Despre faux-moldovenească şi Inna-intaşii ei

Mie-mi place Inna. Mi se pare că-i genul ăla de fată care stă cu alte fete ca ea în faţa blocului, pe gard, unde sparge seminţe şi vorbeşte cu “dă-te-n pula mea, fată”. Şi are boifrienji care-au făcut clasa a 9-a de două ori, a căror unică realizare în viaţă e că au scuter. Şi pe urmă iar sparge seminţe şi vorbeşte urât. Uite, Antonia nu-mi place, oricât s-ar chinui.

Mă seacă un pic că Inna a devenit mainstream. Printre hipsteri, unde am eu profilul de facebook şi toate acareturile, nu mai e aşa naşpa şi ruşinos şi excentric şi frondă să-ţi placă de ea, de când s-a cumetrit cu nişte moldoveni şi s-a făcut că cântă pe moldoveneşte deşi nu e moldoveancă.

Istoria literaturii pe sistem. Cap. III: Niki Modernistu

Botezat după eroina cunoscutului serial de acţiune, Nichita zis Niki Modernistu a fost unul dintre cei mai îndrăgiţi interpreţi de muzică de petrecere ai secolului trecut, apreciat în egală măsură de publicul larg (care îl urmărea pe Mynele şi Taraf) şi de şmecherii cu bani care îl invitau la nunţi şi cumetrii, unde cerea chiar şi două mii de mărci, fiindcă nu existau euro pe vremea aia.

Şmecherii cu bani din Suedia l-au nominalizat chiar şi pentru premiul “Emblema de Volvo de aur“, cea mai prestigioasă distincţie din domeniul şmecheriei cu bani, însă din păcate România se haladea cam aiurea pe vremea aia şi Emblema a ajuns la un cântăreţ naşpa de latino.

(vezi şi capitolul I, capitolul II)

Istoria literaturii pe sistem. Cap. II: Georgel Copilul de Plumb

Cel mai mare duşman al lui Georgel, după cum a afirmat acesta la mai multe nunţi, era tuberculoza. Temuta boală pusese ochii pe lanţul său gros de plumb, însă Georgel şi gaşca lui de melancolici au prins-o pe o stradă lăturalnică şi au băgat-o în depresie ca pe hoţii de cai.

(vezi şi capitolul I)

Istoria literaturii pe sistem. Capitolul I: Mihăiţă de la Ipoteşti

Ultimul mare romantic al cartierului său. Carieră scurtă dar prodigioasă. Există şi astăzi voci care susţin că “Nebunia lui Mihăiţă” ar fi fost încărcată clandestin pe youtube de către impresarul său lipsit de scrupule, interlopul craiovean cunoscut ca Titu Academicianu.

Revenind la imnul Mamăii: are şi o explicaţie

Trebuia să-mi dau seama de la început! Trebuia să mi se pară suspect că, deşi era cu Loredana, Alex Velea, Cabron şi Mazăre (un fel de power-rangers vomitivi care când se unesc fac un robot cu multe LED-uri a cărui superputere e să provoace supergreaţă), imnul Mamăii mi se părea totuşi catchy şi fredonabil şi că sună simpatic şi chestii.

Era cât pe-aci să-mi schimb toată opinia despre cei patru în bine, dacă s-ar fi jurat toţi că după piesa asta se duc în pădure, să trăiască în sihăstrie.

Când colo, păi normal că sună simpatic, dacă nu-i compus de ei! (hăuli şit, am ajuns să preiau noutăţi de la wowbiz. Stai să-mi fac curaj. Gata. Sursa: wowbiz.)

Zece imnuri care bat la cur imnul lui Mazăre

Imnul Mamăii sub Mazăre. Cu siguranţă l-aţi auzit şi aţi încercat, parafrazând un anonimus, 4000 de nuanţe de jenă în 4 minute. Uite luna, uite farul, uite Cernea, uite parul!

Sau poate sunteţi ca mine: l-aţi auzit, aţi trecut peste jena iscată de cântecul propriu-zis şi chiar v-ar fi amuzat un pic dacă n-ar fi fost brainchild-ul celui mai scârbos om care-a trăit vreodată, Mazăre. (Dacă-l duceai pe Mazăre acu’ şaptejdeani pe baltă la Brăila, îl făceai pe Terente să crape de ruşine şi să-şi taie singur pula de jale că-i coleg de specie cu el.)

Barba şi online-ul nu se pupă. De ce avem nevoie de print

Acum cinci ani, pe la începutul studenţiei, erau perioade când scăpam de mărunţiş cumpărând ziare: uneori un cotidian mai de doamne-ajută (ştiu că-i un mit, dar eram copil şi mi se părea), alteori o Libertate ca să mă amuz şi să nu fac notă discordantă în troleu, alteori un Caţavencu, că nu era nimeni pe feisbuc şi presupunea efort să cauţi textele amuzante de pe interneţ. Aveam mereu un ziar în bucătărie, unde se fuma şi se bea cafea. Era un ziar şi la budă. În debara ţineam un teanc de ziare vechi, pentru când aveam de ambalat o vază din perioada dinastiei Ming ca s-o trimit la ţară, sau pentru tuns barba.

Eram în publicul lor ţintă, mijlocclasnic, urban, profesie umanistă etc. Plus aeru’ vârstei: uitaţi-vă la mine gagicilor, io citesc ziarul, mă interesează bunul mers al mersului ţării şi cîcat.

Avant la lettre

Ştiu că-i cam târziu, că nu mai e în trend etc. da’ trebuie să mărturisesc. De când l-am văzut prima oară pe interneţ pă Gangnam style, eram ferm convins că îmi aduce a ceva.

Şi fiind eu azi în autobuz şi trecînd cîcaturi în revistă, evrica!, trululu, mi-am adus aminte. Băieţi… originalul.

Mai scuteşte-ţi aproapele! (Învăţături care lipsesc din biblie)

Scandal la incinerarea regizorului Sergiu Nicolaescu. Mai multe persoane care s-au strâns, sâmbătă, la crematoriul Vitan-Bîrzeşti, unde a fost incinerat regizorul, şi-au exprimat nemulţumirea pentru decizia luată de soţia regretatului maestru, strigând “Ruşine!”

Ca neuitător la filme, nu-i treaba mea să discut despre Sergiu cineastul. În ceea ce mă priveşte, Sergiu a fost numa’ un om. Fiecare om are dreptul să dispună asupra proprietăţii sale, iar cea dintâi proprietate a fiecărui om este corpul său. Dacă ultima dorinţă a lui Sergiu a fost să fie dus la crematoriu şi cremuit la jar (probabil cea mai demnă, cinstită şi curată formă de a-ţi încheia socotelile cu existenţa), aia e!, troglodiţi superstiţioşi cari sunteţi.

Zăpezi şi să nu crezi

Veni iarna uăi. Azi dimineaţă era să nu-mi recunosc propriul cartier, cre’ că am fost dezorientat minute în şir, toţi cîcaţii de căţel de pe asfalt erau ascunşi în zăpadă.

Încheiem această pauză binemeritată de la blogăiala de zi cu zi cu nişte cântecele din Ceburaşka. Ai naibii ruşi, al naibii crocodilu’ Ghena, ştiu să facă şi din desenele animate pentru ţânci ceva abisal şi sfâşietor, de-ţi vine să iei lumea în cap.