Interludiu insensibil

Cu durere în suflet vă anunţ că mulţumesc tuturor celor care mi-au adresat urări calde şi sincere pă feisbuc (70 de inşi şi nici n-a venit prânzul, oau!), la telefon, pă poşta electronică şi aşa mai departe: cititori, urmăritori, fani, fane, Fane* şi alţii şi altele. Curând se cere să bem o bere toţi împreună, să ducem o viaţă bună (©).

*nu m-a felicitat încă nici un Fane. Aştept.

Fată dragă, nu fi artistă

Breve et inreparabile tempus
Omnibus est vitae.

Na că acu-s bătrân!

Trei oameni m-au ilustrat iar provocarea rămâne încă în picioare. Nu zic care capodoperă a cui e (deşi sunt convins că un ochi antrenat va ghici un Kandinski sau un Miró), că poate vă pun mai încolo să votaţi pe cine cinstesc cu acea bere.

Interludiu festiv cu concurs: Ce e realitatea?

Mîţa şi Iisus au fost darnici anul trecut. Anul ăsta sunt eu darnic cu dânşii apărând pentru prima oară în carne şi oase în faţa lor. Dar oare carnea şi oasele sunt ceea ce credem noi că sunt?

Cu ocazia faptului că îmbătrânesc într-un mod foarte trist şi sunt foarte trist, am să vă rog să participaţi la un concurs foarte trist.

Desenaţi-mă. Faceţi-mi un portret. Surprindeţi-mi esenţa. Cum puteţi voi. În paint, în fotoşop, în creion, în tuş, în macaroane, cu picioarele, cu curul, cu talent, fără talent. Şi trimiteţi la drojdia [coadă de maimuţă] gmail punct com. Câştigătorul va fi ales de către un juriu deprimat şi va câştiga o bere amară şi naşpa cu însuşi Vasile, dacă între timp nu-şi va fi luat lumea în cap şi nu va fi pornit să haiducească într-o mânăstire sau pula calului.

Material documentar găsiţi pe feisbuc. Sau întrebaţi-vă prietenii, sigur ştie vreunul cum arăt.

Episodul douăşcinci: Mîţa bine intenţionată

Mîţa şi Iisus mi-au pregătit o surpriză absolut adorabilă. Mulţumesc, Mîţa şi Iisus! Cadoul meu pentru ei: aici.