Fie pâinea cât de rea, margarinã pui pe ea

Mult, foarte mult ar trebui sã gândesc ca sã identific un om mai mare şi mai frumos decât a fost Brassens. De-aia îl las pe el sã vã transmitã mesajul meu de întâi decembrie. Hai noroc.

(pentru nefrancofoni, primele douã traduceri sunt de aici)

Call the cops when you see pac-pac

…cu o zi în avans, cã mã trotilez în seara asta şi cine ştie.

La mulţi ani, ţarã. Şi la mulţi ani, Pro TV-ule, ai fost (pânã la OTV) cea mai România dintre toate televiziunile şi ãsta e un lucru mare. Nu lãudabil (la kilometri distanţã de mine gândul ãsta!) da’ mare.

Yo dawg, i heard you like Romania so I put PRO TV in your Romania so you can Romania while you Romania.

Clipul de mai jos este secretul nemuririi.

Ziua Marii Uneltiri

Am revenit, uãi. La mulţi ani, ţarã oropsitã. Nu jubilaţi, acum e vremea sã-mi trag sufletul.

Mai târziu poate cã-i voi bãlãcãri niţel pe Bãsescu şi pe Geoanã, mã voi plânge cã avem iar de ales între FSN şi FSN, între stânga populistã şi stânga populistã, între nişte hoţi ordinari de cai şi nişte oameni lipsiţi de scrupule care îşi însuşesc pe nedrept caii concetãţenilor.

Pânã atunci… iatã de ce cred eu cã ziua de 10 mai este mai potrivitã decât ziua de 1 decembrie ca sã sãrbãtorim într-însa faptul cã s-a întâmplat sã ne naştem în acest spaţiu cultural şi nu în altul mai fain sau în Burundi.