Utopia Balcanica

“Familia se întemeiază pe convieţuirea liber consimţită dintre indivizi” ce-are?

Pe măsură ce anii au trecut, ca tot omul, am devenit şi eu mai conservator. Puţine lucruri îmi sună mai bine decât să stau în verandă cântând la banjo şi păzindu-mi proprietatea.

Tot viaţa m-a învăţat cât de importantă e familia. Dacă mă întrebi pe mine, omul contemporan a delegat cu prea mare lejeritate statului nişte treburi care ar trebui să fie responsabilităţi ale familiei. Susţinerea bătrânilor şi a celor incapabili de muncă, dotarea plozilor cu valori şi cunoştinţe, costul intervenţiilor medicale şi tot aşa.

Sigur, există un rost şi pentru stat în toată combinaţia asta, pentru că unii oameni nu au familii. Unele familii sunt extrem de sărace. Mai sunt şi familii groaznice, cu membri care se poartă abuziv. Dar, în majoritatea cazurilor pe care le cunosc, iubirea care derivă din rudenia genetică (sau alte afinităţi nebănuite) face ca apartenenţa la o familie să-i ajute pe indivizi să supravieţuiască şi să fie împliniţi, mult mai eficient decât o poate face o birocraţie.

Acum că roboţii dau la strung pentru noi şi internetul e peste tot, mă gândesc uneori că şi rolul de casnic(ă) ar putea fi luat din nou în serios, nu doar de şomeri şi de yuppies în ani sabatici cu bloguri de parenting. Oricum, “mai multă familie, mai puţin stat” mi se pare o direcţie potrivită pentru omenirea post-comunistă. Dacă citeşti asta, probabil eşti de acord cu mine.

Şi ştii ce cred că ar mai trebui să pice din Constituţie şi din legile statului înapoi în grija familiei? Definirea familiei. Căsătoria în sine, că prin ea se înfiinţează şi se interconectează familiile.

Până la urmă, ce e certificatul de căsătorie? Nu, nu taina sfântă a cununiei. Hârtia aia. E doar un act care atestă că între nişte oameni e o legătură stabilă. Că probabil au aceeaşi adresă şi unul ştie de celălalt mai tot timpul. Asta le serveşte în anumite situaţii, cum ar fi la bancă sau la spital.

Grigore şi Vasile n-au să înceteze să trăiască împreună fiindcă o lege nu le dă voie să încheie acel act.

Ei vor face în continuare dragoste păroasă la ei în casă, se vor ţine de mână prin parc, ştii tu, ce fac cuplurile. Dar nu-şi vor putea face un credit împreună şi, atunci când Grigore e bolnav, Vasile nu va fi automat aparţinătorul lui. La cererea unor oameni cu care n-au interacţionat niciodată, un om care nu-i cunoaşte a scris că lucrurile astea au loc, musai, între un bărbat şi o femeie. De unde această stranie întorsătură sexuală a lucrurilor?

Statul n-ar trebui să ştie dacă eşti homosexual, asexual, bisexual sau poliamoros pentru că sexul din chiloţii tăi nu-i treaba lui. Poate Grigore şi Vasile nici măcar nu-s doi gagii homosexuali, ci doar doi gagii care au decis să-şi împartă cheltuielile şi să crească împreună un puşti nedorit de maică-sa pe care l-au găsit la orfelinat.

Poate Grigore şi Vasile nici măcar nu-s doar doi gagii, ci 17 hipioţi care trăiesc într-un kibbuţ eco-sustenabil unde fac totul împreună, poate chiar şi o orgie din când în când. De ce nu le-ar recunoaşte statul această alegere câtă vreme lor le prieşte, nici unul dintre ei nu-i acolo cu de-a sila şi nimeni nu încalcă drepturile nimănui?

Religiile au tot dreptul să dicteze cine are voie să formeze o familie – câţi, ce sex, ce mărime de papuci.

În fond, eşti liber să aparţii de o religie sau alta, să crezi în Scaraoţchi, în karma, în Hulumulu-cel-cu-o-nară. Nu-ţi convine – o părăseşti. Îţi convine – să fii sănătos! Scriptura nu-l lasă pe popă să cunune homosexuali? Să fie sănătos şi el. Cine-s eu să-l oblig s-o încalce? Cine-s eu să oblig o clinică privată a creştinilor să facă avorturi. O cofetărie ţinută de rapidişti să facă amandine cu sigla lu’ Steaua pă ele.

Statul n-are ce căuta la popa în biserică, aşa cum n-are ce căuta la mine în casă. Popa nu-i funcţionar la Starea civilă şi, oricât de sacru ar fi pentru adepţi actul său, nu-i un act juridic. (Bine, că el primeşte subvenţie de la stat în loc să-şi caute naibii un loc de muncă şi să fie popă în timpul liber, asta-i altă poveste.)

Poate am trăi în puţin mai multă armonie dacă pur şi simplu nu i-am mai spune “căsătorie” actului juridic cu pricina. Deloc.

Sigur, sunt ispitit să bănuiesc că oamenii care cred în supranatural nu-s cele mai lucioase boabe din păstaie, dar asta nu-i face automat nişte duşmani nerezonabili.

Îmi pot şi eu închipui cât de nasol e să ai o convingere religioasă – că căsătoria-i ceva SUPER SFÂNT care are loc în faţa lui dumnezeu, între bărbat şi femeie – şi să vină într-o zi tot felul de leninişti să te bată la cap că ei vor căsătorie homo.

Nici eu nu vreau “căsătorie” homo. Pentru mine, “căsătoria” e doar un cuvânt din dicţionar. Pentru tine-i mai mult? Ia-ţi, frate, căsătoria înapoi dacă-i aşa importantă, spală-te cu ea pe cap, practic-o la biserică, fă nuntă, pupă-te cu naşii, Isaia dănţuieşte, aruncă buchetul, pune-i inelul, moartea vă va despărţi. Căsătoria e a ta şi a culturii tale creştine.

Aspectul civil al vieţii de cuplu, dacă nu poate fi ocolit întru totul, ar trebui să poarte o denumire neutră.

Un stat cu adevărat imparţial faţă de convingerile cetăţenilor nu lucrează cu cuvinte din vocabularul religiilor. Să scrie “căsătorie” pe un document laic e jignitor atât pentru proprietarii de drept ai cuvântului (comunitatea creştină), cât şi pentru mine, care mă simt mai deştept decât ei că nu cred în zei, deşi în marele tablou al omenirii sunt tot un idiot.

Spune-i “Acord de coabitare”. “Uniune civilă”. “Parteneriat domestic”. “Boss, ăştia e pe felie”. Te duci la notar, arăţi că aveţi aceeaşi adresă în buletin, te iscăleşti şi gata.

Au să se apuce hăbăucii de la CpF să le interzică homosexualilor să fie colocatari pe termen lung, că scrie-n Tora că doar dârlăul şi muierea pot fi colocatari pe termen lung? Dacă fac asta, înseamnă că chiar n-au lucruri mai bune de făcut în vieţile lor meschine.

Şi dacă chiar tre’ să statuăm cumva chestia asta în constituţie?

“Familia se întemeiază pe convieţuirea liber consimţită dintre indivizi.”

Adică, serios, nu reuşim să facem o autostradă ca lumea da’ strângem semnături să verificăm oamenii la p*lă când vor să-şi facă “Prima casă”.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri