Episodul 235: Mîţa cãpitan pe Titanic

Sigur v-aţi plictisit de politicã şi a trecut suficient timp de la ultimul incident naval ca sã facem mişto şi de marile tragedii marinãreşti, nu? Miau.

Interneaţa pe rãcoare

Adicã nişte lincuri.

Sãtrãpiţi bine

M-am bucurat sã constat cum mica izbucnire n-a fâsâit, dupã cum cu pesimism prognozasem, în primele douã zile. Şi chiar dacã ieri, alaltãieri am avut chestii productive cu care sã-mi ocup timpul, am fost alãturi de voi, cei din piaţã, sufleteşte şi aşa mai departe.

Aşa cã cre’ cã disearã mã întorc şi eu în piaţã sã zic cã:

Episodul 234: Mîţa şi galeria

Nu ştiu dacã am fost vreodatã mai implicat sufleteşte în fenomenul microbistic decât când mi-am pus deşteptãtorul sã sune cu vechiul imn al FC Vaslui. Atât de energic, atât de proaspãt! Ãsta nou e de cãcat, nici nu meritã sã-l ascultaţi.

Am cunoscut mulţi bãieţi din temutele galerii de fotbal şi sunt bãieţi de treabã. Pe unii nici nu i-ai bãnui cã merg pe stadioane şi cã le place sã se batã. Mãcar le place sã se batã cu alţi oameni cãrora le place sã se batã şi cu jandarmi, a cãror meserie e sã se batã.

Manifestãri de agregare

Io-s un pacifist şi nu agreez în general bumbãceala de vreun fel dar cre’ cã sunteţi de acord cu mine cã ce s-a întâmplat asearã la Universitate e ceva ce se întâmplã zilnic într-o societate sãnãtoasã. Bãieţii cu coaie – derbedeii, vandalii, galeriile – sunt anticorpi fireşti, necesari şi utili ai societãţii civile. Salut, bãieţi.

Aceşti bãieţi cu coaie sunt fireşti, necesari şi utili nu intrând în acţiune (cã atunci e chiar naşpa) ci existând. Aşa, ca o ameninţare din umbrã, în condiţiile în care, cel puţin pe-aici, convenţia e cã doar statul are voie sã deţinã mijloace de coerciţie gen mãciuci, gaze, petarde şi pistoale, în timp ce cetãţeanul are voie sã deţinã propriile coaie, mai mari sau mai mici, şi cam atât.

Episodul 233: Mîţa şi Smurzii

Pentru cã mi se par suspecte atât manifestãrile de trol rãu ale tov. preşedinte Bãsescu, cât şi legãturile politice (şi nu numai) ale tov. medic de oameni Arafat, n-am sã fiu partizanul nimãnui în bãtãlia din jurul SMURD-ului (pe SMURD oricum nu vrea nimeni sã îl desfiinţeze).

De-aia în loc de o luare de atitudine v-am fãcut un episod cu Mîţa. Şi dacã citiţi chestia asta acum, înseamnã cã bateria leptocului meu auriu (leptocul meu e auriu) chiar e o baterie mişto, cã de douã zile curentu’ pe-aici e cam ca la Pyongyang.

O te veste minunatã

Nu ştiu alţii cum sunt da’ ştiu cã eu votez cu domnu’ Dan.

Nu pentru cã aş fi bãut gaz sau pentru cã mi-aş fi aranjat cetãţenia într-o ţarã exoticã, ci pentru cã atunci când nu e la serviciu demascând ciocoi şi fantome, adicã o zi-douã pe an, domnu’ Dan dã pe OTV cea mai mişto chestie fãcutã vreodatã pe aceastã planetã şi probabil în întregul univers.

Dacã ar ieşi victorios în cursa pentru Cotroceni, poate cã mândrul fiu al poporului asuprit şi posesor de Rolls Royce ar lipsi de la OTV chiar mai multe zile la rând şi m-aş putea uita la şi mai multe reluãri ale emisiunii Musafiri nepoftiţi.

Episodul 232: Iliescuman saves the day

Lãsând glumiţele funeste la o parte, bãtrânul vulpoi are totuşi un dram de admiraţie neţãrmuritã din partea mea pentru faptul cã a reuşit sã facã carierã în ţãrile române fãrã sã se înhãiteze cu şleahta pravoslavnicã. În rest, noi sã fim sãnãtoşi.

Arme şi premoniţii

Chiar aşa bãi cititoarelor, voi v-aţi aflat ursitul? Dacã nu, e-n regulã, mai aveţi timp de sfântu’ Andrei, de sânziene sau când puţa cocoşului s-o mai fi întâmplând fenomenul parapsihologic şi metafizic depicţionat în imaginea de mai jos.

Episodul 231: Mîţa şi boboteaza

Mai cã era sã uit cã-i ziua aia minunatã când nişte oameni se aruncã dupã nişte cruci, probabil în speranţa cã asta-i va scuti tot anul de contactul cu apa. Sau aşa ceva.