Interludiu insensibil

Cu durere în suflet vã anunţ cã mulţumesc tuturor celor care mi-au adresat urãri calde şi sincere pã feisbuc (70 de inşi şi nici n-a venit prânzul, oau!), la telefon, pã poşta electronicã şi aşa mai departe: cititori, urmãritori, fani, fane, Fane* şi alţii şi altele. Curând se cere sã bem o bere toţi împreunã, sã ducem o viaţã bunã (©).

*nu m-a felicitat încã nici un Fane. Aştept.

Fatã dragã, nu fi artistã

Breve et inreparabile tempus
Omnibus est vitae.

Na cã acu-s bãtrân!

Trei oameni m-au ilustrat iar provocarea rãmâne încã în picioare. Nu zic care capodoperã a cui e (deşi sunt convins cã un ochi antrenat va ghici un Kandinski sau un Miró), cã poate vã pun mai încolo sã votaţi pe cine cinstesc cu acea bere.

Interludiu festiv cu concurs: Ce e realitatea?

Mîţa şi Iisus au fost darnici anul trecut. Anul ãsta sunt eu darnic cu dânşii apãrând pentru prima oarã în carne şi oase în faţa lor. Dar oare carnea şi oasele sunt ceea ce credem noi cã sunt?

Cu ocazia faptului cã îmbãtrânesc într-un mod foarte trist şi sunt foarte trist, am sã vã rog sã participaţi la un concurs foarte trist.

Desenaţi-mã. Faceţi-mi un portret. Surprindeţi-mi esenţa. Cum puteţi voi. În paint, în fotoşop, în creion, în tuş, în macaroane, cu picioarele, cu curul, cu talent, fãrã talent. Şi trimiteţi la drojdia [coadã de maimuţã] gmail punct com. Câştigãtorul va fi ales de cãtre un juriu deprimat şi va câştiga o bere amarã şi naşpa cu însuşi Vasile, dacã între timp nu-şi va fi luat lumea în cap şi nu va fi pornit sã haiduceascã într-o mânãstire sau pula calului.

Material documentar gãsiţi pe feisbuc. Sau întrebaţi-vã prietenii, sigur ştie vreunul cum arãt.

Episodul douãşcinci: Mîţa bine intenţionatã

Mîţa şi Iisus mi-au pregãtit o surprizã absolut adorabilã. Mulţumesc, Mîţa şi Iisus! Cadoul meu pentru ei: aici.