Advertisements
Utopia Balcanica

Suveranitatea naţională aia grozavă şi caloriferul care a învins-o

Nu e o poveste interesantă, e mai degrabă una de trecut între paranteze la subsolul unei pledoarii mai convingătoare, scrisă de altcineva. Dar mi-am amintit-o astă iarnă, când RADET a fost pe butuci dintr-un motiv sau altul şi mi-a fost frig şi m-am dus până la magazinul de troace de după colţ să iau un calorifer electric.

N-am împărţit-o atunci cu nimeni fiindcă mi-am dat seama că pe internet te cerţi cu mai puţini nătărăi când scrii doar despre muzici şi zacuscă. Dar îmi revine în minte ori de câte ori un găinar care nu s-a mulţumit cu brichete şutite de pe mese răcneşte la Antenă despre suveranitate naţională.

Pentru mine, suveranitatea naţională şi caloriferele electrice sunt legate inextricabil.

A fost o epocă în istoria patriei când ea a fost independentă şi suverană. Epoca aia s-a numit anii 80 şi noi, milenialii, o cunoaştem din poze cu cozi şi din amintirile moşilor.

În anii 80, bunică-mea avea şi ea ger în casă şi l-ar fi răbdat încă o iarnă, dar i se năştea nepotul şi a decis să procure un calorifer electric.

Nu putea să se ducă până după colţ, la magazinul de troace, pentru că nu existau troace. Troacele fuseseră înlocuite cu suveranitate şi independenţă. Trebuia să facă rost de un calorifer electric.

Era atâta suveranitate în aer încât o cucoană care era şi şefa secţiei penale a Tribunalului Suprem (actuala ICCJ), acolo în cea mai de sus pătură a societăţii suverane, trebuia să se descurce ca să obţină o bucată de fier cu ulei în ea care se bagă în priză şi încălzeşte doişpe metri pătraţi.

A reuşit, cu oareşce eforturi logistice, să găsească un astfel de calorifer. 30 de ani mai târziu, o întreagă familie încă îşi aminteşte caloriferul ăla gri, care pocnea. Nu fiindcă pocnea, ci fiindcă fusese o victorie.

Muncitor, ţăran sau intelighenţie, oamenii îşi puneau dimineaţa caşcheta şi se îmbulzeau, animalizaţi, prin noianul ăla de suveranitate ca să-şi satisfacă nevoile primare. Alţii, mai atletici, se ungeau cu Revulsin şi se aruncau în Dunăre, rugându-se ca suveranitatea să nu-i împuşte în ceafă înainte să ajungă pe malul celălalt.

Doar la caloriferul ăla urât (şi probabil periculos), care m-a însoţit în primii ani de descoperire a lumii, mă pot gândi atunci când un şuţ ordinar, genul care îţi tăia sacoşa cu lama în 226, behăie la RTV despre suveranitate naţională şi străini care ne vor răul.

Din păcate, n-am nici o poză cu caloriferul fiindcă a fost aruncat – poate chiar distrus în cadrul unei ceremonii revanşarde – în momentul în care a fost clar că suveranitatea aia naţională grozavă a plecat şi a făcut loc omului.

Arăta cam ca ăsta, pe care-l dădea cineva de pomană pe okazii.

Azi, suveranitatea aia naţională extraordinară e o ameninţare îndepărtată, ca urletul lupului în pădure sau ca un tunet de dincolo de orizont. Din ţări ca Venezuela, unde oamenii au fost binecuvântaţi cu căldură de la soare, aşa că lupta cu suveranitatea se dă cu cuţitul prin ganguri, pentru alte bunuri de lux, ca hârtia igienică sau carcasa de guguştiuc.

Iar eu pot să cobor din casă la orice oră şi să-mi cumpăr 200 de calorifere, mult mai aerodinamice, cu temporizatoare şi afişaj, care nu trosnesc. Pot să transform casa într-un fel de reactor de calorifere, să le dau drumul să duduie şi să mănânc în februarie struguri fără sâmbure, aduşi de la mama huciului din Peru.

Şi eu nu-s judecător la curtea supremă, ci un gagiu lăţos care face desene şi bancuri.

Nu vreau să fiu nevoit vreodată să renunţ la potenţialul meu reactor de calorifere, aşa că mă apăr şi eu cum pot de hoţii de calorifere costumaţi, întru satisfacerea intereselor lor obscure, în apostoli ai suveranităţii. Scriu poveşti înduioşătoare pe interneţ, bat apropouri, strecor şopârle, votez împotriva lor. Cam ce poţi face şi tu.

Hai, că n-om fi noi aici cel mai deştept dintre hinterlandurile lumii civilizate, dar nu suntem nici atât de proşti încât să fim şi fuduli, şi cu memoria scurtă.

Gândeşte-te că babacii au mâncat poezii patriotice pe post de nutella şi acum e oarecum datoria noastră să-i răzbunăm.

shareuri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Advertisements

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Advertisements

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
Alte articole!
Cineva trebuia să o facă şi pe asta. Alegerile europarlamentare…
shareuri