Când viaţa îţi oferă tămâi…

Farsă într-un act.

Iisus (Matei 6:19): Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.

Preot Casian Pandelică: Au existat o serie de fricţiuni dintotdeauna între mine si episcopie. Un prim incident a fost înregistrat în momentul în care biserica comunei Reviga a primit o sponsorizare de la o firmă care se oferea să ne pună la dispoziţie materialele necesare ca să schimbam toată tabla de pe biserică. Atunci am fost oprit de la episcopie pentru că nu aveam aprobarea episcopului. Mi s-a spus foarte clar că dacă doresc să fac această lucrare, o voi face cu firma X, cu tabla de cupru cumpărata şi adusă de firma lui Y, iar firma care vrea să ne ajute, mai bine să facă o donaţie în bani, nu să se apuce să efectueze ei lucrarea. Aşa funcţionează sistemul, prin aceste reţele clientelare… Restul, pe CriticAtac.

Iisus (Marcu 11:17): Nu este, oare, scris: ‘Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile’? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.

Serghei pride

Cre’ că aţi observat că port un nume extraordinar de muzical. Nu prin cum sună (Sergiu! În pana mea, are-un klang de zici c-ai călcat pe-o broască), ci prin oamenii care l-au purtat şi ei de-a lungul vremurilor. Pentru că…

Şi ku klux klan, şi cu sufletu-n rai

Hai să vă povestesc şi vouă o chestiune care m-a întristat pentru că este tristă.

Deunăzi am asistat la o discuţie cu biografa lui Sergiu Comissiona (pentru profani, un dirijor de oareşcare renume cari a activat în principal în SUA şi Canada). O cucoană mult prea conştientă de prestanţa ei, predătoare de literatură la community college, cu un număr impresionant de poezii publicate de International Library of Poetry (ăla era un sait ridicol care scotea antologii cu oricine se înscria într-însul şi făcea mulţi bani vânzând antologiile aceloraşi indivizi; era şi eu să cad în plasă când eram în clasa a 8-a că îţi trimiteau scrisori fancy; mi-am dat seama la timp că scriam ca pula).

Şi distinsa doamnă s-a pus pe povestit, între două anecdote neamuzante, cum a ajuns dânsa să-l cunoască pe reputatul dirijor. Citez din Jewish Independent:

Omul, acest zoon mitropoliticon

Fiind o zi sfântă pentru întreg poporul român, creştin de peste trei mii de ani, nu putem să nu trecem în revistă ampla, vasta şi de neoprit activitate filantropică şi de binefacere a Bisericii Ortodoxe Române, pe care o iubim întru vecie.

Club nou de minigolf în centrul vechi

Salut sunt Buciuman.

Am trecut pe aici ca să vă zic că în centrul vechi al Bucureştiului s-a deschis un loc unde puteţi juca minigolf indoor. Patronii se mândresc că este singurul minigolf din Europa cu lumină neagră. Într-adevar, tot clubul este în beznă, în afară de câteva neoane cu ultraviolete care luminează orice scamă.

Episodul 247: Cele mai frumoase flori

Iar vine paştiu’, iar ne simtem creştini, mânca-v-aş. Da’ până la paşti avem o duminică întreagă să-i cinstim pe aceia cărora soarta le-a dăruit, mai în glumă, mai în serios, nume impunătoare precum Tuberoza, Mimoza, Floriol şi Zambil.

Megaliţi şi câinii vagabonzi

Acu’ pe bune, omule din neolitic, dacă în loc să pierzi vremea mutând bolovani cercetai ştiinţele naturii sau inventai înainte de vreme vreo sculă cu multiple folosinţe, noi acuma trăiam 300 de ani iar tramvaiele noastre levitau.

De ce? De ce, omule din neolitic?

Balada lu’ peşte prăjit (la propriu)

Cică ieri a fost Ziua internaţională a animalelor fără stăpân şi mulţi oameni au militat pentru chestii cari privesc aceste fiinţe. Nu pot să nu vă vorbesc şi eu despre un animal fără stăpân, poate cel mai fără stăpân dintre toate pentru că e sălbatic.

Se numeşte Prionace glauca, rechinul albastru. Este un rechin graţios, de mare adâncime, care atinge o lungime de patru metri şi vânează în toate mările şi oceanele lumii, pentru că este fioros şi temut, rechin fiind.

Cu fierul pre izmene călcând

Lumea e mică când un rus (despre care românii spun că seamănă cu un spaniol) cântă un cântec despre evreii din Egipt (care aparţine americanilor de origine africană) în timp ce face treabă prin casă ca-ntr-un cunoscut videoclip al unui interpret englez de origine persană născut în Zanzibar şi crescut în India, dar folosind un fier de călcat, invenţie din secolul 1 e.n. a chinezilor, şi nu un aspirator că ăla ne-ar fi adus înapoi în America şi s-ar fi supărat nemţii că n-au avut şi ei loc în fraza asta lungă şi îmbârligată despre când e lumea mică.

Unu şi cu unu fac deutsch

Hai să vă spun o poveste.

Când eram eu copil şi m-au înscris în anul de graţie ’95 la şcoala germană (Hermann Oberth pe atunci, Goethe actualmente), şcoala germană era o mega-fiţă; după doişpe ani de chin şi de jertfă puteai să dai şi Bacul nemţesc într-însa, şmen de şmen.

UE era un vis îndepărtat şi marca germană făcea legea în mica publicitate, cel puţin la vânzări auto. Aveai deschidere! Toţi copiii de ştabi ajungeau la Hermann Oberth într-un fel sau altul.

Şi copiii de nemţi, dar ăia erau o mână de oameni şi (dacă nu mă înşel) aveau locul asigurat, că deh, era şcoala minorităţii germane.