(Cineva trebuia să o traducă în româneşte şi p-asta.)

Related posts:

1. Despre faux-moldovenească şi Inna-intaşii ei
2. Fără griji şi fără fani
3. Fugi, Boroş, fugi, pe Inna să o ajungi

Mă seacă un pic că Inna a devenit mainstream. Printre hipsteri, unde am eu profilul de facebook şi toate acareturile, nu mai e aşa naşpa şi ruşinos şi excentric şi frondă să-ţi placă de ea, de când s-a cumetrit cu nişte moldoveni şi s-a făcut că cântă pe moldoveneşte deşi nu e moldoveancă.

Bine, mă, Inna. După ce un milion de fete din oraşele universitare s-au chinuit ani de zile să-şi îngroape accentul, tu îl faci să fie cool. Pot şi io, trebuie numai să-mi activez gena de moldovean. Jena. Jăna. Oricine poate.

Presimt că în 2014 vor apărea încă douăj’ de cântăreţi din Mangalia sau Timişoara sau Zalău care au să pastişeze moldoveneasca, în aceeaşi manieră, că din pricina ta moldoveneasca e noul imprimeu leopard, noul ochelar cu ramă groasă, noul ce vreţi voi.

Dar până la urmă nu-i un cap de ţară, Inna. Limba moldovenească e poate cea mai sexi limbă din lume, chiar şi când e sintetică. Nu mă supăr pe tine.

Mă deranjează, în schimb, că vei rămâne în istorie ca prima cântăreaţă în faux-moldovenească, când maneliştii new wave o fac cu succes încă de acum doi ani.

Din câte ştiu, nici Liviu, nici colţoasa de Claudia nu-s moldoveni. Nu le-o ieşi perfect, da-i faux-moldovenească la dublu! (Mă rog, el e din Braşov, …)

Mai mult decât atât, deşi ieftină, piesa lor e făcută după o veche reţetă armenească, deci n-avea cum să nu fie catchy. Îmi pare rău Inna, e mult mai catchy decât pohuiala voastră, oricât ar fi ea de bine intenţionată.

Şi în videoclip sunt trei fete rele ca tine, care sparg seminţe în faţa blocului şi vorbesc urât.

Amu uăi Inna, dacî te-o nacajît gandonu’ ista de Vasea, prastite izvenite!

Related posts:

1. Fugi, Boroş, fugi, pe Inna să o ajungi
2. Vasile, despre fosile
3. Vine Gyalu, îmi ia calu’. Iar despre mândrie şi naţiuni

Şmecherii cu bani din Suedia l-au nominalizat chiar şi pentru premiul “Emblema de Volvo de aur“, cea mai prestigioasă distincţie din domeniul şmecheriei cu bani, însă din păcate România se haladea cam aiurea pe vremea aia şi Emblema a ajuns la un cântăreţ naşpa de latino.

(vezi şi capitolul I, capitolul II)

Related posts:

1. Istoria literaturii pe sistem. Cap. II: Georgel Copilul de Plumb
2. Istoria literaturii pe sistem. Capitolul I: Mihăiţă de la Ipoteşti
3. Nu vrem bani, nu vrem valută, vrem girafa refăcută

În plus faţă de obişnuitul sex cu moşi, unii dintre voi au căutat luna asta:

cum se ma-i numeste coiele

* * *

ce iese din pisica soareci mananca translate

* * *

cum se face o laba ca la carte

* * *

basm bulgaresc

* * *

poezii cu culoare rosie

* * *

exemple la niste lucruri la care le poti face reclama

* * *

ce inseamna pula de urs?

Related posts:

1. Şase sau şapte fast-fooduri care te umplu de har
2. Şapte răi şi-o vale-adâncă
3. Infraroşu în faţa ochilor

Restu’ suntem hetero, homo, bisexuali, asexuali, pansexuali, poliamoroşi, pudici, nudişti, transsexuali, metrosexuali, metasexuali, sapiosexuali, nu azi că ne doare capul, complet abstinenţi fiindcă am pus un pariu cu 20 de ani în urmă, hipersexuali, onanişti, ăia care nu recunosc etc. Arată-mi doi oameni care fac sexu’ la fel şi îi mănânc.

Şi ştiţi ceva, câtă vreme toate părţile implicate într-un sex d-ăsta au discernământ şi cad de acord asupra situaţiei, înseamnă că-i OK. Numai pe voi vă fute grija. Că vin unii noaptea şi vă convertesc copiii, că nu mai sporeşte demografia (parcă o madam fost-şi-sper-că-niciodată-iar-ministru a zis-o recent), că ne bate dumnezeu ca pe sodomiţi.

