Utopia Balcanica

Cronici cinstite: Piţeria, popasul cu piţă din Centrul vechi pe care probabil nu l-ai ginit

Eu nu-s un fidel al Centrului istoric pentru că am alte preferinţe în materie de birturi. Cu toate astea, am mulţi prieteni care practică acest sport, şi ştiu de la ei că prevenirea mahmurelii de a doua zi se face consumând o felie de pizza de la italienii de lângă Lupoaică. Colţul ăla vechi de când lumea care, când eram eu puşti, se găsea tot acolo, dar vizavi.

Sigur, fac o pizza grozavă acolo, dar întotdeauna m-am întrebat care-i procedura când intri în Centrul Vechi pe altă parte, de exemplu direct dinspre Unirea.

Atunci când prietenul meu Gogu mi-a povestit că s-a lăsat de viaţa de corporaţie ca să facă pizza (şi e mult mai fericit), am făcut ţuşti! către noul lui serviciu, să văd cum stă treaba.

Am ajuns pe Halelor nr. 17 – micul gang dintre ansamblul Manuc şi primul bloc comunist, chiar în dreptul ieşirii de la metrou. Rămăşiţa străzii Bazaca, pentru bătrâni. Acolo am aflat că noul serviciu al lui Gogu e Piţeria, un minuscul take-away care produce nu pizze, ci piţe, adică tot pizze dar mai pragmatice din punct de vedere lingvistic.

Piţeria e practic o uşă, păzită de un stâlp strâmb, prin care îl poţi vedea pe Gogu sau pe unul dintre colegii lui şi de unde se revarsă nişte mirosuri care eclipsează total patiseria de lângă. Şi nişte muzică leneşă, în surdină. Interesant.

Ce-i înăuntru?

E clar că Piţeria e la început de drum – e încă mobilată şi decorată spartan, no-frills, ca şi cum ai intra direct în bucătăria unei pizzerii mai mari. În spate-i un cuptor, pe perete-i un meniu scris în marker iar pe masa-tejghea stau câteva pizze gata preparate, pentru grăbiţi. O piţă la comandă durează câteva minute.

Îl salut pe Gogu. E dimineaţă şi par oleacă spaced out. Îmi spune că are o cafea grozavă la 4 lei, dar fiindcă nu beau cafea, voi fi obligat să mănânc nişte piţă ca să nu zic c-am venit degeaba.

Mă lămuresc ce-i aia o piţă. E o pizza puţin mai mică şi costă între 8 şi 12 lei, în funcţie de fiţoşenie. Sau poţi să iei cu tine doar juma’ de piţă pentru 6 lei. (Juma’ de piţă e cam o felie clasică de pizza de patiserie.) În pragul Piţeriei tocmai veniseră doi gagii care chiar păreau să-şi savureze jumătăţile de piţă, dar de dragul discreţiei nu le-am fotografiat feţele mulţumite.

Aş putea încerca o piţă vegetariană, o piţă cu mozzarella de bivoliţă şi roşii uscate, o piţă cu brânză de capră şi cârnat dezasamblat, alta cu pui şi ciuperci marinate, alta cu patru brânze – toate sună bine, dar Gogu ştie exact ce-mi place. Hai să-ţi fac, zice, o piţă Tartufo, cu camembert, trufe şi nuci.

P-asta nu se supără nimeni dac-o pozez, înainte şi după o scurtă şedere în cuptor.

(Aia-i o tavă de pizza standard. Altfel, fiindcă-i tot foarte devreme, n-aş fi ştiut să descriu cât de mare-i o piţă decât în termeni cretini, gen “ăă, cam cât tableta mea grafică”.)

Muşc cu încredere. Mă frig un pic, dar constat că alcătuirea asta brânzoasă e chiar mişto. Nici prin gând nu-mi trece să simulez entuziasmul doar fiindcă-s prieten cu bucătarul. Cu un pic de promo (şi asta doar fiindcă-i într-un cotlon mai ascuns), şandramaua asta cu piţă o să aibă viaţă lungă în Centrul vechi.

În timp ce sorb din camembertul topit, Gogu se uită la mine cu o sprânceană ridicată, aşteptând verdictul. În loc de sentinţă, îl condamn să-mi mai facă două, să le iau la birou. Dura lex! O salsiccia şi o bufala să fie, boss.

Şi piţa fu plămădită, şi topingurile fură binecuvântate cu nişte busuioc proaspăt.

(Yup, alea-s nişte chiftele excelente din carne de cârnat, la care visam cu toţii când eram copii şi ne uitam la Doamna şi vagabondul pe VHS.)

Lesne de înţeles că biroul a fost şi el foarte încântat de produsele pe care le-am vânat în această dimineaţă.

Cinstitometrul nu face favoruri şi nu merge pe pile, dar chiar n-are încotro şi piuie aprobator în cinstea Piţeriei de lângă Manuc.

Piţă: 5/5. Pe fugă? Jertfeşte 10 minute, cere una întreagă şi mănânc-o pe loc, merită.

Scoruri: 5/5. După ce o mănânci, o să fii de acord că 8-12 lei e super cinstit. Mai ales pentru anticamera Centrului vechi.

Ambianţă: 3/5. Loc strâmt dar prietenos. Nu i-ar strica nici mâna unui designer.

Cinstitometru: 9/10. Un nou reper în materie de gustări rapide, pentru profilaxia mahmurelii când ştii că vei avea o seară lungă în Centrul vechi.

Poţi urmări Piţeria pe facebook ca să afli exact unde-o găseşti, când o găseşti deschisă şi ce piţe găseşti înăuntru.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au nici una.

Abonează-te

Lasă-mi o adresă de mail ca să te înştiinţez când mai pun o drăcie pe blog. Merci!

Ultimele articole

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri