Utopia Balcanica

Pui pe net o poză din război şi zeci de neanderthali încearcă să te agaţe

În timp ce toată lumea face apoplexie în fața noilor evoluţii de pe scena politică internațională, eu mă scald în ignoranță și trag concluzii după un experiment social media involuntar.

Contextul a fost cam așa: eu, Miruna, tânără farmacistă, întâlnesc un pacient vârstnic care, la finalul actului nobil de eliberat medicamente, ține să-mi arate „ceva istoric”. Hlizeli prostești printre noi, cum era firesc. Domnul scoate însă două poze vechi.

Mă roagă să-l fac cunoscut în internet, căci el nu știe să internet și vrea să vadă lumea cum trăiau copiii în război. Impresionată, promit că mă ocup. Și m-am ținut de cuvânt.

foto_din_razboi
(Mai e una, dar pe aia n-am arătat-o încă nimănui.)

Eu sunt un om simplu, necunoscut în interneți. Fără followeri, fără faimă. Am mai scris și eu chestii prin colțuri virtuale mai populate (blogul ăsta e un exemplu), dar astea nu aduc decât reacții locale de moment, nicidecum admirație eternă și pălării scoase pe stradă.

Ce m-a șocat a fost valul de emoții și inepții stârnite de poza asta. M-am trezit cu peste treij’ de mii de like-uri, probabil mai multe decât aveam în tot restul feisbucului, plus o creștere exponențială de cereri de prietenie și de mesaje de la tot felul de oameni cu care n-am nici măcar un prieten comun. Foarte puține mesaje au avut vreo relevanță sau măcar vreo coerență. Că de fapt aici vreau să ajung. Am văzut pe pielea mea cum e să stârnești un tsunami de imbecili.

Am făcut o selecție. Pentru că-mi place să râd de oameni. Și unii dintre ei merită.

viral01

Domnul profesor nu mi-a zis nici ce predă, nici ce înălțime și greutate are, nici câți copii are. O grămadă de chestii pe care le-am putea discuta în loc de efectele medicamentelor.

viral02

Nu-mi dau seama dacă din asta se deduce că eu aș fi inteligentă și cultă. Nu-s.

viral03

Am trecut la alt nivel. Nici măcar nu pot să.

viral04

Adevărul e că da, în disperare de cauză mă apuc uneori să îngroș rândurile de pretendenți în lista de prieteni. Nu se știe niciodată de unde răsare un bărbat. Lăsăm ușile descuiate și ferestrele larg deschise pentru orice eventualitate.

viral05

M-ar invita, dar nu m-a invitat până la urmă. Ce nu știe el e că eu chiar acum beau un vin și râd de o grămadă de idioți.

viral06

Aici deja s-a lăsat cu poezie. S-a pișat pe Nichita Stănescu. Dacă tot îi place cum scriu ceea ce simt, voi dezvălui că simt un ușor dezgust în liniștea lecturării unor astfel de mesaje și mai simt și că râd cu lacrimi la unele dintre ele, ceea ce depășește pe scara bucuriei nivelul unui răsărit, că de-alea pot să văd zilnic.

viral07

Mamă, ce chestie, am și o coadă de urmăritori. Ca alimentarele din anii ´80. Treaba cu cartea e recurentă, apare-n multe mesaje, e cea mai înălțătoare urare pe care o primesc. Așa se exprimă la români admirația pentru cineva: spunându-i că ar trebui să scrie o carte. Probabil asta a fost calea prin care și Mihaela Rădulescu a scris cărți.

viral09

Dacă ți-ar fi păsat, dacă ai mai fi dat 2 Bani PE CE SE preda la limba română, nici n-ar fi trebuit să te gândești dacă ești sau nu ultimul prost. Acum și eu mă-ntreb, și înclin spre a te contrazice.

viral08

Băiatul ăsta a rezumat foarte bine absolut orice. Nu mi-a scris nimic altceva. Doar că da, așa este. Îl scot din context (nu că ar fi avut cine ştie ce context) și-l folosesc pe post de concluzie.

Pui o poză de dragul unui bătrânel, răsar din negură tot felul de idioți, unul mai cuceritor ca altul.

Am fost la un pas de dick pics.

ecouri

Miruna

Miruna lucrează în domeniul medicamentelor şi al frazelor lungi şi întortocheate. Îi puteţi citi şi blogul personal uite aici.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri