Dragnea şi Cioloş încercând, fiecare în felul lui, să fie Isus

Dragnea.

“Am auzit declaraţiile conducerii BNR, e uşor să vorbim cu 13 – 15 mii de euro salariu, să spui la o masă, conducerea BNR, între clinchete de cristal, tacâmuri strălucitoare, faţă de masă albă, naproane elegante, mâncare fină, să mai iasă unul să vorbească despre regulile inflaţioniste.

Ar fi bine, poate, cei din BNR din conducere să meargă să stea o săptămână – două să lucreze cot la cot cu medicii, cu dascălii, să vadă dacă pot trăi cu acele salarii, făcând acea muncă.”

Cu câteva retuşuri pe partea de sintaxă, frazele astea ar fi fost un speech criptocomunist perfect acceptabil. Dacă le-ar fi spus un medic, un profesor, Rogozanu, vecinul de la şapte sau altcineva care nu-i un baron parvenit cu obrazul ca talpa de la bascheţi. Dar le-a spus Dragnea.

Dragnea, care are doar în Alexandria o casă de 26 de ori cât apartamentul meu de om cinstit, pe un domeniu cât parcul Ioanid, cu piscină şi terenuri de tenis şi (probabil) heleşteu pentru crocodili?

Dragnea, care ar fi pus-o pe şefa DGASPC Teleorman să înfiinţeze un departament nou, cu personal contractual, ca să nu cumva să fie nevastă-sa funcţionar public şi să fie nevoită să dea declaraţie de avere, că dacă-i vede Vasile hotelul, milioanele şi acareturile?

Dragnea, presupusul om din spatele celebrei Tel Drum?

Dragnea, care o să fie într-o lună de zile Dodonul nostru, de mână cu prietenul lui incomod? (Îl ştiţi, ăla care a simţit încotro se îndreaptă Europa când s-a dus la turci să-şi facă piciorul şi acum sugerează s-o lăsăm mai moale cu NATO.)

Acel Dragnea.

Ştiu, e ridicol.

Dar hei, în presa prietenoasă o să rămâie scris că acel Dragnea le-a luat apărarea medicilor şi profesorilor, în timp ce fiecare stângăcie a lui Cioloş sau a vreunui amărât din oastea lui de strânsură e un atac soroşist la românitate.

Csf, n-ai csf, Cioloş. Nu jucăm pe easy.

Cioloş.

Atunci când cochetează cu populismul, Cioloş n-are încotro şi calcă pe greblă. N-are demagogia în sânge, cum n-o au nici sfătuitorii lui nebăuţi prin birturile Teleormanului.

Stai liniştit, sir Ciololot, io şi ai mei tot cu ai tăi votăm, că n-avem încotro, dar pentru asta chiar nu e nevoie de năzbâtii heirupiste ca aia cu Brâncuşi.

Sau, la naiba, să zbori cu Ryanair de la Bucureşti la Timişoara şi să te plângi că nu-ţi primesc ăia RON pentru un sandviş.

Din toate neregulile pe care le poţi răscoli în ţara asta, o răscoleşti tocmai pe asta care-i atât de întortocheată încât o armată de ziarişti ar putea scotoci o noapte întreagă prin tot felul de codexuri ale aviaţiei de pe vremea războiului rece şi tot nu i-ar da de cap.

Vreun bătrân iniţiat în arcanele ICAO s-ar putea să aibă răspunsul la întrebarea “ce legi guvernează comerţul cu sandvişuri într-un avion irlandez deasupra României”, dar ANPC-ul doar o să te înjure, iar altor entităţi, fizice sau juridice, pur şi simplu nu le pasă. Nimeni, niciodată, n-o să-şi dorească un sandviş sau orice altă cumpărătură la suprapreţ în timpul unui zbor low-cost de o oră în România.

Ryanair – o companie cu de 15 ori avioanele şi de 16 ori veniturile TAROM – n-ar sta pe gânduri să-ţi ofere şi sandvişuri contra yeni dacă ar exista doritori (alţii decât faching premierul ţării).

Din păcate, cumpărând statui obscure şi punând potera pe Ryanair pentru o tâmpenie n-o să reuşeşti decât să provoci clivaje printre ai tăi. Sunt alte tarabe în templu mai bune de răsturnat dacă tot eşti chitit să faci dreptate.

N-ai nici Antena, nici RTV-ul în buzunar, ca să ajungă fazele astea la românul din adâncuri, ăla care n-a ieşit de la el din judeţ şi ştie că “străinii” au pus ochii pe damigeana lui din celar.

Şi chiar dacă te împlineşte să aştepţi la stop, să stai la coadă la film, să strângi gunoaie şi să zbori la economic ca un mucenic (sau mai rău, ca oamenii normali), temperează-i cumva pe bine intenţionaţii de pe facebook care te-au uns deja Dalai Lama.

Că îi ştiu eu, mâine-poimâine se ceartă între ei dacă eşti sau nu “modest pe bune” în timp ce juma’ de ţară rămâne convinsă că tehnocrat înseamnă o sectă care se închină la Bafomet prin biserici părăsite.

Vrei nişte şmecherii care prind? Învaţă de la Băsescu. Sau de la Trump. Oricum se pare că toate drumurile duc într-acolo.