu poezia! Borş de sfeclă este? Vreau borş de sfeclă. Şi şaşlîc. Şi cartofi prăjiţi. Şi salată de morcovi. Şi salată de varză. Şi pelmeni. (OK, nu le vreau eu pe toate, suntem mai mulţi.)

Şi nişte vodcă Ielţîn. Pe urmă scotocesc eu în frigider să văd dacă mai e cvas. Este!

iura02

Pe măsură ce butelia de cvas se goleşte, masa începe să se umple.

Prima venită e salata de morcovi. Nu e orice salată de morcovi. E chiar celebrul morcov coreean, o specialitate din capătul celălalt, de la Vladivostok, unde l-au făcut prima oară coreenii care nu găseau varză pentru kimchi. Da, există un loc în lume unde nu se găseşte varză. Morcovul coreean e cu mult piper şi coriandru. O aromă tare, pentru încă o vodcă.

Salata de varză e o salată de varză care are un post-gust cam ciud… ah, stai, sunt tâmpit. Întreb, domnle, ăsta e ulei de floarea soarelui presat la rece? Da, şi cică îl aduce de la Chişinău, unde (fireşte) e mai ieftin. În ulei “normal” sunt prăjiţi doar cartofii, care-s tăiaţi cubuleţe. Iura ne aduce şi un “ghiveci” (un fel de salsa rusească) pentru cartofi.

Pelmenii sunt un fel de piroşti (sau colţunaşi sau jiaozi sau ravioli) cu carne, peste care s-a picurat un sos puturos de usturoi.

iura06

Borşul de sfeclă e fierbinte şi pământos, ca o magmă cu o lingură de smântână în vârf. Cui nu-i place borşul de sfeclă. (Aici, Iura a ţinut să-l bombăne un pic pe Petya că foloseşte sfeclă din conservă. Mici vendete, atât de rustic.)

Iar piesa de rezistenţă a mesei din seara asta e şaşlîcul, o frigăruie imensă din hălci de porc ţinute 1000 de ani la baiţ cu bobiţe de coriandru, proiectate special să alunece de pe ţepuşă direct între fălcile unui prăduitor. Înainte de asta, gloriosul şaşlîc e perpelit pe un mic rotisor electric, o năzdrăvănie cyberpunk recuperată de la bordul vreunui submarin sovietic. Ah, şi durează ceva până e gata. Între timp poţi să bei vodcă şi să-l vezi pe Iura decupând cu forfecuţa colţurile carbonizate.

În farfurie e şi un maglavais usturoio-ardeiat de care mi-e şi frică să mă ating.

iura05

Nu în ultimul rând, unii oameni au o genă specială care îi face să nu le placă coriandrul. Pentru ei, Iura face şi nişte mici foarte vânjoşi, picanţi, doar cu vită şi oaie. CA SĂ FIE CLAR că aici nu se mănâncă peşte.

Ocazie cu care Iura al nostru i-a bodogănit niţel şi pe ăia de la cherhanaua din Vama Veche. Nu că l-aş putea contrazice.

Odată răvăşit praznicul, începe partea complicată.

Credeţi-mă că io duc la vodcă, dar înainte să încep să vorbesc ruseşte definitiv, am mai aruncat o privire în jurul meu. Cârciuma asta e ea însăşi ca vodca. Vodca e atât de simplă şi pură. Apă şi alcool. Nu cred că poţi să faci un zapoi cu alt soi de tărie, pentru că altfel aveau şi alte popoare noţiunea de zapoi.

Între timp plecaseră şi ceilalţi oameni din birt, iar Iura ne-a însoţit de-a lungul a încă 1, 1, 2, 3, 5, 8 păhăruţe şi a început să ne povestească viaţa lui.

Nu dau spoilere, dar implică o grămadă de murături.

(De murături am avut şi eu nevoie a doua zi, şi nici până acum n-am aflat pe care cărare am plecat în noaptea aia acasă.)

Asta n-a fost chiar o recenzie, ci o odă, însă formatul rubricii mă obligă să închei cu încă nişte poze şi carnetul de note.

 

Atmosferă: 5/5. Dincolo de poarta aia total nespectaculoasă eşti câteva sute de kilometri mai la est.

Serviciu: 5/5. Dacă nu te sperii la început.

Mâncare: 5/5. Şaşlîcul ăla monstruos, încununat cu toate aromele alea tari. Gloire et louange à toi, Satan, dans les hauteurs du Ciel, où tu régnas!

Băutură: 5/5. Bere ieftină la halbă, vodcă, nişte cvas bine ascuns şi un frigider cu alte prostii.

Scoruri: 5/5. Am mai mers de atunci la Iura. Am mai lungit-o pe acolo de câteva ori. Niciodată n-am plecat semnificativ mai sărac.

Budă: 4/5. Este un WC acolo şi îl poţi folosi. Haraşo.

Cinstitometru: 10/10. Da, i-am dat zece. Judecaţi-mă. Nici nu voiam să scriu despre locul ăsta, dar am încredere că muşamaua o să-i alunge pe cei nedemni.

Ceea ce îmi aduce aminte, unde oi fi pus casetele cu Vîsoţki?

* Un alt cântec de laudă îl găsiţi la Remus, el însuşi unul dintre cei care m-au tras de urechi în direcţia tavernei lui Iura.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri