Articole din rubrica De-ale limbii

Am trăit s-o fac şi pe asta. Pledoarie pentru engleji, servici, ţigare, pireu şi vroiam

Recunosc că şi mie îmi place să mă dau deştept. Într-o discuţie în contradictoriu, când adversarul se crede infailibil, să-i atragi atenţia asupra unei gherle de gramatică e ca şi cum i-ai arăta că are şliţul desfăcut.

Bineînţeles că nu-mi pasă când cineva are şliţul desfăcut – doar n-o să-i iasă pula să mănânce alune de pe jos – dar, dacă n-are obrazul talpă, taman în momentul ăla şi-ar putea da seama că, poate, greşeşte şi în alte privinţe.

Game of Thrones cu cuvinte şi creveţi

La un moment dat în istoria recentă, creveta (plural: crevetele) şi-a făcut schimbare de sex şi a devenit crevetele (plural: creveţii). La fel a păţit şi carida (pl. caridele), care a devenit garidul sau garidele (pl. garizii), dar nu despre ea e vorba fiindcă-i un cuvânt mai rar în restaurante.

Neoficial, presupun că metamorfoza crevetei în crevete s-a întâmplat în comunism, când omul de rând a căpătat acces la creveţii vietnamezi.

Miei-scuturi-șilingi. Cea mai savantă serie de bancuri-calambur

Proiectul „Șilingi” tratează o temă de cultură populară mai puțin studiată: bancurile licențioase cu calambur.

Există o serie de bancuri-calambur, multiplu declinabilă și foarte productivă, a cărei țintă-poantă este înjosirea binevoitoare („luarea la pulă”) a interlocutorului.