Utopia Balcanica

La Medicină se toarnă clipuri de manele, dar şi filme proaste de Crăciun

Ştiind că-mi plac şi manelele, şi medicina, jumate din prietenii mei doctori mi-au arătat azi ultimul videoclip al lui Carmen Şerban, jignindu-mă cu presupunerea că nu l-aş fi văzut deja. Dap, e filmat în biblioteca Universităţii de Medicină din Bucureşti.

Dacă acum 4 ani, când cineva a turnat un clip mâţâit de manele la Operă, chiar n-am înţeles care era problema, văd de ce prezenţa în biblioteca de la Medicină a acelor persoane vizibil analfabete ar putea fi considerată un faux-pas.

Biblioteca aia e un loc solemn, e practic un cavou unde intri să-ţi îngropi adolescenţa.

Nici măcar eu, un om nu foarte înduioşat de cultul morţilor, n-aş cânta manele într-un cimitir fără invitaţie de la oamenii care chiar au un mort acolo.

Venind de la Carmen Şerban, care a scris istorie în lumea manelelor (în 2002 nu era tarabă de CD-uri fără “Omule cu planuri mari, nu mai gândi la dolari!”), mă aşteptam să fie măcar o manea bună, dar nu-i. E o diluţie de pop generic cu bulgărească şi bubblegum-rap-nouăzecist à la Genius sau Sweet Kiss, şi apare la un moment dat şi un saxofonist rupt din filmul de epocă “Moldova la Eurovision”.

Şi chiar dacă ar fi fost o manea bună, cum, cum să faci zgomot într-o bibliotecă? Cu un fucking instrument de suflat!? Din orice bibliotecă normală te dau afară dacă izbucneşti în cântat la saxofon.

Sper că banii încasaţi au fost suficienţi şi vor fi investiţi în ceva util, sau că interpreta a semnat că-şi donează corpul facultăţii de medicină (asta chiar ar fi cool).

Nu-i însă prima oară pe 2017 când UMF-ul îşi închiriază spaţiile pentru o producţie artistică de calitate îndoielnică.

Dacă aveţi Netflix acasă vă recomand din toată inima să vedeţi “A Christmas Prince”, filmul lor prost de Crăciun de anul ăsta. Savuros de prost, m-aş mai uita o dată la el. (Şi-i diferit de “My Christmas Prince” sau “A Prince for Christmas”, care sunt cu totul alte filme proaste.)

Vă puteţi imagina deja povestea: americancă de rând, mistaken identity, prinţ european, poveste de dragoste, crăciun, răvaş ascuns într-o ghindă de lemn, zahăr, bale, feerie.

La un moment dat, la un dineu se mănâncă bucăţi de piftie cu scobitori în ele.

Unde vreau eu să ajung e că acţiunea filmului se petrece în Aldovia, un fel de Liechtenstein foarte incluziv (are negri şi chinezi în funcţii înalte) al cărui palat regal e castelul Peleş şi al cărui Parlament – aţi ghicit – e amfiteatrul de la Davila.

Având în vedere publicul ţintă al filmului, dar şi faptul că-i o siropoşenie complet inofensivă cu prinţi şi zâne, treaba asta nu mi se pare deloc scandaloasă, ci 100% simpatică (cum a fost şi reclama cu piticul care sare din turnul Chindiei).

Pop-manele într-o bibliotecă unde au şezut şi-au plâns mulţi oameni, OK, pe-acolo pe undeva e limita decenţei – dar aula aia chiar putea fi orice altă aulă frumos lambrisată şi-i bine că nu stă degeaba în vacanţe. Bravo, UMF!

Oare pot să-mi fac şi eu ziua acolo la anul?

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au nici una.

Abonează-te

Lasă-mi o adresă de mail ca să te înştiinţez când mai pun o drăcie pe blog. Merci!

Ultimele articole

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri