Fie pâinea cât de rea, margarină pui pe ea

Mult, foarte mult ar trebui să gândesc ca să identific un om mai mare şi mai frumos decât a fost Brassens. De-aia îl las pe el să vă transmită mesajul meu de întâi decembrie. Hai noroc.

(pentru nefrancofoni, primele două traduceri sunt de aici)

Call the cops when you see pac-pac

…cu o zi în avans, că mă trotilez în seara asta şi cine ştie.

La mulţi ani, ţară. Şi la mulţi ani, Pro TV-ule, ai fost (până la OTV) cea mai România dintre toate televiziunile şi ăsta e un lucru mare. Nu lăudabil (la kilometri distanţă de mine gândul ăsta!) da’ mare.

Yo dawg, i heard you like Romania so I put PRO TV in your Romania so you can Romania while you Romania.

Clipul de mai jos este secretul nemuririi.

Ziua Marii Uneltiri

Am revenit, uăi. La mulţi ani, ţară oropsită. Nu jubilaţi, acum e vremea să-mi trag sufletul.

Mai târziu poate că-i voi bălăcări niţel pe Băsescu şi pe Geoană, mă voi plânge că avem iar de ales între FSN şi FSN, între stânga populistă şi stânga populistă, între nişte hoţi ordinari de cai şi nişte oameni lipsiţi de scrupule care îşi însuşesc pe nedrept caii concetăţenilor.

Până atunci… iată de ce cred eu că ziua de 10 mai este mai potrivită decât ziua de 1 decembrie ca să sărbătorim într-însa faptul că s-a întâmplat să ne naştem în acest spaţiu cultural şi nu în altul mai fain sau în Burundi.