Utopia Balcanica

Probabil sunt singurul om care şi-a căutat un netbook în 2017, dar uite nişte concluzii

Scrie-ne, Vasile, şi despre tehnologie!, n-a spus nimeni niciodată. OK.

Poate nu ştiaţi, dar multe bombăneli de pe acest blog au fost compuse în vacanţă, pe un EeePC 900a deosebit de vechi care rula foarte bine Lubuntu. Cred că l-am cărat după mine opt ani de zile şi încă merge, ba chiar încă îl ţin bateriile. (Am şi un Eee 701 care încă zbârnâie în win XP, dar are ecranul prea mic, se încinge şi nu merge decât în priză.)

În toţi aceşti ani, când nu băteam în desktopul de acasă ca într-un hoţ de cai, am mai lucrat cu tot felul de calculatoare şi nu mi-a plăcut. Ştiţi voi, laptopul de 15 inci e greu ca dracu când îl cari în ghiozdan. Ultrabookul e subţire şi se murdăreşte şi ai dat pe el mulţi bani aşa că nu-ţi vine să-l iei pe plajă să ţi-l fure vreun hipiot. Tableta n-are tastatură fizică, ceea ce o fce copmlet inutilq fmm, şi are probabil Android, care-ţi taie tot cheful.

De când l-am descoperit, netbookul e singurul dispozitiv de pe care scriu cu plăcere şi la hotel, şi la cârciumă, şi în tren, şi pe teren. (Mai ales că am mâinile mici.)

Gândindu-mă cât de plecat de acasă o să fiu anul ăsta, mi-am spus: e nevoie de o nouă maşină de scris. Aşa că am răsfoit câteva saituri, am vizitat câteva magazine şi m-am întors cu nişte păreri care ar putea să vă ajute şi pe voi.

Atenţie: unele linkuri sunt de-alea de Profitshare, de pe urma cărora aş putea câştiga comisioane. Puteţi preveni asta deschizându-le în private window sau incognito.

Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar nu prea mai există netbookuri clasice – ştiţi voi, 10-11 inci, un kg, sub douăşpe milioane.

(De fapt, toată oferta de laptopuri mi se pare mai puţin variată decât acum cinci ani, dar nu despre asta vorbim.)

Există diferite chromebookuri, dar orice are Chrome în denumire e nţ, nţ în dicţionarul meu. În plus, vreau să-mi folosesc dongle-urile Digi/Vodafone ca să intru pe interneţ de pe munte, nu să-mi fac wifi nătâng cu telefonul.

Există HP Stream 11, pe care nu l-am găsit expus nicăieri dar care arată în toate pozele ca o jucarie educativă pentru copii de 4-6 ani. Dacă vreau să scriu la cârciumă la 2 Mai, în şlapi şi cu părul de pe piept la vedere, n-am cum să par Dan Alexe cu calculatorul ăsta; categoric n-am să agăţ nimic.

Am deschis/închis şi un Asus E200HA. Se mişcă destul de lin pentru 2 GB RAM şi arată neutru, dar, doamne, are un afişaj TN mai prost decât ăla de pe Eee-ul meu din 2008. Dacă te uiţi în el altfel decât perfect perpendicular, chiorâş şi atârnat de un candelabru, arată ca dracu. Dacă în cameră există şi altă sursă de lumină, nu vezi nimic. WTF.

Într-un colţ uitat de lume am văzut şi un Dell din seria 3000 (nu cred că se mai găseşte nicăieri). Are acelaşi aspect complet neserios ca HP-ul de mai sus şi acelaşi display căcăcios ca Asusul de mai sus. Worst of both worlds.

Pe Emag există şi un ştift numit KMAX, cu ecran care se dă pe spate ca la Inspiroanele de fiţe, dar n-am încredere într-un producător care se laudă cu “electronice grozave”. Nu cred că o să mă condamne nimeni că n-am căutat să-l încerc.

Partea nasoală e că toate sunt niţel mai mari decât netbookul clasic, de 10 ţoli.

Partea mişto e că toate promit o autonomie excelentă faţă de netbookurile din vechime – 9,10 ore de google docs, ca popa. Dacă nu-mi păsa foarte mult să arate profi şi să pot citi literele de pe ecran, alegeam unul dintre ele şi plecam acasă bucuros.

Aici intră în scenă adevăratul urmaş spiritual al Eee-ului din facultate: netbookul pe care poţi să-l scoţi din ţâţâni ca să-l faci tabletă când stai în pat sau în maşină. Şmecherie.

Mai demult, când auzeam “tabletă” mă gândeam că-i ceva folosit doar de părinţii sătui de viaţă, ca să-şi pacifice plozii cu desene zgomotoase şi angry birds în timp ce eu fierb la masa de alături şi încerc să nu mă înec cu burgerul. Nici “tableta cu windows” pe care o ţineam eu minte din 2010 nu era mai mult decât o cărămidă excentrică.

