Articole din rubrica Editorial

10 minute de metrou: mic dicţionar pentru înţelegerea anunţurilor online

Cu toţii aruncăm, din când în când, un ochi pe OLX sau Okazii când avem nevoie de o provocare. E firesc, într-o lume în care animalele sălbatice şi malaria nu mai reprezintă un pericol. Ce-ar fi, însă, să şi descifrăm anunţurile alea înainte să batem palma cu oamenii din spatele lor?

Pentru că şi eu am vândut drăcii şi ştiu despre ce vorbesc, am alcătuit acest scurt ghid menit să vă introducă în limbajul codificat al neguţătorilor de pe internet.

Am trăit s-o fac şi pe asta. Pledoarie pentru engleji, servici, ţigare, pireu şi vroiam

Recunosc că şi mie îmi place să mă dau deştept. Într-o discuţie în contradictoriu, când adversarul se crede infailibil, să-i atragi atenţia asupra unei gherle de gramatică e ca şi cum i-ai arăta că are şliţul desfăcut.

Bineînţeles că nu-mi pasă când cineva are şliţul desfăcut – doar n-o să-i iasă pula să mănânce alune de pe jos – dar, dacă n-are obrazul talpă, taman în momentul ăla şi-ar putea da seama că, poate, greşeşte şi în alte privinţe.

26 de oameni de zăpadă pe care îi poţi face iarna asta

Cu siguranţă îţi place să faci oameni de zăpadă. În fond, e mai rapid şi mai puţin stresant decât să faci oameni adevăraţi. Păcat că, la un moment dat, treaba devine monotonă: acelaşi morcov, aceleaşi crăci, aceiaşi nasturi…

Ce-ar fi dacă ai experimenta anul ăsta cu un model nou de om de zăpadă?

Ghid de supravieţuire în taxiurile neiertătoare ale Bucureştiului

Am mers cu şoferi români, ţigani, turci, pocăiţi, ortodocşi, puşcăriaşi, burtoşi, păroşi, în şlapi, la costum, microbişti, comunişti, neo-nazi, monarhişti, psihopaţi, filosofi, ingineri, pariori, cuţitari etc. şi singurele faze nasoale au fost când vreunuia îi puţeau picioarele.

Aud, în schimb, multe poveşti de groază cu taximetrişti de la prietenii mei. Poate-s eu băftos, dar poate că nici ei n-au crescut în oraşul ăsta şi n-au în sânge toate codurile nescrise ale acestor străzi periculoase. Grr.

14 sfaturi utile pentru împodobirea bradului (de la cineva care n-are brad)

Fan Game of Thrones? Atunci, din decorul westerosian al casei tale nu poate lipsi iarna asta un brad de săbii. Dacă n-ai copii sau pisici, pentru că s-ar putea eviscera din greşeală în el.

Odată răpuşi pretendenţii la tron, prelevate săbiile şi montat bradul, ai grijă să nu învie porcul din congelator şi, dacă vin ai tăi în vizită, să nu fie otrăvită piftia.

Azis la manelotecă în Regie! Din păcate doar cântăreţul de succes, nu şi diva

Ajunşi acasă de la Durankulak într-un an plin de ţânţari, am scotocit internetul după toate cântecele care ne sfredeliseră urechea la mare, iar Azis ăsta ni s-a părut un fenomen remarcabil. Un homosexual strident, bucurându-se de atâta succes într-o ţară despre care toată lumea presupune că-i la fel de încuiată ca a noastră.

Între timp s-a făcut 2016. Oau, vine Azis în România! Mă trag fetele de mânecă să mergem să-i vedem pectoralii şi picioarele impecabile. Aflăm că petrecerea se mută de la Polivalentă la Mia Musica. Hopa…

Vaporul se scufundă, jmecherii jmecheresc, fraierii sunt fraieri

‘Member doctoratul lui Ponta? Cortegiul care-l ducea pe Oprea la coafor? Barocamera inutilă de la Floreasca? Devalizarea fără margini de la Malaxa? Din când în când, primim cadou o carotă din aisbergul ăsta al cleptocraţiei pe care n-ai cum să-l cuprinzi nici cu gândul de mare ce e.

