Sfat pentru viitorul pontif

Având în vedere contextul, alege-ţi cuvintele cu grijă când mergi să faci acte de caritate.

I se zice şi Mântuitorul

À propos de ce fredonam mai devreme.

Dozatorul de vineri: Hristos e în control!

Pentru că DiscoTEC e defunct, m-am hotărât să-i mut rămăşiţele aicişa. (Poate ţineţi minte ce era acolo. Muzica pe care o merităm.) Ei bine, de-acu încolo, în fiecare vineri, o capodoperă la dozator, proaspătă sau clasică.

Şi, ca să vezi, vechii noştri prieteni Pocăiţii au o piesă nouă, care rupe Golgota, dă cu har la duşmani etc. Sau cum s-o zice în cartieru’ lor că-i mişto.

Există zvonuri că am vândut tarte cu cîcat. Cum procedez?

Extras din Ghidul angajatului IKEA pentru managementul crizelor de imagine.

Fii diplomat.
Când te întreabă presa care-i faza cu tartele, răspunzi scurt: “Cineva mănîncă căcat.” Acum eşti acoperit, indiferent ce iese la analize.

Exploatează nuanţele limbii.
Dacă insistă, asigură-i că e totalmente firesc să găsească urme de scaun în prăjiturile tale. Doar eşti producător de mobilă, ce-ar vrea să găsească, bujii?

Nu încerca să scapi de marfă.
Deşi e tentant, e un faux-pas să oferi o tartă la fiecare preş de uşă cumpărat, mai ales dacă e într-o pungă de hârtie, cu instrucţiunile dă-i foc, sună la sonerie, fugi.

Răpire eşuată

Şi, în sfârşit, o explicaţie pentru anatomia neobişnuită a alianilor, deseori constatată de redneckşii din Arizona care s-au întâlnit de gradul 3 cu dânşii.

Post-1 martie

Eu n-am vecini cu care să vreau să stau de vorbă, da’ am înţeles că în alte părţi dormitul pe preş, în scara blocului, e mai mult decât somn, e o chestie socială, un fel de şezătoare.

Un pic de istorie a interneţului. Taxe şi sfinţi

Au trecut fo’ patru luni de când am avertizat, cu spiritul civic care mă caracterizează, că Românii cu nume de sfinţi vor plăti o taxă pentru a le folosi în continuare şi 47 de mii de oameni au dat like şi zău că n-are rost să vă citez din comentariile furibunde ale băieţilor şi fetelor care-au înghiţit găluşca, n-aş şti de unde să încep, uitaţi-vă voi, sunt spumoase.

Unii s-au înfuriat chiar şi pe blogurile lor personale, cîcatul a fost hazliu de urmărit.

Wishlist pentru magazinu’ de animale. Dac-aş fi şi eu cămătar

Mi-aş lua anghilă. I-aş face o piscină specială lângă piscina mea de lângă unde am io vila mea de mafiot. Să arăt la duşmani: uite mă fraiere, aici am vilă cu piscină, acolo anghilă cu piscină. Opulenţă la maxim.

Mi-aş lua balenă ucigaşă. Aş ţine-o şi pă ea într-un lighean şi aş arunca cu bani în lighean la ea, să ştie toţi cămătarii că io am prima din lume balenă ucigaşă plătită.

Mi-aş lua canguri. Să-i fac la buzunare din când în când, să nu uit niciodată de unde am pornit. (Lor le fac în loc de cuşcă o reproducere dupe autobuzu’ Ikarus galben care mergea pă Energeticienilor şi era multă lume în el.)

Avant la lettre

Ştiu că-i cam târziu, că nu mai e în trend etc. da’ trebuie să mărturisesc. De când l-am văzut prima oară pe interneţ pă Gangnam style, eram ferm convins că îmi aduce a ceva.

Şi fiind eu azi în autobuz şi trecînd cîcaturi în revistă, evrica!, trululu, mi-am adus aminte. Băieţi… originalul.

Preafericitul

…şi-ar dori şi el să fie om normal.