Domnilor, eu sunt un mare filosemit, n-am nici o jenã sã o afirm. Nu pot, însã, sã trec cu vederea faptul cã afurisiţii de ovrei au strâns toate gradele celsius pe tarlaua lor nisipoasã şi nu par a vrea sã ni le dea înapoi.
Mi se comunicã din Eretz: 35 la Haifa, 33 la Ierihon. Lumea face plajã, fun in the sun, sun in the fun, alea-alea.
Aici, în schimb… Alegeţi-vã preferatul, mãcar muzica sã cânte cât nouã ne degerã boaşele.
Cu maximã elocvenţã, acest videoclip BBC dovedeşte şi explicã totul. Totul. E un veritabil schimbãtor de vieţi. Sã învãţãm din naturã, domnilor.
Pe vremea lu’ tata, Transsiberianul era o destinaţie de vacanţã teribil de cãutatã. Credeam şi eu cã-i frumos, dar nu avusesem de unde sã mã conving pânã nu s-a trezit colosul Gugãl sã coalizeze cu “colosul cu picioare de lut” (mama Rusia) sã-l înregistreze pe tot. În format HD. Cu fond muzical de care vrei tu, de la zgomot de tren pân’ la muzicã comercialã pa-ruski şi splendidul Viţel de aur al vechilor prieteni Ilf şi Petrov. Sã tot iei o sticloanţã de Standard, sã faci cu dânsa un zapoi feroviar la birou.
Minunãţia (întreaga cãlãtorie de nouã mii de kilometri cu drezina, expresu’ ori ce vreţi voi) poate fi admiratã aici (clic). Gugãl e tare. Ce tare e gugãl. Ce mare e Rusia.
În acest articolaş e vorba de ţigara electronicã. Daţi câteva paragrafe mai jos dacã vã intereseazã doar aia, probabil o voi lua pe arãturã cã-i un subiect care mã sensibilizeazã.
Poate cã v-aţi dat seama (din cele câteva scriituri în care era vorba despre ţigãri?) cã sunt fumãtor. Îmi plac ţigãrile. Toate ţigãrile. Evit cu dârzenie locurile unde nu se fumeazã, militez pe unde pot pentru dreptul exercitãrii viciului şi am instigat în repetate rânduri la nesupunere civicã, fiind de-a dreptul indignat de impertinenţa statului român în acest domeniu (deşi, fie vorba între noi, dacã numai accizele pe tutun ar fi problema…).
Ultraliberal fiind, consider cã omul ar trebui sã-şi poatã asuma în mod responsabil orice viciu.
Pe-aici a cam bãtut vântul, dar acum cã-s capabil sã scriu cu ambele mâini promit cã am sã îmi iau în serios datoria de a vã face mai deştepţi. Se face cã într-o orã şi zece minute, un Boeing 737-300, model fabricat între 1981 şi 1999, m-a furat din sânul civilizaţiei (sân care nu-i oriunde, ci în maiestuoasa capitalã de imperiu, bãtrâna Vienã) pentru a mã purta înapoi în jungla distopiei balcanice pe care o populãm cu toţii.
Trãiascã liniile aeriene ieftine şi multitudinea de destinaţii pe care le oferã! Viena a fost teribil de mişto, pricinã pentru care abia aştept sã vã povestesc câte ceva dintr-însa.
Azi dimineaţã mi-am tãiat Rolexu’ şi sunt tare entuziast sã vã povestesc câte ceva despre ce am descoperit eu din postura de invalid. À propos, voi lipsi o vreme, cãci îmi rãsplãtesc însãnãtoşirea cu o partidã sãnãtoasã de operã, muzee şi fotoreporteraj într-o capitalã europeanã despre care vã povestesc când mã întorc. Mîţa cu î din i va lua şi ea un scurt rãgaz.
Ce-am învãţat luna asta?
Înţelegându-i de minune pe “noii atei”, domnul Pleşu tinde sã uite cã idolii lui s-au împiedicat şi au cãzut în cur undeva între franjurile secolului paişpe. Nu cã i-aş fi înghiţit vreodatã discursul presãrat cu îngeri, da’ de data asta onorabilul brontozaur a mers puţin prea departe la pescuit isonul pulimii mistice.
Sâmbãtã, vreme de lene, afarã se încãlzeşte în sfârşit. Întru descreţirea frunţii, câteva scheciuri amuzante de la BBC-iştii Mitchell & Webb. Exact, fiindcã pe la noi puţinul umor televizat care se face e absolut şi în totalitate infect şi, la o adicã, nu e bun deloc.
Aveţi poftã de o lecturã lungã, înfloritã şi întortocheatã? Nu?
Ştiu, îmi promisesem sã nu mai calc o vreme pe tãciunii ariei pop-science, mai ales cã sunt doar un profan cu o mare poftã de cunoaştere şi nicidecum un specialist.
Dar, inspirat de fascinanta viziune asupra Cosmosului pe care v-am indicat-o şi vouã sãptãmânile trecute, am simţit nevoia sã clarific personal, ca pentru tot cititoru’, o întrebare pusã de mulţi: de ce nu vãd eu, domn’le, cu ochii mei, cum se transformã speciile în alte specii.
reptilieni vulturieni Se cheamã Arheopterix şi sunt bucuria paleontologilor. Nu cred cã ai fi vrut unul în colivie. Adicã serios, aratã ca ceva care ar produce gãinaţ coroziv. Şi teroare.
film porno cu sexi balcanica Altu’ care s-a uitat la Black cat, white cat şi s-a întrebat de ce nu aratã mai mult din ce fac ei în lanul de floarea soarelui.
ce zodie sunt in calendarul mayas Sâmbãtã.
simboluri folosite de fastcisti Simboluri fastuoase.
Am atacat, printre altele: terasa fara spaga concurs sex evolutie republica moldova paint habotnici michael jackson europa bere poetul vasile traducere cultitudini tutun tigani youtube romania bar bodega 2009 religie gripa porcina darwin droguri film catastrofa italia cutremur anii 60 violenta mita cu i din i conspiratie webcomic desen remus cernea guvern iisus istorie aberatie basescu rosia montana muzica alegeri carciuma
face brauzãrul viril
agregã ce vrei tu
