Utopia Balcanica

“Familia se întemeiază pe convieţuirea liber consimţită dintre indivizi” ce-are?

Pe măsură ce anii au trecut, ca tot omul, am devenit şi eu mai conservator. Puţine lucruri îmi sună mai bine decât să stau în verandă cântând la banjo şi păzindu-mi proprietatea.

Tot viaţa m-a învăţat cât de importantă e familia. Dacă mă întrebi pe mine, omul contemporan a delegat cu prea mare lejeritate statului nişte treburi care ar trebui să fie responsabilităţi ale familiei. Susţinerea bătrânilor şi a celor incapabili de muncă, dotarea plozilor cu valori şi cunoştinţe, costul intervenţiilor medicale şi tot aşa.

Sigur, există un rost şi pentru stat în toată combinaţia asta, pentru că unii oameni nu au familii. Unele familii sunt extrem de sărace. Mai sunt şi familii groaznice, cu membri care se poartă abuziv. Dar, în majoritatea cazurilor pe care le cunosc, iubirea care derivă din rudenia genetică (sau alte afinităţi nebănuite) face ca apartenenţa la o familie să-i ajute pe indivizi să supravieţuiască şi să fie împliniţi, mult mai eficient decât o poate face o birocraţie.

Acum că roboţii dau la strung pentru noi şi internetul e peste tot, mă gândesc uneori că şi rolul de casnic(ă) ar putea fi luat din nou în serios, nu doar de şomeri şi de yuppies în ani sabatici cu bloguri de parenting. Oricum, “mai multă familie, mai puţin stat” mi se pare o direcţie potrivită pentru omenirea post-comunistă. Dacă citeşti asta, probabil eşti de acord cu mine.

Şi ştii ce cred că ar mai trebui să pice din Constituţie şi din legile statului înapoi în grija familiei? Definirea familiei. Căsătoria în sine, că prin ea se înfiinţează şi se interconectează familiile.

Până la urmă, ce e certificatul de căsătorie? Nu, nu taina sfântă a cununiei. Hârtia aia. E doar un act care atestă că între nişte oameni e o legătură stabilă. Că probabil au aceeaşi adresă şi unul ştie de celălalt mai tot timpul. Asta le serveşte în anumite situaţii, cum ar fi la bancă sau la spital.

Grigore şi Vasile n-au să înceteze să trăiască împreună fiindcă o lege nu le dă voie să încheie acel act.

Ei vor face în continuare dragoste păroasă la ei în casă, se vor ţine de mână prin parc, ştii tu, ce fac cuplurile. Dar nu-şi vor putea face un credit împreună şi, atunci când Grigore e bolnav, Vasile nu va fi automat aparţinătorul lui. La cererea unor oameni cu care n-au interacţionat niciodată, un om care nu-i cunoaşte a scris că lucrurile astea au loc, musai, între un bărbat şi o femeie. De unde această stranie întorsătură sexuală a lucrurilor?

Statul n-ar trebui să ştie dacă eşti homosexual, asexual, bisexual sau poliamoros pentru că sexul din chiloţii tăi nu-i treaba lui. Poate Grigore şi Vasile nici măcar nu-s doi gagii homosexuali, ci doar doi gagii care au decis să-şi împartă cheltuielile şi să crească împreună un puşti nedorit de maică-sa pe care l-au găsit la orfelinat.

Poate Grigore şi Vasile nici măcar nu-s doar doi gagii, ci 17 hipioţi care trăiesc într-un kibbuţ eco-sustenabil unde fac totul împreună, poate chiar şi o orgie din când în când. De ce nu le-ar recunoaşte statul această alegere câtă vreme lor le prieşte, nici unul dintre ei nu-i acolo cu de-a sila şi nimeni nu încalcă drepturile nimănui?

Religiile au tot dreptul să dicteze cine are voie să formeze o familie – câţi, ce sex, ce mărime de papuci.

În fond, eşti liber să aparţii de o religie sau alta, să crezi în Scaraoţchi, în karma, în Hulumulu-cel-cu-o-nară. Nu-ţi convine – o părăseşti. Îţi convine – să fii sănătos! Scriptura nu-l lasă pe popă să cunune homosexuali? Să fie sănătos şi el. Cine-s eu să-l oblig s-o încalce? Cine-s eu să oblig o clinică privată a creştinilor să facă avorturi. O cofetărie ţinută de rapidişti să facă amandine cu sigla lu’ Steaua pă ele.

Statul n-are ce căuta la popa în biserică, aşa cum n-are ce căuta la mine în casă. Popa nu-i funcţionar la Starea civilă şi, oricât de sacru ar fi pentru adepţi actul său, nu-i un act juridic. (Bine, că el primeşte subvenţie de la stat în loc să-şi caute naibii un loc de muncă şi să fie popă în timpul liber, asta-i altă poveste.)

Poate am trăi în puţin mai multă armonie dacă pur şi simplu nu i-am mai spune “căsătorie” actului juridic cu pricina. Deloc.

Sigur, sunt ispitit să bănuiesc că oamenii care cred în supranatural nu-s cele mai lucioase boabe din păstaie, dar asta nu-i face automat nişte duşmani nerezonabili.

Îmi pot şi eu închipui cât de nasol e să ai o convingere religioasă – că căsătoria-i ceva SUPER SFÂNT care are loc în faţa lui dumnezeu, între bărbat şi femeie – şi să vină într-o zi tot felul de leninişti să te bată la cap că ei vor căsătorie homo.

Nici eu nu vreau “căsătorie” homo. Pentru mine, “căsătoria” e doar un cuvânt din dicţionar. Pentru tine-i mai mult? Ia-ţi, frate, căsătoria înapoi dacă-i aşa importantă, spală-te cu ea pe cap, practic-o la biserică, fă nuntă, pupă-te cu naşii, Isaia dănţuieşte, aruncă buchetul, pune-i inelul, moartea vă va despărţi. Căsătoria e a ta şi a culturii tale creştine.

Aspectul civil al vieţii de cuplu, dacă nu poate fi ocolit întru totul, ar trebui să poarte o denumire neutră.

Un stat cu adevărat imparţial faţă de convingerile cetăţenilor nu lucrează cu cuvinte din vocabularul religiilor. Să scrie “căsătorie” pe un document laic e jignitor atât pentru proprietarii de drept ai cuvântului (comunitatea creştină), cât şi pentru mine, care mă simt mai deştept decât ei că nu cred în zei, deşi în marele tablou al omenirii sunt tot un idiot.

Spune-i “Acord de coabitare”. “Uniune civilă”. “Parteneriat domestic”. “Boss, ăştia e pe felie”. Te duci la notar, arăţi că aveţi aceeaşi adresă în buletin, te iscăleşti şi gata.

Au să se apuce hăbăucii de la CpF să le interzică homosexualilor să fie colocatari pe termen lung, că scrie-n Tora că doar dârlăul şi muierea pot fi colocatari pe termen lung? Dacă fac asta, înseamnă că chiar n-au lucruri mai bune de făcut în vieţile lor meschine.

Şi dacă chiar tre’ să statuăm cumva chestia asta în constituţie?

“Familia se întemeiază pe convieţuirea liber consimţită dintre indivizi.”

Adică, serios, nu reuşim să facem o autostradă ca lumea da’ strângem semnături să verificăm oamenii la p*lă când vor să-şi facă “Prima casă”.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au nici una.

  • in romania trebuie musai respectata traditia. traditia romaneasca e sa fi intotdeauna din toate punctele de vedere cu cel putin citeva zeci de ani in urma lumii civilizate.

    • Una din traditii este absenta in continuu de la vot, chiar daca se stie ca vor castiga niste jigodii, pentru ca apoi sa putem carcoti pe tem asta.

    • Eu am cumva senzaţia că dacă prezenţa la vot ar fi 100% situaţia ar fi şi mai nasoală. Iar tu, kongo, eşti rău, acest popor are numeroase realizări printre care ???, ??? şi ???.

    • @vasile
      inapoierea nu are nici o legatura cu realizarile. poti sa ai realizari si daca esti inapoiat. nea marin de la tara cu patru clase primare si educat dupa o mentalitate de ev mediu poate avea realizarile lui, poate sa cultive legume extraordinar si sa se imbogateasca, sa-si faca o vila, sa-si trimita copii la facultate, sa conduca un volvo.
      daca romanii ar avea realizari extraordinare n-ar insemna implicit ca nu sint inapoiati.

  • Ba vassilika, da chiar asa nu poate cetățeanu x sa se ducă cu cetățeanu y la un notar, avocat, Kon golea etiki și să-și facă procura reciproca pt contul de banca și ce o mai dori miocardul lor?

    • Pai mi se pare mie sau e o falsa problema? Ca homogheii pot sa si faca fro doo contracte +3 pro curi si ca sa fie treaba cu motz , ar putea sa si angajeze si un actoras, MC, sa´l imbrace in papa de la roma(sau sa´i puna o macheta cu catedrala schingiuirii niamului, dupe caz, pe cap) si sa le tina o ceremonie in latrina..dar nuuu, ei vor sa fie acceptati, hyperoficializati, ehei, probleme serioase! si de catre cine? de niste talibani autohtoni!! WoW!! plm daca nu e simbioza perversa dintre tampit si prost numai stiu nici io ce e.

    • Aici dovedești că nu cunoști legea. Prin căsătorie automat se rezolvă probleme de reprezentare, bunuri comune, moștenire, decizii medicale, credite, taxe, adopție etc.
      Prin notar poți rezolva parțial: reprezentarea și cam atât.
      Oricum și dacă ai putea rezolva tot prin notar (ceea ce CPF nu vă spune) tot ar fi discriminare pentru că unii plătesc o taxă infimă ca să se căsătorească în timp ce alții ar trebui să plătească la notar în continuu pentru același drept…

  • Idei bune si ginduri frumoase. Cu toate astea, eu nu pot sa nu ma intreb continuu daca cei din CpF asculta Parazitii. Si daca Cheloo e mindru de ei.

  • vasile, tu vezi lucrurile prea usor si prea din perspetiva exclusiv romaneasca. sa-ti explice baiatu de ce in unele tari ca de exemplu germania statul te sileste oarecum sa-ti oficializezi dupa standardele lui relatia cu partenerul de viata.
    in romania e extrem de rar sa vrei sa-ti aduci partenerul in tara ta si sa traiesti acolo cu el/ea. la voi se pune problema citeodata cu partenerii din republica moldova, in germania cu parteneri de pe intreg globul. ei, daca nu esti casatorit legal nu poti sa-ti aduci partenerul in germania pentru ca asa prevede legea.
    in germania exista sistemul cu multe clase de impozitare a venitului, unde treaba e asa construita incit in urma unei casatorii legale iesi financiar uneori (cel mai adesea de fapt) in mare avantaj. daca nu te casatoresti legal pierzi masiv bani.
    in germania daca unul din parteneri lucreza tot restul familiei nemuncitoare e coasigurata medical pe asigurarea celui care munceste, altfel nu.
    dincolo de mostenire, partenerul legal si numai el stabileste de exemplu daca medicii au voie sa-ti preleveze organe (daca nu ai stabilit tu clar asta in timpul vietii), sau daca trebuie sa te decupleze sau nu de la aparatele care te tin artficial in viata cind e cazul.
    si mai sint si alte multe zeci de aspecte si probleme pe care de regula voi in romania nu vi le puneti, dar care preocupa oamenii de aici.
    deci oarecum statul (cel german in cazul de fata) si-a construit in asa fel sistemul incit te constringe cumva sa-ti legalizezi parteneriatul dupa standardele lui, altfel ai numai dezavantaje. in cazul asta face foarte mult sens ca homosexualii sa aiba o forma legala care sa le confere ca parteneri aceleasi drepturi ca heterosexualilor, altfel sint discriminati si complet dezavantajati.

  • @Vasile: probabil. Dar atunci chiar s-ar putea spune ca avem democratie. Acum avem anarhie, apatie si carcotarianism

  • Si ce ar fi ca homosexualii sa a-si sparga rozata in propria lor casa si sa nu a-si faca reclama libidinoasa atunci cand ies pe strada…ca sa fim seriosi 90%din homosexuali sunt foarte “expresivi” an public sa nu uitam ca ei simt nevoia sa asi exprime deviatiile sexuale si an parada…ca na…trebuie sa stie lumea ca rozeta lor e harcea-parcea….
    Ce ar fii sa va vede-ti voi de BDSM-ul vostru sau ce draq va mai place voua an casa si pe strada sa fiti normali…asa ca sa evitam a mai da explicatii retardate copiilor…de ce tineti neaparat sa crea-ti o problema acolo unde nu este una???
    Iar dobitocul care a scris acest articol…prietene daca tu a-i crescut intr-o casa unde mata asi lua bataie regulat asta nu inseamna ca poti generaliza…ai “daddy issues” prietene?merci la psiholog…si lasa-te de scris articole execrabile….si nu ati mai ascunde frustrarile homosexuale an articole scrise pentru a lua an deradere conceptul de normalitate….

    • Vă mulţumesc pentru comentariu, dle profesor, şi aş fi deosebit de încîntat dacă mi-aţi oferi şi mie acces la sursele Dvs. de informaţii statistice privind prevalenţa sindromului expresiv în comunităţile de homosexuali.

  • “Familia se întemeiază pe convieţuirea liber consimţită dintre indivizi”

    Păi, stai așa, din moment ce e un consimțământ, se înțelege automat că e liber[ă] arbitraj/alegerea, nu? Unde a mai auzit careva de „consimțământ forțat”? Hai să vorbim despre gheața care arde.

    Apropo, nimeni nu le interzice homosexualilor să se adopte între ei. S-a gândit cineva și la varianta asta? Taxele și impozitele intră în discuție automat, deci…

    • În drept există noţiunea de consimţămînt viciat, adică exact cînd consimţămîntul e smuls prin violenţă sau dat din greşeală.

    • În drept există noţiunea de consimţămînt viciat, adică exact cînd consimţămîntul e smuls prin violenţă

      Ce-ai descris, se numește sechestrare. Poate căsătoriile forțate, dar n-ar avea nicio legătură cu homosexualii în cazul acesta (bănuiesc). De fapt, nici acelea (căsătoriile forțate) nu pot fi considerate un „consimțământ” deoarece intră în categoria de abuz, sechestru sau, la nivel ONU, o încălcare a dreptului omului privind libertatea sa; presiune, însclăvire etc.

      Nu știu ce drept ai citit tu, dar pot să te asigur că există o diferență clară între: ”consimțământ viciat” și ”consimțământul este/poate fi viciat | consimțământul se bazează pe viciul…”. Prima este definiția ta, abstractă și non-existentă (inventată de tine), iar a doua este un viciu de pe bază de consimțământ și pe urmă intră detaliul specific: că e sechestru, că e abuz, că nu e de fapt un consimțământ care poate fi rezolvat prin divorț, că e tradiție a minorității șamd.

      Uite și mai simplu:

      A ipso facto A.
      B ipso facto B.
      Ca A să fie B/B să fie A, înseamnă să rezulte C.
      B nu poate să devină A, dacă B este ipso facto B.
      A nu poate să devină B, dacă A este ipso facto A.
      C nu este A, nu este B; C este prognosticul rezultat între coliziunea dintre A și B.

      Așa și cu exemplul tău, nu există ”consimțământ viciat”, există frazarea „consimțământul este viciat atunci când devineC”. Atunci, devine un viciu pe bază de, nu mai e „consimțământ” doar pentru că îmbracă noțiunea consimțământului dacă, ipso facto, nu e un consimțământ. De aceea, când un om omoară alt om, s-au inventat trei concepții (ca s-o țin simplist să înțelegi): omor [premeditat] sau autoapărare. Am ținut-o simplist ca să înțelegi.

      consimțămînt[…]dat din greşeală.

      Cum să existe „consimțământ dat din greșeală” dacă persoana l-a făcut [atâta vreme] din propria conștiință? Dacă e vorba de a forța o persoană, atunci, intră la categoria lipsei liberului arbitru/alegerei libere, nu? Iarăși, revenim la primul răspuns.
      Consimțământul devine un viciu pe bază de greșeală (fii atent la frazare) atunci când există erori, lipsă de informații sau absența pe persoană fizică. Acestea se rezolvă repede sau la categoria de încălcare a termenilor și condițiilor.

    • Eu cred că tu crezi că ne contrazicem, dar eu doar încercam să-i găsesc o scuză constituţiei, unde scrie “liber consimţită”. (De asemenea, credeam că eşti un sulă care a citit şi el despre pleonasm în manualul de a şasea şi acum se crede deştept, şi am încercat să te aburesc repede. Scuze.)

      Du-te şi te ceartă cu antonie iorgovan sau cu cine o fi scris prima dată liber consimţită.

      Deşi Codul Civil precizează şi el că, ca să fie valabil, consimţământul trebuie să fie ‘serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză’. Din asta nu deducem că există şi alt tip de consimţământ decît serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză?

Abonează-te

Lasă-mi o adresă de mail ca să te înştiinţez când mai pun o drăcie pe blog. Merci!

Ultimele articole

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri