Utopia Balcanica

A venit şi 1990-ul generaţiei 1990?

Hei, mai am nişte cartofi, mai am nişte rădăcinoase, hai să fac o ciorbă. Clipocitul molcom al unei oale cu ciorbă e cel mai bun pretext să asculţi radioul, să cugeţi şi să iei notiţe pentru blogul tău obscur.

Radioul îmi spune exact ce bănuiam. Nu-mi mai vine să fac ciorbă.

Aş fi oleacă impostor să vorbesc despre 1990 fiindcă primele mele amintiri sunt din ‘91. Sigur, există mărturii anecdotice că aş fi strigat “Joc cheau-checu” la Revoluţie, dar ştiţi cum sunt părinţii când îţi povestesc ce năzdrăvan erai.

Totuşi, am auzit că impostura nu mai e un faux-pas aşa că am s-o spun. Afară miroase a 1990-ul generaţiei 1990.

Copiii golanilor din piaţa Universităţii – ăia care au rămas în ţară – au făcut ochi, au făcut gură şi duc mai departe lupta părinţilor pentru o ţară liberă de comunism. Nu de comunism sensu stricto, cu deţinerea de stat a mijloacele de producţie şi alte aberaţii, ci de sechelele lui.

Duminică a fost cea mai amplă mişcare de stradă a epocii post-Iliescu. În replică, vocile murmură iar “moarte intelectualilor”.

Sper că ştiţi cu toţii cum s-a terminat în 1990. Urât. Atât de urât încât, după 27 de ani, maică-tii i se pune un nod în gât când aude că “mergi la un miting”.

De data asta, însă, avatarul zâmbitor al KGB-ului nu mai e în fruntea ţării, ci în debaraua istoriei, gata de casat. În vârful piramidei rânjeşte doar un baronaş de provincie cu o dantură deloc seducătoare, pe care în orice clipă l-ar putea mânca propriul partid ca pe cimpanzeul Foudouko.

Azi, oricât s-ar umfla în pene paparuda familistă, Bucureştiul nu e al lor. Nu sunt ale lor nici alea 4, 5 oraşe încă nepustiite.

Azi, nu mai trebuie să fii în piaţă în fiecare zi, pentru că piaţa e pe facebook 24 de ore din 24. Acolo sunt şi discursurile de la balcon. Acolo sunt şi poantele subversive. Acolo nu vin minerii să ciomăgească.

Nicăieri nu mai vin minerii să ciomăgească. De unde mineri? România a şchiopătat şi ea, în ultimii 20 de ani, către era post-industrială. Oamenii muncii – 3 milioane de suflete – suntem noi. Cu mai puţină funingine pe obraji şi mai multe cafele de la automat în pungile de sub ochi, golanii fascişti şi drogaţi duc ţara în spate.

În vuietul aceloraşi huiduieli şi calomnii ca-n ’90, soroşiştii şi câinii lor înfriguraţi cer doar o ţară “ca afară”, unde cine fură plăteşte.

Lupta împotriva corupţiei nu-i de stânga sau de dreapta, e de bun simţ. E singura cale prin care într-o bună zi, România ar putea decola de pe locul pe care-l ocupă de 100 de ani, între surorile ei din actuala UE, cu un fel de mândrie tâmpită: veşnic penultima (sorry, Bulgaria). Cine nu vede asta e ori complice, ori oligofren.

Dacă o pierdem, încă o generaţie deziluzionată va lua calea Vestului – oricât ar fi şi el de tulbure azi. În grădina maicii domnului vor rămâne doar vechii locatari, hoţul şi prostul, într-o întâlnire fără sfârşit.

Vorbiţi cu părinţii voştri, şantajaţi-i emoţional dacă e nevoie; orice aţi face, n-are cum să fie mai josnic decât poanta infectă de pe burtiera galbenă a RTV-ului.

 

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Salut, acesta e un mesaj de la fondatorul Utopia Balcanica, Vasile.

În cea mai mare parte, acest sait e opera unui singur om. Pentru a putea rămâne în continuare semi-amuzantă (că gratuită e tot timpul) şi fără bannere cu pastile de penix, Utopia Balcanica are nevoie de ajutorul tău. Îl poţi sprijini pe Vasile pe Patreon sau, dacă eşti CEO la megacorporaţie, aş fi bucuros să fii clientul sau poate chiar sponsorul meu. Un asemenea gest te-ar umple de karmă GARANTAT. Scrie-mi!

În ultimă instanţă, poţi să iei şi un tricou.

2 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
gigel
gigel
7 years ago

Ma io as face un cockteil. Molotov.

Stefan
Stefan
7 years ago

Încă n-a venit. Are mîine serviciu.

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net