Utopia Balcanica

7 motive pentru care viaţa în Roma antică era cam ca viaţa la Bucureşti

“Togă de blugi am, oleac’ di pankration ştiu, mă duc la Roma!” Cuvinte din strămoşi care au rezistat trecerii veacurilor. Dar cu siguranţă ai fi uimit să afli câte obiceiuri din epoca lui Nero Claudius Caesar s-au păstrat în vremea Gabrielei Firea Ulpia Pandele.

1. Dacă te năşteai în Roma antică, probabil locuiai la bloc.

Nu era prea grozav, chiar şi la standarde de Berceni. Aşa-numitele insulae erau nişte şandramale de până la nouă etaje, unele dintre ele înghesuite pe parcele mici de teren şi construite cu materiale dubioase, doar ca să-şi scoată pârleala dezvoltatorul. Cam ce făceau marii bancheri din perioada interbelică sau Robert Negoiţă din perioada postbelică.

Şi dacă la etajul doi mai era cum era, studenţii săraci se iubeau mai mult prin mansarde. Acolo, deşi n-aveai bucătărie, riscul de incendiu era constant, apa urca greu fiindcă trebuia s-o aduci cu găleata, plus manelele greceşti ale vecinului.

Seamănă cu blocurile staliniste de lângă parcul 23 August. Sursa

2. Aveai tot felul de obligaţii sociale.

Cum ar fi să mergi la zile de naştere, sau mai rău, să inviţi oameni la ziua ta de naştere. Cea mai cunoscută dintre tăbliţele de la Vindolanda, dezgropate în Marea Britanie, e o scrisoare prin care Claudia Severa, nevasta comandantului, o chema la ziua ei pe Sulpicia Lepidina, nevasta altui comandant.

Claudiei îi păsa atât de tare de Sulpicia şi de trusa de cosmetice pe care urma s-o primească drept cadou încât doar semnătura şi o scurtă urare îi aparţin. Restul textului era opera unui sclav, echivalentul xeroxului de azi.

Mmm, ce frumos miroase! Sunt sigură că n-ai luat-o de la Mega în drum spre petrecere. Sursa

3. La petrecere te fereai de deochi.

Nu se ştie dacă romanii îşi întorceau chiloţii pe dos ca să se ferească de deochi, dar cu siguranţă se temeau de el. Atât că în loc de fundiţă roşie, bunicile le atârnau nepoţeilor un fascinum, o amuletă în formă de penis.

Cealaltă frică abisală a românului, cea de curent, o moştenim mai degrabă de la popoarele germanice.

4. Că tot veni vorba, poate că purtai chiar şi chiloţi.

Sigur că boierii romanilor nu purtau nimic pe sub togă, doar erau italieni, dar în anumite meserii era foarte util subligacumul, o rufărie primitivă tip chilot.

Undeva în Londra de azi a fost găsită chiar şi o pereche de chiloţi de piele din epoca romană, probabil nu departe de rămăşiţele unui sex shop antic, iar un mozaic superb din Sicilia arată nişte gagici romane jucând volei şi trăgând de gantere în bikini.

Melodia cu “Sunt pietre-n apă, apa-i sărată” abia ieşise. Sursa

5. Legai prietenii tot stând pe WC.

Sigur, vechii romani n-aveau facebook pe telefon aşa că trebuiau să discute faţă în faţă în timp ce şedeau pe budă. Pentru asta aveau celebrele WC-uri comune. Romulanii, romaşcanii şi alţi romani care n-aveau canalizare acasă se întâlneau acolo şi discutau politică în timp ce o apă curgătoare le susura pe sub părţile întunecoase, răcorindu-i şi ducând rahaţii la vale.

Pentru necesităţi mai mici existau pisoare stradale, de unde aurul lichid se colecta şi se folosea la spălat rufe.

Buda romană din Efes. Când am fost acolo era defectă. Sursa

6. Beai aceleaşi porcării care-ţi distrugeau ficatul în liceu.

Sigur ai fost şi tu adolescent şi ai făcut şpriţuri nefericite cu Barosanu, Golanu şi alte vinuri pastilate la bidon de 5 litri. Ulterior, o mare realizare era să ajungi acasă cu pantalonii pe tine, dar romanii beau aşa ceva şi cucereau lumea.

Legionarii primeau o raţie zilnică de posca, un fel de vin oţetit (sau pur şi simplu oţet) pe care-l consumau în cantităţi industriale, amestecat cu apă şi diferite buruieni. Partea bună e că te ferea de scorbut, fiindcă avea vitamina C. Partea nasoală e că beai oţet. Chiar şi buretele pe care legionarul roman i l-a întins lui Iisus se presupune că era înmuiat, de fapt, în limonada asta oribilă.

Dacă termeni ca poaşcă sau poşircă vin de acolo, asta nu ne pot spune decât specialiştii.

7. Iar la sfârşitul zilei îţi descărcai nervii pe stadion.

Dacă lăsăm la o parte spartul seminţelor (dovleacul şi floarea soarelui au fost aduse din America după Columb) şi faptul că azi se aleargă după o băşică în loc să se eviscereze oameni, experienţa din arenă trebuie să fi fost una destul de asemănătoare. Din când în când izbucnea o smardoială între galerii (ăia din Pompeii au fost chiar sancţionaţi după ce s-au caftit cu ăia din Nuceria), în timp ce suporterii mai paşnici înfulecau pâine sau covrigi şi cumpărau suveniruri cu gladiatorul preferat.

Fireşte, existau şi locarii, acei domni în tunică de piele care făceau bişniţă cu bilete.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri