Rugăciunea, între statul laic şi statul like (guest post)

Mai jos se înşiră ce-am primit de la blogărul cândva cunoscut ca Vizitiul, astăzi cunoscut ca am-o-viaţă-deci-nu-mai-scriu-pi-blog. Îl salut cu această ocazie.

Voiam să încep lucrul la lucrarea de licenț… ok, nu, nu voiam asta. Futeam buha pe net. Și cu aceasta zău că nu încep o povestire despre un moment hazliu din viața mea, de care nimănui nu-i pasă, nu trollez la acel subnivel. Dar că tot am pomenit trolajul, vă ofer cu mare dare de inimă o ciucă a bătăii de joc, de penis și de ce vă mai place să bateți de cineva pe interneți.

Friptură la octavă

Când ai o crâşmă ce se cere cultă
crăpelniţa-i din aia de se-ascultă.

Şi-apoi de muşterii tre’ să ţii cont
când faci meniul zilei. Am un pont

cum că maneaua încă nu se gustă
iar io n-am maţe de the Amsterdams…

Dopu’ la Grolsch şi timpu’ la creativitate

Că tot fuse vorba de cârnaţi, berea Grolsch e o bere decentă, echilibrată, care alunecă bine. Dacă eşti un prieten şi connaisseur al hameiului, Grolschu’ ţi-e familiar mai ales graţie dopului cu pârghie, cu care-i o mare bucurie să te lupţi. Acesta-i un articol cu tentă publicitară, v-aţi prins. Staţi liniştiţi, e cu bere.

Mie-mi place berea ca aliment cari se mănîncă prin a fi băut. Şi n-o judec după cum îşi construieşte imaginea. Pe româneşte, mă doare-n pix dacă un berar sau altul insinuează că bărbaţii au tendinţa să râgâie şi le place să se uite la diverse sporturi. Şi chiar mă bucur la concursuri cu breloace sub capac şi tricouri de poliester. Da’ pentru cine apreciază un brand mai fiţos, ăsta numit mai sus propune altceva faţă de tradiţionalul scărpinat în fund cu prietenii la un meci palpitant de vâjhaţ în timp ce femeia e până la cot în bulbuci de dero.

L-am mâncat pe Traian Vuia

Dacă nu demult vorbeam despre şaorma sau grătare sănătoase, astăzi vă voi povesti despre un alt produs alimentar care, folosit cu consecvenţă, alungă vegetarienii din gospodărie.

Cârnaţul, fie el wurst, saucisson, sugiuc, debreţin sau oltenesc, patrician, cabanos sau de Pleşcoi, este cel mai apropiat în formă şi consistenţă de falusul uman (spun amatorii falusului uman), ceea ce îi conferă din start un statut foarte speşăl, de monarh al carmangeriei, de dumne-mezel, pentru cei mai religioşi. Io-i zic cârnaţ, nu cârnat, fiindcă-i mai apropiat de latinescul în care-şi află obârşia etimologică şi gastronomică.

Vom vorbi despre cârnaţ fiindcă am de elucidat un mister.

Manel no. 5

Când profeţeam eu acum un an şi un pic că păgubosul trend cu tentă fascistă “estem anti-manele căci estem culţi şi români verzi!” e pe ducă (mă rog, e mult spus “profeţeam”, că era deja pe ducă), multă lume mi-a dat în cap.

Joi seara, cu ocazia lansării raportului FreeEx, templul hipsteresc Kulturhaus a răsunat de trilurile zdupnicilor de la Shamanelism iar în mulţimea (iniţial reticentă, of cors) s-au găsit destui amatori să deie din cur în manieră nomadă, dovadă că ziariştii-s oameni descuiaţi.

Episodul 250: Mîţa şi celulele stem

Revenim!

Şi auzim că la Fundeni s-a deschis prima bancă de celule stem (de stat) din ţară, ceea ce este un lucru bun şi util, chiar dacă e de stat. Săracii Demihov şi White, pionierii transplantului de cap, ar fi vrut ei să aibă aşa ceva în oraşul lor pe vremea când cercetarea avea coaie şi nu erai savant dacă nu-ţi sclipea sclipirea de demenţă în ochii ficşi şi găunoşi.

Saşii din mânecă

Festivalul medieval de la Sighişoara era cândva un bâlci puturos şi infect de hipioţi. Se consuma marihuană ilegală, se punea cortu’ pe domeniu public. Se asculta genul ăla de folc care-a dus la extincţia dinozaurilor. Tinereţe, coaie creţe.

Dânsul nu mai există în forma în care-l cunoşteam în adolescenţă (am înţeles că ar fi devenit un festival medieval), prin urmare a vizita Sighişoara în extrasezon e cea mai înţeleaptă chestie pe care o poţi face. Pe scurt -

Mic dicţionar şaormapedic

Un proiect spontan, înfăptuit în această după-amiază glorioasă alături de (şi împreună cu) toarşu’ Buciuman. Despre dânsul nu ştiu sigur, da’ eu nu am azi nimic în frigider şi uite la ce duce chestia asta. Lectură plăcută, căci eu mă îndrept spre Foişor ca să ştiţi-voi-ce.

La “Turcească”, că la Dineş e uscată şi naşpa.

Omne vivum ex braşovo

Un scurt tur de Braşov (ştiu c-am mai făcut), după cum vă promiteam deunăzi, şi urmează acuşi şi Sighişoara. Îmi pare rău că n-am mai beneficiat de ghidaju’ savant al lui musiu Eftimie care să-mi arate unde se bea omeneşte, da’ here goes nothing.

Trolaţi, voi oropsiţi ai sorţii

Dormea Vasile sau nuş’ ce făcea, prin urmare era şi de aşteptat ca în onlain să fi fost scandal. Bag şi io o părere mică?

Pe interneţ, ca şi în afara interneţului, mulţi oameni scriu prost şi urât. Oameni de pretutindeni, nu numai din republica Ploieşti, deşi acolo cre’ că-i polul sărăciei cu duhul.

Aşa cum se întâmplă să-mi bag picioarele şi să ascult Generic la maxim, nu pot să neg că-mi place uneori să-i citesc pe aceşti simplioţi, cu stângăciile lor adorabile, cu stilistica lor scoasă din referate punct ro, cu roiurile de comentatori de două ori mai candizi cari dau din coadă ca şoricarii la fiecare platitudine pe care-o emite blogăru’ pe blog.