Utopia Balcanica

Buoni e bravi de la Rosetti: pastişă premium după o pizza de patiserie

Când am scris despre defuncta Piţerie şi am lăudat-o ca potenţială uzurpatoare a take-awayului de la Lupoaică, mai multă lume mi-a zis băi Vasile, du-te la Buoni e bravi, la piaţa Rosetti, să vezi ce pizza mişto fac şi ăia.

Deşi nu-s un om prompt, sunt un om de cuvânt, aşa că nouă luni mai târziu, când aveam drum prin zonă, dusu-m-am să văd care-i faza.

Am găsit un cotlon micuţ la un parter de bloc ’40-ist, cu un cuptor în fund şi o tejghea cu multe tăvi cu pizza gata coaptă. Ecouri de muzică de lift, câteva scăunele şi măsuţe incomode pentru luat masa afară. Cocoţaţi pe ele şi în jurul lor, o mână de corporatişti scăpaţi de la birou, la o felie de pizza şi o bere de fiţe. Pe scurt, micul fast-food hip şi boem care arată la fel în orice centru istoric european, numai că aici e stingher şi out of place.

Pentru că serios, Dianei şi Rosetti put de trăsnesc, e cald, e trafic şi tot cvartalul arată ca-n Fallout. Nu înţeleg de ce ar vrea cineva să fie pieton şi să facă chestii de pieton aici. (Scuzaţi pozele, le-am făcut cu telefonul de rezervă.)

Muşteriii nu păreau însă deranjaţi de nepotrivire, erau veseli şi se îmbulzeau să cumpere pizza la tavă de la nişte băieţi care nu erau nici ei deloc încruntaţi. Lucru rar pe la noi, e drept.

Fiindcă nu voiam să ţin coada pe loc, i-am cerut repede omului “de-aia, de-aia şi de-aia”, patru pătrate în total, şi am fugit spre maşină.

Două minute mai târziu, eram pe terasă la Trei beţivi, desfăcând prada ca să văd ce am cumpărat cu 36 de lei sau cât oi fi dat.

Înăuntru am găsit care miroase vag a pizza de casă, arată vag ca un sfincione sicilian pe care l-am văzut odată într-o poză şi, aici voiam să ajung!, se simte exact ca atât de familiara pizză de patiserie.

Da – asta e Buoni e bravi: pizza de patiserie glorificată, cu tot ce implică asta, şi bun, şi rău. E suficient de gustoasă, dar enervant de rigidă. (That’s what she said.) E plictisitoare pentru pasionaţi, dar săţioasă pentru grăbiţi. E de două ori mai scumpă decât pizza patiserului de duzină de la metrou, dar tre’ să deducem cool-factorul, ingredientele sunt puţin mai fancy şi presupun că chiria e mare la Rosetti.

Defalcat, am primit aşa:

Două pătrate cinstite. Quattro formaggi a fost o surpriză onctuoasă şi prietenoasă. Nu-mi dau seama exact ce fel de formaggi stăteau pe ea, dar am detectat oareşce aromă de gorgonzola şi (probabil) un filon de smântână lichidă, pe care foarte multe pizzerii o consideră brânză ca să iasă quattro. Aş mai.

Un pătrat care nu m-a dat pe spate. Foarte bogat în ciuperci sotate, nu zic. Din păcate, ciupercile astea nefiind ancorate într-o bază lipicioasă, au tendinţa să se împrăştie când muşti din pizză, iar blatul e foarte ferm aşa că chiar tre’ să muşti. Ca un lup încercând să rupă o bucată dintr-un alt mamifer. Rezultă că o bună parte din toping îşi face drum înapoi în cutie, sau mai rău, direct pe asfalt, dacă cutezi să mănânci pizza asta aşa cum a lăsat dumnezeu să fie mâncată, adică din mers.

Pe ciuperci sunt câteva firicele de brânză semi-tare care nu schimbă cu nimic nici o situaţie. N-aş mai.

Un pătrat pe care aş fi cerut banii înapoi. Acoperit cu feliuţe dintr-un salam semipicant, care nu pare nici el să stea pe nimic, dar a fuzionat cu blatul printr-o coacere temeinică, până la uscăciunea totală. The fuck was that.

Îmi pare rău că n-am încercat variantele mai fancy (am ochit ceva cu anghinare şi ceva cu dovlecel, am înţeles că în alte momente ale zilei oferta e şi mai amplă) şi nici marinara simplă, aşa că probabil o să mai trec pe-acolo.

Nu, nu ca să mănânc cocoţat pe stinghiile alea de papagal. Ca să-mi iau pizza şi s-o consum, ca oamenii, la terasa altui bar din vecini.

Cinstitometrul? Eh.

Mâncare: 3/5. Sigur, grozavă dacă eşti oricum pe acolo şi n-ai timp de o masă adevărată.

Băutură: ?/5. De ce aş vrea să beau pe trotuar, ca punkiştii şi liceenii.

Serviciu: 5/5. Repejor şi amabil.

Ambianţă: 3/5. Take-away generic cu câteva taburete la asfalt.

Scoruri: 3/5. OK.

Per total: 6/10. Poate am prins-o într-o zi proastă, poate s-a stricat de când mi-o recomanda toată lumea. N-aş traversa strada pentru pizza asta, dar nici n-aş striga la cineva s-o ocolească.

Din păcate pentru alcooliştii nocturni care străbat uneori acele meleaguri, Buoni e bravi (feisbucul lor e aici) deschid doar de luni până vineri, între 8 şi 20.

Protip: dacă chiar vă place pizza de patiserie, încercaţi să prindeţi mini-pizzele la kil de la Casa Lică, cel mai bine păzit secret al Decebalului sau ce mănâncă îngerii în rai pe post de fornetti. Cu bănuţi de crenvurşt.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Salut, acesta e un mesaj de la fondatorul Utopia Balcanica, Vasile.

În cea mai mare parte, acest sait e opera unui singur om. Pentru a putea rămâne în continuare semi-amuzantă (că gratuită e tot timpul) şi fără bannere cu pastile de penix, Utopia Balcanica are nevoie de ajutorul tău. Îl poţi sprijini pe Vasile pe Patreon sau, dacă eşti CEO la megacorporaţie, aş fi bucuros să fii clientul sau poate chiar sponsorul meu. Un asemenea gest te-ar umple de karmă GARANTAT. Scrie-mi!

În ultimă instanţă, poţi să iei şi un tricou.

1 Comment
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
trackback
Utopia Balcanica » Probabil cea mai bună pizza de patiserie din Bucureşti (după nişte ani)
4 years ago

[…] trecut, prin toamnă, după o descindere impromptu într-o covrigărie de fiţe de la Rosetti (multă lume n-a fost de acord cu mine când am descris-o astfel, dar sâc, eu am […]

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net