Despre faux-moldovenească şi Inna-intaşii ei
Vasile / 16 Iunie 2013 / Editorial, Sex cultural / 10 comentarii
Mie-mi place Inna. Mi se pare că-i genul ăla de fată care stă cu alte fete ca ea în faţa blocului, pe gard, unde sparge seminţe şi vorbeşte cu “dă-te-n pula mea, fată”. Şi are boifrienji care-au făcut clasa a 9-a de două ori, a căror unică realizare în viaţă e că au scuter. Şi pe urmă iar sparge seminţe şi vorbeşte urât. Uite, Antonia nu-mi place, oricât s-ar chinui.
Mă seacă un pic că Inna a devenit mainstream. Printre hipsteri, unde am eu profilul de facebook şi toate acareturile, nu mai e aşa naşpa şi ruşinos şi excentric şi frondă să-ţi placă de ea, de când s-a cumetrit cu nişte moldoveni şi s-a făcut că cântă pe moldoveneşte deşi nu e moldoveancă.

Acum cinci ani, pe la începutul studenţiei, erau perioade când scăpam de mărunţiş cumpărând ziare: uneori un cotidian mai de doamne-ajută (ştiu că-i un mit, dar eram copil şi mi se părea), alteori o Libertate ca să mă amuz şi să nu fac notă discordantă în troleu, alteori un Caţavencu, că nu era nimeni pe feisbuc şi presupunea efort să cauţi textele amuzante de pe interneţ. Aveam mereu un ziar în bucătărie, unde se fuma şi se bea cafea. Era un ziar şi la budă. În debara ţineam un teanc de ziare vechi, pentru când aveam de ambalat o vază din perioada dinastiei Ming ca s-o trimit la ţară, sau pentru tuns barba.