Ce bine că, în zilele noastre, windows (Singurul Sistem de Operare Adevărat™) rulează suficient de lin pe procesoare de jucărie, într-un aparat care – scos din dock – are juma’ de kil. Formatul are şi câteva dezavantaje, cum ar fi că nu cred că poţi conecta un HDD extern fără alimentare separată, dar io nu asta caut când stau în şezlong.

În primă fază, după nişte reclame de pe internet, rămăsesem chitit pe Lenovo Miix 310, care are 2 mufe USB, o balama foarte ţeapănă şi, spun reviewurile, cea mai tare baterie. Din păcate, calitatea construcţiei m-a dezamăgit (taste moi, marginile ecranului scârţâie la apăsare) iar designul… băi, tată, nu e fata din poze.

Dunga nichelată din jurul dockului mi-a adus aminte de primul meu walkman, un Suny (sic!) luat cu 200.000 ROL dintr-un târg de duminică într-un sat din Moldova. Marginile sunt atât de neşlefuite încât rişti să rămâi cu tăieturi pe degete după un accident de muncă tembel. Păcat de el, că pare foarte vioi, chiar dacă nişte experienţă cu nişte telefoane m-a făcut să jur că nu mai pun mâna pe Lenovo.

Acer Aspire Switch One 10 (toate în afară de Acer sunt şi nume de ţigări) arată similar, dar fără fâşia lucioasă şi tăişurile periculoase. O opţiune mai bună, cu siguranţă.

Surpriza serii cu pricina a fost un 2 în 1 de la Myria, store brandul Altex, care era atunci doar şase milioane jumate. Tastatura clicăie foarte bine, spatele tabletei are o textură plăcută, de silicon / cauciuc / cur fără păr. Păcat că are o balama cretină, din plastic ieftin, cu un sistem de fixare care o să se rupă exact mâine şi, oricum, cu cât e scula mai ieftină, cu atât a fost CTC-ul mai îngăduitor în China natală.

În final, ca să plec naibii acasă, am ales un ASUS Transformer T101HA. Dacă-l vedeţi vreodată într-un showroom lângă frankensteinii ceilalţi, înţelegeţi de ce. Metalic, sobru, decent. Aş fi putut sări puţin peste buget ca să-l iau pe ăla cu 4 GB de RAM, dar nu vreau să se creadă mai important decât e.

În plus, afişajul e super luminos şi se vede din toate unghiurile (e drept, Acer şi Lenovo aveau şi ele panouri IPS mişto). Tableta nu scârţâie nicăieri, e la fel de bine sudată ca bătrânul Zenfone de prins pokemoni. Dacă avea două mufe USB, sau măcar un USB-C pentru viitor, era lux.

În caz că vă întrebaţi, diseară mă joc Duke Nukem 1 pe el.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au nici una.

    • 1920 x 1080 pe ecran de 15″, 1200 x 800 pe ecran de 10″, pixelul tot cam atâta-i.

      Plus că-l folosesc de cinci ori pe an.

    • pai nu conteaza cit e pixelu ci cit iti fortezi ochiu pe o suprafata mica.
      si pentru mine a fost o surpriza foarte mare cind mi-au trebuit ochelari, vedeam ca un vultur si nimic nu indica ca o sa am vreodata nevoie de ei.
      treaba ta, esti baiat mare si vaccinat, eu incercam sa-mi impartasesc experienta personala, ceva genu “nu faceti ca mine”.
      dupa mi-am luat numai monitoare foarte mari cu rezolutie foarte mare, si asa am oprit definitiv progresia dioptriilor.

  • Dude, dongle-ul de net merge si pe chromebook. Vezi ca poti testa cu un stick usb bootabil avand Chrome OS pe el, bootezi de pe orice laptop pe el si te joci in Chrome OS, vezi ce iti detecteaza. Nu exista netbook mai bun decat un chromebook.

    • Asa si eu, eram tare hotărât sa-mi cumpar un chromebook de pe olx, nou la 500 lei, 11inch, autonomie 9 ore (acer c740)… dar pana la urma mi-am cumpărat un laptop Asus de 15inch, la 2300 lei (cu geforce 950m)…. because games (autonomie 1:30h, practic il folosesc doar la priza). Daca nu ar fi fost vb de jocuri, prima varianta ar fi acoperit mai mult decât suficient toate nevoile mele mobile, la bani mai putini și cu o autonomie fantastica.

  • Am acelasi model. Pe partea stanga, sub butonul de volum, are o mufa micro usb din aceea reversibila. Cu un mic adaptor cu cablu scurt poti folosi dispozitive cu usb. Nu stiu daca ofera si alimentare, nu m-am lamurit inca.

  • Lasand gluma la o parte, Windows chiar e singurul sistem de operare decent pentru consumatori. Chestiile cu “sub 10%” si care necesita “ceva cunostinte” nu se pun si nici nu conteaza, iar OS X e cam de jucarie. Linux e “viitorul” de acum 10 ani, de cand lumea s-a plictisit de Ubuntu :P (si o spun ca fost utilizator de Linux, care inca mai baleste dupa un IP Tables… dar asta e alta treaba).

Abonează-te

Lasă-mi o adresă de mail ca să te înştiinţez când mai pun o drăcie pe blog. Merci!

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri