Articole din rubrica Lifestyle

15 moduri de a comanda şaorma şi ce spun ele despre tine

Nu toţi ne comportăm la fel în faţa unei tejghele de unde miroase a carne suculentă, mujdei şi vinovăţie. Un studiu realizat ieri de mai mulţi securişti prestigioşi a arătat că replicile pe care le foloseşti ca să bagi o şaorma la jgheab relevă adesea o bogăţie de informaţii despre profilul tău psihologic.

Iată 15 dintre frazele cele mai des auzite de şaormari şi ce înseamnă ele de fapt.

Ruse: weekend bulgăresc cu sushi, bragă şi măsele de mamut

Sigur, dacă-ţi place Dunărea, şi Giurgiu merită o vizită, are un turn cu ceas, nişte pontoane simpatice în port şi un “Ateneu” portocaliu cu termopane, dar Ruse e mai exotic şi nu te costă mare lucru să treci podul, mai ales că l-au cârpit.

Pe bune, 75 de kilometri şi ajungi într-un tărâm bizar unde penisului i se zice kur şi micii se mănâncă cu zacuscă. Cum să nu dai o fugă?

Cronici cinstite: RIBS, nişte coaste deloc costisitoare în coasta Titanului

Voiam să vă scriu în noaptea asta despre nişte spelunci cu mâncare chinezească, dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.

De câteva zile, în cartier s-a deschis o cârciumă nouă, iar foamea de peste zi şi dorinţa de a fi trendsetterul Titanului m-au împins s-o încerc cât mai repede.

Probabil sunt singurul om care şi-a căutat un netbook în 2017, dar uite nişte concluzii

De când l-am descoperit, netbookul e singurul dispozitiv de pe care scriu cu plăcere şi la hotel, şi la cârciumă, şi în tren, şi pe teren. (Mai ales că am mâinile mici.)

Gândindu-mă cât de plecat de acasă o să fiu anul ăsta, mi-am spus: e nevoie de o nouă maşină de scris. Aşa că am răsfoit câteva saituri, am vizitat câteva magazine şi m-am întors cu nişte păreri care ar putea să vă ajute şi pe voi.

Ghid de supravieţuire în taxiurile neiertătoare ale Bucureştiului

Am mers cu şoferi români, ţigani, turci, pocăiţi, ortodocşi, puşcăriaşi, burtoşi, păroşi, în şlapi, la costum, microbişti, comunişti, neo-nazi, monarhişti, psihopaţi, filosofi, ingineri, pariori, cuţitari etc. şi singurele faze nasoale au fost când vreunuia îi puţeau picioarele.

Aud, în schimb, multe poveşti de groază cu taximetrişti de la prietenii mei. Poate-s eu băftos, dar poate că nici ei n-au crescut în oraşul ăsta şi n-au în sânge toate codurile nescrise ale acestor străzi periculoase. Grr.

Dă-mi o amintire din copilărie şi poţi câştiga un (mic) camion cu bomboane de la Bucuria.ro

Când i-am mărturisit că am vreo două varietăţi preferate de bomboane Bucuria, prietenul meu moldovan Vitalie m-a trimis deunăzi la Bucuria.ro, un magazin online de unde vă puteţi aproviziona oricând cu celebrele bomboane nostalgice, în toate culorile şi aromele.

Cronici cinstite: cei mai buni burgeri din Tei, preferabil cu rezervare

În urmă cu câteva zile, prietenul meu George de pe facebook mi-a scris: Vasile, ştiu că eşti un mâncău nepereche, hai la mine să basculezi nişte burgeri adevăraţi. OK, am zis, what could possibly go wrong.

Până să vină mâncarea, mi-a spus povestea unei cârciumi fondate aventuros acum vreo 5 ani, între prieteni, pentru că buticul din cartier nu băga niciodată berea la rece.

Cel mai bun şorţ de bucătar e tot treningul cu 3 dungi

Atunci când nu joacă jocuri tembele, Boris găteşte cu lejeritate o grămadă de haleală est-europeană: de la şaşlîc, pelmeni, cotlete (chiftelele moldovenilor), borş de sfeclă şi sarmale până la compot, găluşte cu prune şi o formă aproape potabilă de cvas.

Iar giumbuşlucurile lui de faux-golan mâncător de seminţe fac toţi banii.

La Plăcinte. Cum se zice pe moldoveneşte? Never again!

La scurt timp după grandioasa inaugurare, am comandat câte ceva de la Plăcinte şi a fost urât, meschin şi scump. Am presupus că-i fiindcă nu şi-a făcut bucătăria rodajul. Nu m-am scandalizat şi am revenit la soleanca şi plăcintele de la Basarabia Plus.

Trei ani şi nişte propagandă rusească mai târziu, am socotit că e momentul să le mai dau o şansă Plăcintelor, mai ales că toată lumea e atentă la Moldova zilele astea.

Cetatea din Alep: kebabii fără de cusur ai Colentinei profunde

Colentina profundă e un loc fascinant, cu măcelăriile ei halal, cafenelele arăbeşti unde unii spun că încă se fumează, frizeriile colantate cu hieroglife, miile de asiatici dezrădăcinaţi şi chiar şi un magazin deloc dubios care se cheamă Black Market. Un melting pot viu, agitat, capitalist cum nu găseşti în alte capete ale Bucureştiului.

Şi cum trec eu agale pe lângă prăvăliile islamice dinspre capătul lui 21, îmi atrage privirea minusculul restaurant “Cetatea din Alep”, o coşmelie de termopan unde fusese mai demult un showroom de uşi.

Am băut 6 sticle de cidru ca să mă lămuresc care-i toată faza

Ca toate alcopopsurile gen Breezer sau Ice, cidrul a luat naştere în urmă cu vreo cinci ani, în biroul unui director de companie de bere care era supărat că produsul lui nu prinde la minori.

(Sigur, s-ar putea să fie o băutură veche de trei milenii, cum spun unii, fiindcă atunci viaţa era mai austeră. Dacă îţi pica pe mână o băutură normală, a doua zi ţi-o prădau sciţii, hunii, vizigoţii, tătarii sau comuniştii.)

Jambalaya şi blues-ul au ajuns în Drumul Taberei înaintea metroului

În calitate de prim americanofil al ţării, nu puteam să nu mă bucur săptămâna trecută, când am fost chemat la inaugurarea unui clubuleţ care se cheamă Louisiana.

Count me in, îmi zic, aranjându-mi pe cap pălăria de cowboy de 10 lei din Auchan, uitându-mă în oglindă şi băgând-o la loc un pic jenat, nu pentru că am capul mare ci fiindcă în Louisiana nu cred că sunt foarte mulţi cowboy.

Al şaselea Balkanik! a fost finalul reuşit al unei veri fredonabile

Presupun că bugetul episodului şase n-a fost cel mai generos din istoria Balkanik!, dar e suficient să vezi zâmbetele oamenilor implicaţi ca să îţi dai seama că-i un festival născut din pasiune.

Iar grădina Uranus e un loc unde te întâlneşti cu prieteni noi, prieteni vechi, vecini de bloc şi oameni veniţi de la două mii de kilometri, şi beţi cu toţii o răchie şi mâncaţi un mic şi vă zbânţuiţi în jurul turnului pe nişte muzici atât de familiare şi, totuşi, atât de noi.

Dark Bombastic Evening 7. Cunoscut de puţini drept cel mai frumos festival

Tradiția Dark Bombastic Evening rezistă și persistă de 7 ediții încoace, însă eu îs novice și mă duc abia a doua oară. Având acces la colțul cu faimă internautic deținut de căpetenia bărboșilor Vasile, am decis să scriu aici impresiile mele personale de care, oricum, n-ar trebui să-i pese cuiva.

Aceasta nu e o recenzie, că eu nu folosesc cuvinte precum vibe, sound sau experiență, nu vă precipitați.

Polul coriandrului în România e un birtuţ din 2 Mai unde-ţi descui singur poarta

Când v-am invitat la un peşte vizavi de primăria din 2 Mai, vreo trei prieteni mi-au bătut obrazul că nu l-am menţionat pe Iura. Ce naiba, Vasile, înţelegem că-ţi plac guvizii, dar mergi în satul ăla din liceu, de şapte ori pe an, şi n-ai tras la Iura să mănânci un şaşlîc şi nişte pelmeni?

Habar n-aveam ce minuni rusofone sălăşluiesc în curtea cinstitului domn Iurie Scripliuc, care nici măcar nu-i rus lipovean, ci moldovean get-beget. Pajalusta, dacă mă lumina şi pe mine cineva mai devreme…