Avicultură

Pe această carne (pam pam) vreau să mulţumesc ctitorilor care tocmai mi-au plătit hostingul pentru încă un an de zile. Cred că rămâne şi de-un pui congelat.

Revenind la imnul Mamăii: are şi o explicaţie

Trebuia să-mi dau seama de la început! Trebuia să mi se pară suspect că, deşi era cu Loredana, Alex Velea, Cabron şi Mazăre (un fel de power-rangers vomitivi care când se unesc fac un robot cu multe LED-uri a cărui superputere e să provoace supergreaţă), imnul Mamăii mi se părea totuşi catchy şi fredonabil şi că sună simpatic şi chestii.

Era cât pe-aci să-mi schimb toată opinia despre cei patru în bine, dacă s-ar fi jurat toţi că după piesa asta se duc în pădure, să trăiască în sihăstrie.

Când colo, păi normal că sună simpatic, dacă nu-i compus de ei! (hăuli şit, am ajuns să preiau noutăţi de la wowbiz. Stai să-mi fac curaj. Gata. Sursa: wowbiz.)

Despre cea mai nasoală durere din lume

Viaţa-i bună. E plin de oameni care te apreciază iar pe ceilalţi nu te obligă nimeni să-i bagi în seamă. Nu te-ai certat cu nimeni în ultimii ani. Ai un acoperiş deasupra capului într-o zonă curată a unui oraş OK care nu-i în Africa. Ai un venit stabil, care niciodată nu întârzie cu lunile ca la Jurnalul. Ai timp să citeşti despre speciile de insecte şi să te joci jocuri. Dacă ai poftă de un peşte sau de o andivă sau de ştiu eu ce brânză de fiţe, sau ai chef să pleci undeva la munte în uichend sau să-ţi iei vreun gadget de pe okazii, nimic nu te împiedică. Un fel de vis american din filme.

Ei bine, ştii cât de puţin contează toate cîcaturile de mai sus atunci când îţi prinzi un fir de păr din mustaţă în inelul de la cutia de bere?

Îţi zic eu, nu mai contează deloc. Universul întreg te doare. Zei mânioşi şi mamele lor dau cu biciul în tine ca într-un hoţ de cai recidivist la Chilia-n port.

Dozatorul de vineri: Trăiască regele!

Putea Vasile, cel mai mare iubitor* al monarhiei şi-al fanclubului ei, să uite ce zi e azi?

Logică vestimentară

Dacă găsiţi vreo eroare în raţionamentul de mai jos, spuneţi-mi, că o mănânc.

Post-Paşte

Mă întristează să aud atâţia oameni contrazicându-se pe unde apucă. Eu nu iau partea nimănui; sunt ferm convins că şi unul, şi altul…

Zece imnuri care bat la cur imnul lui Mazăre

Imnul Mamăii sub Mazăre. Cu siguranţă l-aţi auzit şi aţi încercat, parafrazând un anonimus, 4000 de nuanţe de jenă în 4 minute. Uite luna, uite farul, uite Cernea, uite parul!

Sau poate sunteţi ca mine: l-aţi auzit, aţi trecut peste jena iscată de cântecul propriu-zis şi chiar v-ar fi amuzat un pic dacă n-ar fi fost brainchild-ul celui mai scârbos om care-a trăit vreodată, Mazăre. (Dacă-l duceai pe Mazăre acu’ şaptejdeani pe baltă la Brăila, îl făceai pe Terente să crape de ruşine şi să-şi taie singur pula de jale că-i coleg de specie cu el.)

Şase posibile jocuri româneşti de mare succes

În parteneriat cu băieţii rezistenţi de la Rezistenţă, care-au pus pe feisbuc originalul.

Alte explicaţii, deşi hazlii, ar fi de o redundanţă copleşitoare.

Dozatorul de vineri, numai că luni: În Paşcani

Dacă rapării mainstream de Bucureşti s-au mutat demult la vilă, au început să ne înveţe să citim cărţi ori pur şi simplu s-au pocăit, chestii care îi descalifică ca băieţi de cartier şi ca rapări autentici, industria muzicală din oraşele mici de provincie e exact ca-n ’97, proaspătă, candidă, din topor şi din suflet.

Inima străzii încă bate, da’ în Paşcani. Băieţii încă trag pe nas în străzi de bloc şi cântă despre asta, da’ în Paşcani. Băieţii încă cred că nimic nu mai este cum a fost deşi totul este exact cum a fost. Da’ în Paşcani.

Supereroi români? Nici o şansă

Cum de ce? Pentru că de-aia: