Articole din rubrica Lifestyle

Ghid de supravieţuire în taxiurile neiertătoare ale Bucureştiului

Am mers cu şoferi români, ţigani, turci, pocăiţi, ortodocşi, puşcăriaşi, burtoşi, păroşi, în şlapi, la costum, microbişti, comunişti, neo-nazi, monarhişti, psihopaţi, filosofi, ingineri, pariori, cuţitari etc. şi singurele faze nasoale au fost când vreunuia îi puţeau picioarele.

Aud, în schimb, multe poveşti de groază cu taximetrişti de la prietenii mei. Poate-s eu băftos, dar poate că nici ei n-au crescut în oraşul ăsta şi n-au în sânge toate codurile nescrise ale acestor străzi periculoase. Grr.

Dă-mi o amintire din copilărie şi poţi câştiga un (mic) camion cu bomboane de la Bucuria.ro

Când i-am mărturisit că am vreo două varietăţi preferate de bomboane Bucuria, prietenul meu moldovan Vitalie m-a trimis deunăzi la Bucuria.ro, un magazin online de unde vă puteţi aproviziona oricând cu celebrele bomboane nostalgice, în toate culorile şi aromele.

Cronici cinstite: cei mai buni burgeri din Tei, preferabil cu rezervare

În urmă cu câteva zile, prietenul meu George de pe facebook mi-a scris: Vasile, ştiu că eşti un mâncău nepereche, hai la mine să basculezi nişte burgeri adevăraţi. OK, am zis, what could possibly go wrong.

Până să vină mâncarea, mi-a spus povestea unei cârciumi fondate aventuros acum vreo 5 ani, între prieteni, pentru că buticul din cartier nu băga niciodată berea la rece.

Cel mai bun şorţ de bucătar e tot treningul cu 3 dungi

Atunci când nu joacă jocuri tembele, Boris găteşte cu lejeritate o grămadă de haleală est-europeană: de la şaşlîc, pelmeni, cotlete (chiftelele moldovenilor), borş de sfeclă şi sarmale până la compot, găluşte cu prune şi o formă aproape potabilă de cvas.

Iar giumbuşlucurile lui de faux-golan mâncător de seminţe fac toţi banii.

La Plăcinte. Cum se zice pe moldoveneşte? Never again!

La scurt timp după grandioasa inaugurare, am comandat câte ceva de la Plăcinte şi a fost urât, meschin şi scump. Am presupus că-i fiindcă nu şi-a făcut bucătăria rodajul. Nu m-am scandalizat şi am revenit la soleanca şi plăcintele de la Basarabia Plus.

Trei ani şi nişte propagandă rusească mai târziu, am socotit că e momentul să le mai dau o şansă Plăcintelor, mai ales că toată lumea e atentă la Moldova zilele astea.

Cetatea din Alep: kebabii fără de cusur ai Colentinei profunde

Colentina profundă e un loc fascinant, cu măcelăriile ei halal, cafenelele arăbeşti unde unii spun că încă se fumează, frizeriile colantate cu hieroglife, miile de asiatici dezrădăcinaţi şi chiar şi un magazin deloc dubios care se cheamă Black Market. Un melting pot viu, agitat, capitalist cum nu găseşti în alte capete ale Bucureştiului.

Şi cum trec eu agale pe lângă prăvăliile islamice dinspre capătul lui 21, îmi atrage privirea minusculul restaurant “Cetatea din Alep”, o coşmelie de termopan unde fusese mai demult un showroom de uşi.

Am băut 6 sticle de cidru ca să mă lămuresc care-i toată faza

Ca toate alcopopsurile gen Breezer sau Ice, cidrul a luat naştere în urmă cu vreo cinci ani, în biroul unui director de companie de bere care era supărat că produsul lui nu prinde la minori.

(Sigur, s-ar putea să fie o băutură veche de trei milenii, cum spun unii, fiindcă atunci viaţa era mai austeră. Dacă îţi pica pe mână o băutură normală, a doua zi ţi-o prădau sciţii, hunii, vizigoţii, tătarii sau comuniştii.)

Jambalaya şi blues-ul au ajuns în Drumul Taberei înaintea metroului

În calitate de prim americanofil al ţării, nu puteam să nu mă bucur săptămâna trecută, când am fost chemat la inaugurarea unui clubuleţ care se cheamă Louisiana.

