Dacă locuieşti în sectorul 3, ştii exact ce înseamnă pătrăţelul alunecos, pietrişul lipit cu clei, gazonul decupat cu triunghiuri de nămol, marea bordură roz sau dalele acoperite cu dale. Le-ai văzut, ai călcat pe ele şi ai urlat “este!”.
Toate aceste manifestări edilitare s-ar putea vedea, prin prisma unui cetăţean cu oareşce credinţă în bunătatea înnăscută a omului, ca nişte proiecte bune ieşite prost. Hei, poate primăria şi prietenii ei vor să facă ceva simpatic dar pur şi simplu n-au învăţat bunul gust acolo la şcoala vieţii.
Poate Negoiţă, vorba cântecului, e doar un suflet ale cărui intenţii sunt bune, oh lord, please don’t let him be misunderstood.
Ei bine, nu. Iar problema asta îl frământa de un mandat şi jumătate pe Negoiţă.
Călare pe un taburet de catifea în foaier la Rin, unde tocmai impresionase nişte fetişcane cu o “Foaie verde de răsură” din Cernovodeanu, primarul de la 3 a lăsat capacul peste clapele Steinwayului şi şi-a întrebat misteriosul consilier:
– Messer Ottaviano, cum fac să înţeleagă fraerii ăjtia că unica mea vrere iaste să-mi bat pula de ei?
– Răspunsul se ascunde în însăşi întrebarea dumitale, bossulache, i-a răspuns în şoaptă sfetnicul, sugându-şi un deget ca să răsfoiască mai bine Cabala.
– Mereu vorbeşti în dodii, nenoro… Hm… Să-mi bat pula de ei… pula… adică o pulă?
– Întocmai, şefinho.
Şi astfel, într-o noapte cu lună plină, luă naştere minunata pulă trompe l’oeil de lângă cinema Gloria.
Legenda spune că în jurul prânzului, când mamele cu copii merg la plimbare în parcul învecinat, umbra unui stâlp cade asupra monumentului, ca un prepuţ fantomatic proiectat pe efigia roşie a unui penis de titan. În Titan.
Ce joc elegant al suprafeţelor şi volumelor!
Se vede, dacă nu din spaţiu, cel puţin din troleu.
subtil, subliminal chiar… pulă roşie, de pesedist. adică “uite ce mari le avem noi!”.