Ne minunăm cât de adânc se duce carota şi urmele câtor jafuri epocale se citesc în ea. Între timp, aisbergul ne-a frânt chila în două, vaporul ia apă şi nu putem să-l cârpim, că suntem prea puţini şi cârpitul trebuie supus la vot.

Cronici cinstite: cei mai buni burgeri din Tei, preferabil cu rezervare

În urmă cu câteva zile, prietenul meu George de pe facebook mi-a scris: Vasile, ştiu că eşti un mâncău nepereche, hai la mine să basculezi nişte burgeri adevăraţi. OK, am zis, what could possibly go wrong.

Până să vină mâncarea, mi-a spus povestea unei cârciumi fondate aventuros acum vreo 5 ani, între prieteni, pentru că buticul din cartier nu băga niciodată berea la rece.

La Plăcinte. Cum se zice pe moldoveneşte? Never again!

La scurt timp după grandioasa inaugurare, am comandat câte ceva de la Plăcinte şi a fost urât, meschin şi scump. Am presupus că-i fiindcă nu şi-a făcut bucătăria rodajul. Nu m-am scandalizat şi am revenit la soleanca şi plăcintele de la Basarabia Plus.

Trei ani şi nişte propagandă rusească mai târziu, am socotit că e momentul să le mai dau o şansă Plăcintelor, mai ales că toată lumea e atentă la Moldova zilele astea.

Dragnea şi Cioloş încercând, fiecare în felul lui, să fie Isus

Dragnea, care are doar în Alexandria o casă de 26 de ori cât apartamentul meu de om cinstit, pe un domeniu cât parcul Ioanid, cu piscină şi terenuri de tenis şi (probabil) heleşteu pentru crocodili? Acel Dragnea.

Cioloş, care calcă pe greblă? Acel Cioloş.

Acest muzeu imposibil de vizitat e şi el de vină pentru situaţia culturii în Teleorman

A pâlpâit recent pe interneţ o dezbatere privind existenţa cărţilor în Teleorman. Ei bine, şi dacă ele nu există, într-un judeţ de unde te ia rata din 30 în 30 de minute şi te duce la Bucureşti, asta-i o non-problemă.

Buba e alta – cum îi convingi pe bucureşteni să vină să decarteze ceva la Alexandria? Că ei au bani, boss.

Orice oraş deştept aflat la 80 de kilometri de motorul economic al ţării ştie asta, şi va încerca din răsputeri să atragă doi bucureşteni plictisiţi care să consume, preţ de un weekend, bunuri şi servicii în cârciumile lui. Pentru asta are nevoie să-şi facă un obiectiv turistic.

Notiţe desperecheate de la marşul fără megafoane

Mi-era frică să merg la marşul de ieri ca să nu-mi fie din nou jenă de jena altora. Dar a fost foarte, foarte linişte.

Puţine pancarte, puţine steaguri. Nici un portavoce cu intenţii dubioase. Doar compasiunea ghicită în ochii câtorva mii de oameni. Cred că fiecare dintre ei avea pe cineva de care să-şi aducă aminte.

Am fost la un majorat şi mi s-au confirmat suspiciunile despre tineretul din ziua de azi

Apropo, voi ce aţi făcut weekendul ăsta? Eu am fost la un majorat.

Bine, n-am fost acolo invitat, dar ditamai majoratul cu vreo 30 de puştani avea loc în cârciuma unde stăteam eu ascuns într-un separeu şi beam bere.

Nu m-am putut abţine şi am notat câteva observaţii.

DEMASCAT! Incredibila legătură dintre Vasile şi, evident, George Soros

O anchetă marca sursasursei.ro care te va da pe spate, după care vei face un triplu flip cu dublu tulup (7,60 puncte).

Cetatea din Alep: kebabii fără de cusur ai Colentinei profunde

Colentina profundă e un loc fascinant, cu măcelăriile ei halal, cafenelele arăbeşti unde unii spun că încă se fumează, frizeriile colantate cu hieroglife, miile de asiatici dezrădăcinaţi şi chiar şi un magazin deloc dubios care se cheamă Black Market. Un melting pot viu, agitat, capitalist cum nu găseşti în alte capete ale Bucureştiului.

Şi cum trec eu agale pe lângă prăvăliile islamice dinspre capătul lui 21, îmi atrage privirea minusculul restaurant “Cetatea din Alep”, o coşmelie de termopan unde fusese mai demult un showroom de uşi.