Cel mai important: că vin homosexualii răi şi vă convertesc copiii. Cu toate că de-aici se vede altfel: că voi sunteţi singurii care vreţi ca toţi copiii din lume, inclusiv cei care nu-s ai voştri, să fie ca voi. Să fie creştini şi să fie hetero. Dac-aţi putea să-i convertiţi pe toţi să fie şi albi…?

“Vor ca toată lumea să poarte tricou la fel”, au scandat ei înainte ca ironia să îi disperseze.

Şi cu tine vorbesc, domnule care vorbeai la radioul public acum ceva timp între două emisiuni cu Iisus (şi una cu Mironov care-a fost ok).

Se poate să fi fost Crin, că aveai aşa, o vorbă lătrătoare. Şi ziceai că căsătoria, aşa cum o vede statul, e între un bărbat şi o femeie, dar postulatul ăsta nu-i deloc discriminatoriu fiindcă scrie mai jos că-i interzisă discriminarea. Dăăăăărp. Numai că, dacă eşti bărbat şi vrei să faci o gospodărie cu cineva şi să luaţi un împrumut şi să-i laşi o moştenire cînd crĕpi, n-ai voie să faci chestia asta decât cu o femeie.

Pe urmă, domnule, te-ai şi aplaudat singur pentru monumentul de argumentare, înşirând nişte ţări care-au adoptat formulări similare (în codul civil, alea care au descoperit alfabetul): “…Ucraina, Muntenegru, Serbia, Moldova, ăăă (sic!) şi mai sunt muuulte.” Ţări spre care trebe’ să ne uităm în sus, că-s nişte repere de civilizaţie.

Bun, să zicem că în virtutea tradiţiei păstrăm căsătoria căsătorie. Ăleia homo îi zici uniune civilă, îi zici altfel. Poţi să-i găseşti un nume mai frumos, să moară căsătoriţii de ciudă. Feerie. O feerie între doi oameni. (Pana mea, cardului poţi să-i zici cartelă ca să nu se mai supere călugării că-i drac citit invers.)

Important e să îi faci loc să existe, pentru că cerere e, şi pentru că oamenii ăia chiar îs homo, nu le trece mâine şi n-au să se apuce să facă gospodării hetero fericite fiindcă de-alea e voie să faci.

Altfel, legiuitorule (deja nu mai e vorba strict de hăbăucul care vorbea la radio), recunoşti că ai un blocaj pricinuit de faptul că eşti un bigot, sau că te excită faptul că faci anumiţi oameni nefericiţi pentru că penixul lor funcţionează altfel. Sau că te interesează mai mult să fii un demagog de succes decât să aduci societatea românească mai aproape de civilizaţie învăţându-i pe români să îşi respecte unii altora vieţile intime.

Sau că eşti ferm convins că copilaşii ăia din orfelinatele groazei au un viitor mai strălucit acolo decât într-o familie în care ar putea avea absolut tot ce le pofteşte inima, cu condiţia să aibă tăria să suporte imaginea terifiantă a doi indivizi de acelaşi sex ţinându-se de mână şi alte asemenea gesturi contrare firii.

Toate cîcaturile astea de mai sus, care arată că eşti rău intenţionat sau imbecil. Pe toate tocmai urmează să le recunoşti, da’ nu pe facebook, ci în actul fundamental al ţării, că eşti şi grandoman.

În constituţia României.

Care ar putea foarte bine să arate aşa şi cred c-ar fi mai bună şi mai onestă:

România, care are prefixul telefonic +40 şi se prescurtează RO conform ISO 3166, e un stat ale cărui limite teritoriale arată în prezent ca un peşte dacă te uiţi de departe, şi care garantează proprietatea şi iubeşte viaţa şi nu se abate de la charta universală a drepturilor omului. Restul amănuntelor se stabilesc prin lege organică în funcţie de realitatea din teren.

Dacă citiţi asta afară, să ştiţi că nu suntem toţi vampiri.

Avem şi un imn ne-sforăitor, cu un mesaj 100% pozitiv:

Bine, nu ştiu de ce mă obosesc. Având în vedere interesul şi educaţia alegătorului care urmează s-o valideze, cred că aţi putea să vă vorbiţi să propuneţi să scrie “GEANY PLUS MARY EGAL FOZRA DYNAMO $$$” în constituţie şi ar trece. Mai ales dacă răspândiţi zvonul că masonii / alienşii / ungurii vor ca noi să nu scriem despre Geany în constituţie.

Măcar dac-aţi trola la modul ăla.

Dar voi nu, voi tre’ să umblaţi după curul oamenilor să le ziceţi cum să-şi facă familiile şi cum să facă sex. Poponarilor.

Related posts:

1. Cocoşul falic
2. C-aşa e-n túnis
3. Judeţe-n roate

Mai jos vom studia una dintre binecunoscutele Teze de pe Taraf ale profesorului Sandu Ciorbă, un atac la adresa welfarismului contemporan încriptat (ce ironic!) într-un dans al oamenilor năpăstuiţi, inspirat din folclorul foştilor robi de pe moşii.

“Ia de-aici că n-ai servici.”

De-a lungul întregii sale disertaţii, Ciorbă face referire în mod insistent la ajutorul de şomaj şi venitul minim garantat, două măsuri specifice statului asistenţial, punându-le la îndoială eficacitatea şi oportunitatea.

“Dar ai grijă să nu pici, dacă tu vrei să te ridici, dar ai grijă să nu pici.”

Ciorbă observă că, în comunităţile care introduc măsuri de asistenţă socială precum cele amintite mai sus, productivitatea totală are tendinţa să scadă iar parazitismul să prolifereze. (Wall Street Journal notează cazul insulei din Grecia unde 1,8% din locuitori – de 9 ori media europeană – figurează în acte drept orbi. Majoritatea au obţinut certificatele fraudulos, pentru a beneficia de indemnizaţii.) Statele în curs de dezvoltare (care vor să se ridice), unde corupţia este larg răspândită în rândul birocraţilor, vor întâmpina cele mai mari dificultăţi dacă adoptă măsuri cu caracter asistenţial.

“Nu te da şi nu te da, că se rupe plapoma.”

Privind în perspectivă, Ciorbă avertizează asupra momentului când plapoma, aşa-numita “plasa de siguranţă” socială, se va prăbuşi sub povara unui număr tot mai mare de asistaţi. Individul prevăzător, avertizează manelistul, trebuie să ştie să recunoască o astfel de schemă piramidală şi să nu se dea (să nu se lase atras în ea), alegând mai degrabă să facă investiţii personale pe termen lung, în acţiuni, metale preţioase, obiecte de artă sau proprietăţi imobiliare.

“Stai aşa, nu te-ambala, vai.”

Colapsul statului asistenţial nu trebuie însă aşteptat cu teamă, spune Ciorbă. Ca şi Nozick, manelistul sugerează că statul minimal care ar urma să-l înlocuiască ar putea oferi fiecărui individ libertatea de a dispune de proprietatea sa şi, implicit, şansa de a îşi atinge potenţialul de dezvoltare personală.

“Da’ vai săraca, săraca, da’ ce lapte acru mi-o dat, şi zamă de porodici.”

Birocraţia caracteristică welfare state-ului face ca până şi alimentele distribuite păturilor de jos prin programele de asistenţă socială să ajungă la destinaţie la mult timp după expirarea termenului de valabilitate, fiind alterate şi, în cazul laptelui, acre. Drumul spre iad e pavat cu bune intenţii, sugerează Ciorbă. Un alt aliment perisabil, distribuit deseori prin intermediul magazinelor de tip economat, este bulionul (zeama de porodici), perceput şi el drept acru.

“Da’ vai săraca, s-a-mbătat.”

Succesul democraţiei sociale în statele nordice i-a făcut pe mulţi, adaugă Ciorbă spre sfârşitul tezei sale, să uite că aceasta nu s-ar fi putut manifesta în absenţa unei economii solide, rezultatul a secole de tradiţie capitalistă şi etică protestantă. (Merită menţionat că infrastructura industrială a ţărilor scandinave a fost foarte puţin afectată de cele două mari războaie ale secolului douăzeci.)

“Că-i geloasă pă bărbat.”

În încheiere, Ciorbă o parafrazează pe Margaret Thatcher (“They would rather the poor were poorer, provided the rich were less rich”), amintind că succesul pe plan economic al marilor întreprinzători (simbolizaţi de vânătorul preistoric, bărbatul) stârneşte deseori invidia reprezentanţilor stângii.

Related posts:

1. Hrana lui Manole
2. Tuns pe suflet
3. Post-1 martie

(vezi şi capitolul I)

Related posts:

1. Istoria literaturii pe sistem. Capitolul I: Mihăiţă de la Ipoteşti
2. Où sont les neiges de Popa Nan
3. Traduttore, traditore…