Utopia Balcanica

Miezul popului românesc din 2016 a fost ruinat de o sticlă de trăscău

Fiindcă tot a fost ziua intergalactică a culturii române, mulţi ne-am apucat să facem câte un bilanţ al popului românesc din 2016. Demersul lui Dorin, de pildă, a fost foarte temeinic, chiar dacă n-avem aceleaşi preferinţe.

Topul meu a stat în folderul cu ciorne multă vreme şi a făcut mucegai, dar o să vă povestesc esenţialul înainte să ajung la miez.

Ştiţi, io m-am plâns mai demult că nimeni n-a mai făcut un şlagăr de vreo zece ani, ceea ce e aproape adevărat, dar eram şi un pic răutăcios.

Vara, când se face popul, The violin song ne-a adus în maşină un instrumental tocmai bun pentru o excursie pe Autostrada Soarelui. (Nu mă întrebaţi de ce intro-ul piesei mă trimite la NOHA. Ceva subconştient.)

Tot CAT Music l-au scos din mânecă pe franco-jamaicanul ăla cu “Allez, allez” (Ego) care s-a uitat pe reţeta Indilei de pe vremea bunicilor: oleacă de farmec exotic din colonii + refren simpluţ, ca pentru o galerie de fotbal + o rudă (mai îndepărtată, de data asta) a bătăii ăleia care face orice cântec să fie hit.

Nu pot să n-o cadorisesc cu o menţiune onorabilă şi pe Adda, a cărei piesă uşor oligofrenă cu oaia, lupii şi târcoalele e un kitsch oribil şi, totuşi, irezistibil.

Restu’ chiar a fost balast. Carla’s Dreams vărsat la kg, mâţâieli interschimbabile gen Andra/Delia, Damian Drăghici încercând cu ultima suflare să devină relevant prin Smiley. (În caz că nu l-aţi mai văzut, Smiley arată anul ăsta ca Pepe, dar cântă tot ca Smiley.)

Ah, până şi simpatica Ruby dă o gherlă şi se combină în mod nefast cu un semi-rapper jenant care încearcă să rimeze boiá cu sóia.

Bineînţeles că puteţi să nu fiţi de acord cu mine. Oricum, nici gusturile mele în materie de fast-food s-ar putea să nu fie aceleaşi mâine.

Dar am uitat ceva?

Ah, da, unde voiam să ajung. La miez.

Aşa cum 2012 a fost anul Stinge lumina, 2013 anul Kana Jambe sau 2014 anul Cola Song, 2016 a fost anul Call the Police.

 
Auzi cum sună o piesă internaţională. Nici n-avea cum să iasă nasol când le-ai adus împreună pe mătcile popului românesc, Inna şi Alexandra Stan, dar şi pe Antonia (pe care încep s-o tolerez) şi o fată Lori.

Sigur, nu e ceva ce o să-mi amintesc să pun la o petrecere de apartament în anul 2036, dar e o piesă fredonabilă, all-season, cu cel puţin două dintre gagicile noastre preferate într-un videoclip sexy.

Păcat că videoclipul ăsta ascunde în el tot ce e greşit în muzica românească, în politica românească, în fotbalul românesc, în lumea academică românească, în industria românească a construcţiilor. Impostură şi lăcomie.

Ce cub perfect ar fi fost acesta / de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

Cum, n-aţi observat? Pe la secunda 45? Sticla aia?

Pentru numele lui dumnezeu, nici măcar nu e Alexandrion din ăla “scump”. Ăla e Alexandrion de 5 stele, genul de băutură care se bea în gară la Videle. Ăla e 40 de lei litrul. Când am adus un om să-mi care dulapul i-am dat ceva mai bun.

Dacă era o hipstereală ironică, trebuia marcată cumva, măcar să-i fi pus Antoniei o pălăriuţă sau să fi scris undeva, mic, “lol”. Dar dacă nu?

Atât de jos am ajuns? Să turnăm un videoclip fancy, într-un palat de fitze, cu sclipici şi cele mai şmechere piţipoance din muzica autohtonă, şi pentru 30 de arginţi să-l profanăm cu faching spirtul cu care mă trotilam eu în clasa a 8-a în tabără?

Eu pe vremea aia ştiam de la piţipoancele din televizor să visez, măcar din bun simţ, la Hennessy sau la Courvoisier (uite, ăla ar fi fost un produs OK de plantat în clipul ăsta, ar fi fost şi un joc tâmpiţel de cuvinte, hehe).

Dar copiii care se uită azi pe youtube? Bieţii de ei nu ştiu mai bine; au să ajungă din cauza voastră miliardari din ăia care îşi invită partenerii de golf la o ceafă avec ses p’tits cartofi după o seară fructuoasă de dat cu ranga în Maybach.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au nici una.

Abonează-te

Lasă-mi o adresă de mail ca să te înştiinţez când mai pun o drăcie pe blog. Merci!

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri