Utopia Balcanica

Kebab unboxing: măcelăria cu grătar de la 23 August

De când şi-a închis prăvălia al-Abdul de la Miniş (care avea o pastramă fenomenală) n-am mai fost abonat la vreo măcelărie arăbească.

Asta nu înseamnă că nu le calc pragul din când în când. Nu-s doar măcelării, sunt nişte minimarketuri unde te duci când ai nevoie de cuşcuş, bulgur, sirop de rodii, apă de trandafiri, harissa, bame la conservă şi alte năzbâtii. Unele vând şi tutun pentru narghilea. Câteva merg mai departe.

Pe bulevardul Basarabia, vizavi de parcul 23 August, e una (Riviera – presupun că-i soră cu restaurantul de nunţi din parc) care-i şi carmangerie, şi magazin de coloniale, şi şaormărie, şi pizzerie. Pe la prânz au şi mâncare gătită. Mi-e frică să întreb ce n-au. Până acum m-am uitat la ei doar prin vitrină, dar azi m-a strigat mirosul de peste drum.

Oamenii locului nu bunghesc româneşte prea grozav şi par fioroşi, aşa că n-am să le pozez acareturile pe dinăuntru, dar sunt foarte dispuşi să-mi arate oferta zilei. Un grătar colosal sfârâie drept în nasul meu. Recunosc, voiam să iau ceva de fript acasă dar îmi dau seama că aragazul meu n-are cum să bată monstrul ăla.

Îl rog pe băiat să-mi facă două rânduri de kebabi, unii d-ăia, unii d-ăilalţi. E 30 de lei porţia – cu 5 lei mai mult decât la Cetatea din Alep, dar suntem mult mai aproape de centru, e aproape o zonă fancy. Iau şi două ayrane (protip: nu ştiu cine-s Lactate Zarone şi sună suspect, dar fac cel mai bun ayran gata îmbuteliat).

Fug afară să fumez o ţigară şi să mă simt vinovat că tocmai am dat şaij’ de lei pe o poftă.

Câteva minute mai târziu, pachetul meu e gata. Nu ştiu ce-i înăuntru dar toţi câinii pe lângă care trec o iau razna.

Unboxing!

2 kilometri mai târziu, pachetul încă frige.

Îndepărtez cu grijă sacoşa. Uite o tavă de aluminiu înfăşurată în aluminiu! De-aia a rămas fierbinte drăcia deşi am cărat-o în braţe jumătate de oră.

Aman, aman, ce-o fi dedesubt? O lipie? Îndepărtez cu grijă lipia. E primul unboxing care se simte şi la vecini.

Altă lipie! De data asta în sferturi, dată cu pastă de ardei şi verdeaţă.

Uite-i cum stau tolăniţi. Scularea!

Mai sunt acolo nişte cepe fripte, câteva roşii perpelite, ceapă cu sumac, munţi de pătrunjel. Pătrunjelu-i cam scofâlcit dar hei, nu le poţi primi pă toate.

Iar dedesubt e ÎNCĂ o lipie uriaşă, mânjită bine cu pasta aia aromată şi pătrunsă de sucurile cărnii.

Două porţii înseamnă 8 kebabi? Aşa recunoşti locul cinstit.

Şi nici măcar n-a mai fost nevoie să gătesc azi.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au nici una.

Abonează-te

Lasă-mi o adresă de mail ca să te înştiinţez când mai pun o drăcie pe blog. Merci!

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri