Cã tot am elucubrat pe tema sãrãciei: nu vi se întâmplã foarte des sã vedeţi pe bãieţii de cartier şi pe alte lepre amãrâte câte un logo sclipicios cu D&G sau Versace? Acest cântecel al iubiţilor mei Kinkşi ocheşte şi loveşte cel mai bine emoţionantul fenomen, transpunându-l în mahalaua londonezã.
Mã “inerveazã” la culme paseiştii care zeificã ţãranul român sau care vãd în folclorul nostru (un folclor minunat, de altfel) altceva decât este: un folclor de naţie minorã, interesant şi demn de studiu dar cu nimic mai puţin brut şi “pãmântean” ca orice alt folclor. Cultul haiducilor e una din manifestãrile cele mai vizibile ale sus-numiţilor. Vouã vã plac haiducii?
Haiducii, dragi cititori, nu au fost altceva decât hoţi, coţcari, şuţi, lotri, robalãi, pungaşi, teşcari, manglitori. Nu e nici o diferenţã între spaima codrului de la 1800 şi gãinarul de Pantelimon care te taie-n lift.
La fel de haiduci ca haiducii veacurilor trecute sunt şi cei care dau “tunuri” de milioane şi îşi fac casã cu turnuleţe în Chitila. E o tradiţie pe la noi. Nu e “de la ţigani” sau “din vina jurnalului de la ora 5”, e ceea ce au fãcut bunicii noştri, bunicii lor, chiar şi dacii, cei mai viteji dintre traci.
Din aventura austriacã: Falstaff la Opera de stat din Viena, pe Cultitudini. Clic aici.
Bãi, o mai ţine cineva minte pe canadianca aia teribilã care-a venit cu “Nouveaux mondes” în faţã la Ateneu când cu serile francofone din 2006? Da domnule, blonda! Se cheamã Catherine Major şi am redescoperit-o de curând, ba chiar cred cã cântã tot cu banjoistul care mi-a dat atunci o ţigarã. Vivat! E o pianistã vârtoasã şi o prezenţã scenicã de mare graţie.
Sunt în aşa hal de incult încât a trebuit sã mã tragã Bezbojnicul de mânecã sã aflu cã în România (la Oradea, mai precis) cineva se mai ocupã sã fabrice klezmer, ba chiar de foarte bunã calitate. Hakeshet Klezmer Band, pe care-i mai şi aştept prin Bucureşti, acum cã ştiu cã existã. Asta-i muzicã de muzicã, bre.
Nefiind în domeniu, dar stãpânind câteva aspecte cât sã lege o conversaţie, Vasile schimba de curând opinii cu un repãraş (haine largi, ciubote de marcã, tot tacâmu’) care-i povestea cam aşa: coaie, ce hip-hop meseriaş se face în România zilelor noastre! Coaie, pune mâna şi ascultã “Kazi Ploae” şi “Guess Who” şi bla bla!
Pe lângã faptul cã nu sunt extaziat când mi se spune coaie de cãtre cineva cu care nu mã trag de şnur, am constatat cu tristeţe cã acest gen muzical a ajuns searbãd şi neoriginal.
Eu mi-s retro: febleţea mea vine din patria bulionului (Tecuci), a sclipit fix cât se cuvine alãturi de bãieţii din Buzãu (din înţelepciunea youtube, “Toma Caragiu al rapului cu Wu Tangu’ României”) şi a dispãrut total înainte sã alunece în mizerie, vezi RACLA, vezi Paraziţii, lãsând suficient loc de zvonuri şi speculaţii: ce s-o fi întâmplat cu Deceneu? Pauzã muzicalã!
Oi vei, mâna beteagã nu mã lasã sã fiu creativ!
Eh, omu’ când nu creeazã, reactualizeazã. Mai ţineţi voi minte ce era acum doi ani jumate? Era un blog pe drojdia punct net barã Vasile, primul în gugãl dacã cãtai sex cu moşi, unde erau nişte caricaturi aschilambice şi nişte Iisuşi. Din care vã prezint un “best of”. Le-a prins careva?
Sã nu uit! Particip la Concursul de Prozã Arhiscurtã organizat de Trilema.
Nu mai e deloc prozã, dar are fix 500 de semne, aşa cum cere regulamentul. Peseu: cititorul de rând, care ar încerca sã pãstuiascã textul în Word, s-ar putea sã obţinã 509 semne sau aşa ceva, dar dacã-l trece mai întâi prin notepad ca sã-l cureţe de inutilitãţile ciudate ale scrierii electronice, rãmân cinci sute et punctum. Mircea ştie chestia asta. Textul cu pricina:
Stimaţii mei cititori,
Ayn Rand, o gagicã pe care o apreciez extrem, spunea cã “There is a level of cowardice lower than that of the conformist: the fashionable non-conformist.”
Prin urmare, deşi nu îmi stã în fire şi am comis acest gest cu jumãtate de inimã, tocmai am fost sã vãd blocbastãrul Avatar.
E cam târziu sã-mi dau cu pãrerea despre dânsul, dar o voi face. Rezumând ghiveciul, pot declara cã Avatar este un cãcat în cea mai frumoasã cutie posibilã. Un cãcat într-un ou Fabergé.
Am atacat, printre altele: carciuma terasa habotnici bere violenta aberatie poetul vasile gripa porcina catastrofa anii 60 webcomic europa republica moldova rosia montana paint bodega 2009 concurs bar desen romania youtube religie muzica basescu alegeri droguri sex tigani mita cu i din i remus cernea guvern italia istorie evolutie cultitudini film michael jackson tutun cutremur darwin fara spaga traducere iisus conspiratie
face brauzãrul viril
agregã ce vrei tu
