Articole din rubrica Editorial

La Plăcinte. Cum se zice pe moldoveneşte? Never again!

La scurt timp după grandioasa inaugurare, am comandat câte ceva de la Plăcinte şi a fost urât, meschin şi scump. Am presupus că-i fiindcă nu şi-a făcut bucătăria rodajul. Nu m-am scandalizat şi am revenit la soleanca şi plăcintele de la Basarabia Plus.

Trei ani şi nişte propagandă rusească mai târziu, am socotit că e momentul să le mai dau o şansă Plăcintelor, mai ales că toată lumea e atentă la Moldova zilele astea.

Dragnea şi Cioloş încercând, fiecare în felul lui, să fie Isus

Dragnea, care are doar în Alexandria o casă de 26 de ori cât apartamentul meu de om cinstit, pe un domeniu cât parcul Ioanid, cu piscină şi terenuri de tenis şi (probabil) heleşteu pentru crocodili? Acel Dragnea.

Cioloş, care calcă pe greblă? Acel Cioloş.

Acest muzeu imposibil de vizitat e şi el de vină pentru situaţia culturii în Teleorman

A pâlpâit recent pe interneţ o dezbatere privind existenţa cărţilor în Teleorman. Ei bine, şi dacă ele nu există, într-un judeţ de unde te ia rata din 30 în 30 de minute şi te duce la Bucureşti, asta-i o non-problemă.

Buba e alta – cum îi convingi pe bucureşteni să vină să decarteze ceva la Alexandria? Că ei au bani, boss.

Orice oraş deştept aflat la 80 de kilometri de motorul economic al ţării ştie asta, şi va încerca din răsputeri să atragă doi bucureşteni plictisiţi care să consume, preţ de un weekend, bunuri şi servicii în cârciumile lui. Pentru asta are nevoie să-şi facă un obiectiv turistic.

Notiţe desperecheate de la marşul fără megafoane

Mi-era frică să merg la marşul de ieri ca să nu-mi fie din nou jenă de jena altora. Dar a fost foarte, foarte linişte.

Puţine pancarte, puţine steaguri. Nici un portavoce cu intenţii dubioase. Doar compasiunea ghicită în ochii câtorva mii de oameni. Cred că fiecare dintre ei avea pe cineva de care să-şi aducă aminte.

Am fost la un majorat şi mi s-au confirmat suspiciunile despre tineretul din ziua de azi

Apropo, voi ce aţi făcut weekendul ăsta? Eu am fost la un majorat.

Bine, n-am fost acolo invitat, dar ditamai majoratul cu vreo 30 de puştani avea loc în cârciuma unde stăteam eu ascuns într-un separeu şi beam bere.

Nu m-am putut abţine şi am notat câteva observaţii.

DEMASCAT! Incredibila legătură dintre Vasile şi, evident, George Soros

O anchetă marca sursasursei.ro care te va da pe spate, după care vei face un triplu flip cu dublu tulup (7,60 puncte).

Cetatea din Alep: kebabii fără de cusur ai Colentinei profunde

Colentina profundă e un loc fascinant, cu măcelăriile ei halal, cafenelele arăbeşti unde unii spun că încă se fumează, frizeriile colantate cu hieroglife, miile de asiatici dezrădăcinaţi şi chiar şi un magazin deloc dubios care se cheamă Black Market. Un melting pot viu, agitat, capitalist cum nu găseşti în alte capete ale Bucureştiului.

Şi cum trec eu agale pe lângă prăvăliile islamice dinspre capătul lui 21, îmi atrage privirea minusculul restaurant “Cetatea din Alep”, o coşmelie de termopan unde fusese mai demult un showroom de uşi.

Game of Thrones cu cuvinte şi creveţi

La un moment dat în istoria recentă, creveta (plural: crevetele) şi-a făcut schimbare de sex şi a devenit crevetele (plural: creveţii). La fel a păţit şi carida (pl. caridele), care a devenit garidul sau garidele (pl. garizii), dar nu despre ea e vorba fiindcă-i un cuvânt mai rar în restaurante.

Neoficial, presupun că metamorfoza crevetei în crevete s-a întâmplat în comunism, când omul de rând a căpătat acces la creveţii vietnamezi.

Am băut 6 sticle de cidru ca să mă lămuresc care-i toată faza

Ca toate alcopopsurile gen Breezer sau Ice, cidrul a luat naştere în urmă cu vreo cinci ani, în biroul unui director de companie de bere care era supărat că produsul lui nu prinde la minori.

(Sigur, s-ar putea să fie o băutură veche de trei milenii, cum spun unii, fiindcă atunci viaţa era mai austeră. Dacă îţi pica pe mână o băutură normală, a doua zi ţi-o prădau sciţii, hunii, vizigoţii, tătarii sau comuniştii.)

De ce nu donezi, Vasile, nici un leu pentru Cuminţenie?

Aş putea să vă aburesc făcând un prelung caltaboş de cuvinte pe care să nu-l citească nimeni. Ah, stai, am făcut deja asta. Aş putea să vă povestesc cum eu, în adâncul meu, cred că statul ar putea să aibă decenţa să nu-şi bage nasul, măcar în artă şi cultură.

Dar ar fi necinstit faţă de voi, cei trei cititori.

Jambalaya şi blues-ul au ajuns în Drumul Taberei înaintea metroului

În calitate de prim americanofil al ţării, nu puteam să nu mă bucur săptămâna trecută, când am fost chemat la inaugurarea unui clubuleţ care se cheamă Louisiana.

Count me in, îmi zic, aranjându-mi pe cap pălăria de cowboy de 10 lei din Auchan, uitându-mă în oglindă şi băgând-o la loc un pic jenat, nu pentru că am capul mare ci fiindcă în Louisiana nu cred că sunt foarte mulţi cowboy.

I-am luat permisul lui Nicu Israilovici, şofer interbelic. Ce am învăţat

Probabil că ştiţi deja că-s pasionat de vechituri şi vi se pare o preocupare destul de plictisitoare (I don’t blame you), dar ultima vechitură pe care am găsit-o mi s-a părut deosebit de interesantă şi vreau s-o împart cu voi.

E un permis de conducere emis în 1929 şi i-a aparţinut lui Heinrich Israil zis Nicu Israelovici (sau Israilovici), un comerciant bucureştean de origine, cu siguranţă, chineză.

Polul coriandrului în România e un birtuţ din 2 Mai unde-ţi descui singur poarta

Când v-am invitat la un peşte vizavi de primăria din 2 Mai, vreo trei prieteni mi-au bătut obrazul că nu l-am menţionat pe Iura. Ce naiba, Vasile, înţelegem că-ţi plac guvizii, dar mergi în satul ăla din liceu, de şapte ori pe an, şi n-ai tras la Iura să mănânci un şaşlîc şi nişte pelmeni?

Habar n-aveam ce minuni rusofone sălăşluiesc în curtea cinstitului domn Iurie Scripliuc, care nici măcar nu-i rus lipovean, ci moldovean get-beget. Pajalusta, dacă mă lumina şi pe mine cineva mai devreme…

Trei ore la Antenă: desfăşurător de emisiune

Minutul 1. Colonelul Soare e acuzat că a împuşcat un om la o vânătoare la care participa şi generalul Pahonţu, şeful SPP-ului lui Băsescu, citat şi el în calitate de martor.

Minutul 5. Surse anonime spun că de fapt pe om l-ar fi împuşcat generalul Pahonţu, şeful SPP-ului lui Băsescu, care acum dă vina pe colonelul Soare.

Minutul 10. Aflăm că sursele anonime sunt colonelul Soare.

Prinde-i pe toţi! 21 de pokémoni din Pokédexul tradiţional românesc

În goana noastră după valută, capitalism şi Pidgey candy, uităm mereu că şi ţara noastră găzduieşte câţiva pokémoni endemici, foarte apreciaţi de pokémologi şi pokélarişti din întreaga lume.

Departe de a fi un atlas zoologic exhaustiv, pokédexul de mai jos are ca scop familiarizarea jucătorilor mai tineri cu speciile rare de pokémon care pot fi întâlnite în realitatea augmentată carpato-danubiană.