Recent, amica mea Ioana a păţit chestia asta amuzanto-cretină.
Mai mult amuzantă, fiindcă am înţeles că inelul cu pricina nu era mega valoros.
Atunci mi-am adus aminte că ni s-a întâmplat şi nouă în urmă cu exact un an, când cu primul număr al Almanahului TNR. (V-aş da şi link către poveste, dar avem nişte defecţiuni la blog.)
Înăuntru era un articol tâmpit scris în ungureşte şi i-am invitat pe cititori să ne trimită 100 de forinţi în schimbul traducerii. 100 de forinţi înseamnă 1 leu şi un pic. Un cititor de bună credinţă care n-avea google translate ne-a trimis 100 de forinţi prin poştă.
La redacţie a ajuns un plic cu o gaură cam de dimensiunea unei monede de 100 de forinţi. Am râs şi atunci, dar pe bune, Poşta Română? Găinării d-astea nouăzeciste?
Da, ştiu că i-ai avertizat pe oameni că nu e OK să trimită bani şi bijuterii în plicuri. Ştiu că scrie acolo că se refuză la colectare. Dar vorbim despre o fisă şi un gablonţ, nu un cufăr cu dubloni şi o pafta fanariotă. Fisă şi gablonţ care fuseseră acceptate la colectare, de vreme ce ambalajul a ajuns la destinaţie.
Măcar să fi fost fair play. Să fi precizat clar în regulament că “se refuză la colectare” nu înseamnă că nu le trimiţi, ci că le bagi în buzunar şi-mi trimiţi plicul (că poate am nevoie de un plic găurit).
Şi apropo de plicuri, nu, atâţia ani de glume pe tema asta şi încă n-au plicuri la poştă.
Sigur, au plicuri la toate buticurile de ţigări din jurul tuturor poştelor, pentru că acolo lucrează oameni cu iniţiativă, dar cum calci pragul oficiului poştal ştii că mortul de la capătul acelei cozi prelungi NU îţi va putea oferi un plic.
Atâţia ani, şi nici unui funcţionar de la poştă nu i s-a năzărit că ar putea să treacă pe la papetărie într-o pauză de ţigară şi să facă el bişniţă cu plicuri. N-ar fi un evazionist, ci un erou. Omul care a adus plicurile înapoi la poştă. S-ar cânta balade despre el.
Dar nu.
E mai uşor să-mi gherănească mie plicurile după fise de un leu jumate şi să-mi ia de la gură 170 de milioane de lei pe partea cealaltă.
1989-????,
cea mai
lentă
revoluţie
din istorie.
Să știi că ai dreptate,dar nu toți salariații sunt la fel, sunt la fel că societatea noastră. De vina este conducerea că permite toate măgăriile, și nu-și fac treaba. Stau pe telefoane toată ziua. ( Așa zisii manageri- diriginți). Din păcate lucrez la ei. (la poștă)
Eu am 3 colete din china din mai 2017 sint 2 telefoane si o minge nici pana in ziua de astazi nu mi mai sosit ,am facut o reclamatie pe situl postei nu am primit absolut nici un raspuns nici pana in ziua de astazi .miam luat gandu de la colete dar bomboana de pe tort este ca am un colet intrae 8 ian 2018 si cred ca o sa il dau la pierdut
Ah chiar aveam şi eu de primit ceva de la chinezi în august 2016.