Pentru că atâtea dosare s-au pierdut, s-au ars sau stau ascunse, singura metodă cu adevărat eficientă de identificat securiştii s-ar putea să stârnească oareşce controverse.
Am tot urmărit campania prin care nişte băieţi şi nişte fete vor să pună o femeie pe o bancnotă. Nimic rău în asta, mi-am zis eu iniţial. Dintre toate demersurile oamenilor de pe interneţ, ăsta chiar nu-i unul ignobil şi pot înţelege principiul din spatele lui. În afară de ţărăncuţa lui Grigorescu chiar nu avem femei pe bancnote.
Dar pe urmă mi-am pus în funcţiune detectorul de -isme din cap (în afară de câteva -isme, cărora le sunt fidel, cam toate -ismele îmi displac) şi mi-am dat seama. E de cîcat. Mi se pare de cîcat să fie femei pe bancnote. Aşa cum mi se pare de cîcat să fie bărbaţi pe bancnote, sau oricare alt sex de oameni, dacă mai există vreunul. Pe bancnote ar trebui să fie cifre, în primul rând, şi dup-aia orice altceva, dar nu femei sau bărbaţi.
Înainte să ziceţi că sunt tâmpit, lăsaţi-mă să explic de ce sunt aşa tâmpit. (Nici măcar nu vă cer să fiţi de acord, poate că aberez, da’ măcar rumegaţi şi voi un pic aspectul.)
Da, ştiu, nu toată lumea e din Bucureşti (sau se uită la reclame pe OTV). Aia e.
Astronomii din Galaţi
spun că sunt preocupaţi
într-un foarte mare grad
de condiţia precară
în care se desfăşoară
astronomii din Bârlad:
La anu’, cam pe vremea asta, nimeni nu va mai înţelege care-i poanta.
Am aflat aseară de la Andi. Mă rog, nici n-a avut curajul să-mi spună direct, ştia că o să fiu răvăşit. Am văzut ceva pe feisbucul lui şi mi-am dat seama ce s-a întâmplat.
După cum vă puteţi imagina, m-am trezit cu noaptea în cap, cu ochii împăienjeniţi, încă gândindu-mă. Încă frământat.
Trebuie să scriu, să mă manifest, să urlu: cât de nedreaptă eşti, soartă!; în fond, el era, sau cel puţin părea – poate tocmai fiindcă chipul pe care îl arăta omenirii era unul esenţializat, ideal – atât de tânăr, atât de proaspăt. Atât de pur, de senin.
Nu era vorbitor matern, n-avea de unde să ştie.
La cât de mare e interneţul, despre multe locuri s-a zis în băşcălie că nu există. Mă gândesc la Bielefeld, North Dakota, chiar şi Belgia sau judeţul Teleorman. Haha, hihi, rofl lol w00t, Teleormanul nu există, e o conspiraţie, sigur aţi auzit poanta la un moment dat.
Tocmai de aceea, când am descoperit documentele ultrasecrete (pentru siguranţa mea personală, nu le pot reproduce ca atare) care atestă acest fapt cutremurător, primul meu gând a fost că-s falsuri, că cineva îşi bate joc de mine. Dar după nopţi de cercetare susţinută, conformă cu toate rigorile metodei ştiinţifice, pot afirma fără urmă de echivoc că ORAŞUL URZICENI NU EXISTĂ.
Ei vor ca tu să crezi că Urzicenii există, dar Urzicenii nu există. Serios.
…e mai lungă decât alte zile de naştere.
Dac-avem tabletă, hai s-o folosim, zic. Am făcut şi o rubrică nouă, pentru chestii d-astea.
Somnul Raţiunii a profeţit! Vei supãra un inorog din cuptorul de pâine.