Count me in, îmi zic, aranjându-mi pe cap pălăria de cowboy de 10 lei din Auchan, uitându-mă în oglindă şi băgând-o la loc un pic jenat, nu pentru că am capul mare ci fiindcă în Louisiana nu cred că sunt foarte mulţi cowboy.

Al şaselea Balkanik! a fost finalul reuşit al unei veri fredonabile

Presupun că bugetul episodului şase n-a fost cel mai generos din istoria Balkanik!, dar e suficient să vezi zâmbetele oamenilor implicaţi ca să îţi dai seama că-i un festival născut din pasiune.

Iar grădina Uranus e un loc unde te întâlneşti cu prieteni noi, prieteni vechi, vecini de bloc şi oameni veniţi de la două mii de kilometri, şi beţi cu toţii o răchie şi mâncaţi un mic şi vă zbânţuiţi în jurul turnului pe nişte muzici atât de familiare şi, totuşi, atât de noi.

Dark Bombastic Evening 7. Cunoscut de puţini drept cel mai frumos festival

Tradiția Dark Bombastic Evening rezistă și persistă de 7 ediții încoace, însă eu îs novice și mă duc abia a doua oară. Având acces la colțul cu faimă internautic deținut de căpetenia bărboșilor Vasile, am decis să scriu aici impresiile mele personale de care, oricum, n-ar trebui să-i pese cuiva.

Aceasta nu e o recenzie, că eu nu folosesc cuvinte precum vibe, sound sau experiență, nu vă precipitați.

Polul coriandrului în România e un birtuţ din 2 Mai unde-ţi descui singur poarta

Când v-am invitat la un peşte vizavi de primăria din 2 Mai, vreo trei prieteni mi-au bătut obrazul că nu l-am menţionat pe Iura. Ce naiba, Vasile, înţelegem că-ţi plac guvizii, dar mergi în satul ăla din liceu, de şapte ori pe an, şi n-ai tras la Iura să mănânci un şaşlîc şi nişte pelmeni?

Habar n-aveam ce minuni rusofone sălăşluiesc în curtea cinstitului domn Iurie Scripliuc, care nici măcar nu-i rus lipovean, ci moldovean get-beget. Pajalusta, dacă mă lumina şi pe mine cineva mai devreme…

Pur şi simplu o tavernă cu peşte în 2 Mai

Sunt multe locuri la malul mării unde poţi să găseşti un peşte. Puţine au însă aerul ăla cozy de “acasă la un unchi pescar”. Mă rog, acasă la câţiva unchi pescari.

După pieile arse de soare şi decorul auster, acasă la câţiva unchi pescari din Cuba, chiar.

Recomandări cinstite pentru amatorii de bere, cămăşi, justiţie, muştar etc.

Mi-au plăcut în ultima vreme. S-au adunat, aşa că le înşir aici. Ordinea e aproape alfabetică. Mai important, nici una dintre reclamele de mai jos nu-i plătită sau solicitată.

Cronici cinstite: o porţie de pizdulice pe corso la Miniş

Dacă eşti un iubitor al sectorului 3 şi auzi “restaurantul Miniş”, îţi vine în minte groaznicul restaurant de nunţi care s-a mântuit când au făcut Carrefour în locul lui.

Din fericire, nu despre defunctul restaurant Miniş vă voi vorbi azi, ci despre o vizită recentă la restaurantul Minish, convenabil plasat în acelaşi complex de pe Barajul Sadului colţ cu Barajul Uzului şi cunoscut în zonă drept “cea mai salubră dintre cele trei bombe de la piaţă”, “la mici şi bere”, “fostul fast food Gospodina”, “lângă confiscate” sau “unde te vezi peste 5 ani”.

Tocmai am fost până în Macedonia şi vremea era chiar bună pentru anul 2004

Ştiu că nu vă interesează – nici pe mine nu mă interesează, având în vedere cu ce circ palpitant se pregăteşte mandatul Gabrielei Firea – dar tocmai am avut ocazia să petrec un weekend în fosta republică iugoslavă a Macedoniei.

Acolo, am petrecut câteva zile pe malul lacului Ohrid, unul dintre marile lacuri ale Europei, cunoscut pentru suprafaţa de 400 kmp, adâncimea de aproape 300 de metri şi mai ales preţul ţigărilor, care poate atinge pe timp de vară 1 euro la mal.