Fiat lux 500

Pornind de la ultima mîţă a lui musiu Bazile, am două lucruri de spus:

De la Merţan la Logan

Din seria şi Decebal conducea Dacia. Iaca revin şi eu pe scena balcanică şi vă ofer interesanta părere a nemţilor despre minunatul şi omniprezentul Logan, acest rod al simbiozei ineficacităţii şi absurdului româno-franceze în materie de design.

Materialele (citate cursiv) sunt preluate pe bucăţi din Die Zeit Online şi traduse şi adaptate pe unde a fost nevoie de către mine.

Auf der anderen Seite (2007)

Fatih Akin este un regizor cu o evoluţie extrem de bruscă, dacă privim pe axa Im Juli – Gegen die Wand – Auf der anderen Seite. Mai întîi un film simpatic, jucăuş aş spune, apoi unul energic, unde intervine elementul tragic într-o fază incipientă, şi la urmă filmul matur, în care toate ideile sădite înainte, inclusiv tragicul atît de specific, îşi găsesc floarea. Auf der anderen Seite este un film care ne spune cît de puţin de cunoaştem unii pe alţii, un film care ne pune pe gînduri privind relaţiile interumane în general (prin exemplul relaţiei clişeu nemţi-turci), modul în care le gestionăm, balansul între egoism şi altruism şi valoarea credinţei (de orice fel) în aceste raporturi.

Foto

Pentru că Oana nu scrie, ci doar face poze, îi mediez eu pozele către Utopie. Dacă vă plac, o să mai pun. Deocamdată trei poze care mi-au plăcut mie personal cel mai mult, trei momente surprinse în Piaţa Constituţiei la B-FIT in the Street.

Posibilitatea unei insule

Na că am terminat şi ultimul roman al lui Houellebecq şi nu se poate să nu zic ceva şi despre ăsta. Un SF într-o formă foarte interesantă care, la fel ca şi Platforma, pune nişte probleme ce ne reprezintă pe noi, oamenii secolului XXI. Avem de-a face cu o pendulare propriu-zisă între prezent şi viitor – naratorul îşi povesteşte viaţa, iar între capitolele istorisirii lui se intercalează părerea urmaşilor săi “clonaţi” din viitorul îndepărtat, reacţia fiecăruia la povestea omului originar acestui şir de indivizi. Zic în ghilimele clonaţi pentru că nu e vorba de o clonare cum ne-o imaginăm noi. Nu se pune problema de creştere şi maturizare. După moarte omul revine într-un corp matur. Mai multe explicaţii în această privinţă sunt de găsit în carte.

Lavstorii

Privind-o cu un chip încă nedecis, i-a înfipt un deget în ochiul stîng (din perspectiva ei drept) şi s-a conectat la retina ei pentru a se vedea pe sine. Celălalt ochi i s-a umflat ca după legea lui Arhimede. Sictirită şi fără o reacţie violentă şi firească la un asemenea gest, ea:
- Prietene, n-ai oglindă acasă?
- TU eşti ogl…
Ochii prietenului s-au bulbucat (amîndoi în cazul lui, deci Arhimede iese din ecuaţie) ca reacţie a unei lovituri încasate de fraţii elipsoidali de la parter. Tipa s-a dat un pas înapoi, prilej pentru degetul tovarăşului să se detaşeze de capul ei alături de celelalte patru degete din vărful braţului care pendula secundele traumei.

Platforma

Simt nevoia să vărs o avalanşă de gînduri privind ultima mea lectură (în plină sesiune… dar asta demonstrează că n-am avut timp deci am citit-o repede prin urmare mi-a plăcut; sincer să fiu n-am mai citit ceva aşa de repede, de uşor şi de captivat de la Procesul lui Kafka cu mulţi ani în urmă). Michel Houellebecq – Platforma.

Nu vă aşteptaţi la o hipermegasuperrecenzie, nu am pretenţia de aşa ceva niciodată, nici măcar nu sunt obişnuit să scriu recenzii de cărţi. De obicei mă lansez în analize mai degrabă filologice şi reci, dar aici e altceva, o impresie la cald, fără cine ştie ce spirit analitic sau obiectiv.

Traduttore, traditore…

Din seria scremeri filologice. Traducere experimentală a unei poezii sublime a lui Paul Celan din germană. Întrebările sunt… cît de fidelă trebuie să fie o traducere? unde e loc de interpretare şi adaptare? în ce măsură are voie traducătorul să ascundă de cititor ceea ce a interpretat el, făcînd pe al doilea autor? care ar fi forma perfectă de a servi cititorului nepoliglot atît o traducere fidelă cît şi o interpretare şi cizelare formală a textului? Şi tot aşa…