Somptuoase păsărele

Dragi tovarăşi şi pretini!

Vă anunţăm cu erotică satisfacţie că riscul de democraţie în România a dispărut în 1990, care va să zică democraţia s-a născut moartă sau nici măcar nu s-a născut.

În acel an de graţie, luceferii blânzi ai huilei au ocrotit cu mâinile lor de gheişe panselele rondului de la Universitate de teroriştii sângeroşi, în frunte cu Ana Blandiana. Aceştia ameninţau să pună în practică mârşava Proclamaţie de la Timişoara.

Episodul 50: Mîţa salvează popularitatea lui Băse

Completamente pe lângă subiect: mi-am făcut reţea oaie-less în casă, acum pot să stau onlain pe budă fără să încarc factura cu modemu’ mobil. Această manifestare a progresului tehnologic mă duce inevitabil cu gândul la internetul prin telefon şi cum se stătea la sfârşitul anilor 90 la descărcat de muzică midi şi pornache în format GIF.

On topic: vine turul doi cu scandaluri noi, aliluia!

Referend of the world as we know it

Poporul român suferă de idioţie; are capacităţi mintale foarte reduse, este imbecil şi cretin.

N-am răbdare să aştept rezultatele finale ale scrutinului şi, de fapt, nu despre dânsul vreau să vorbesc. N-am să îmi mai bat capul nici cu faptul că Băsescu insinuează în continuare că hidra fecaloidă PD-L ar fi de dreapta, nici cu eşecul teribil al lui Ninel Potîrcă, nici cu însuşi faptul că secţiile speciale şi “autobuzele” au dus la călcarea-n picioare a întregului proces electoral sau cu gestul prin care studenţilor li s-a arătat muie.

Ceea ce m-a făcut să înghit în sec a fost că, prin Marele Referendum Care Simplifică Şi Modernizează Totul În Univers, astăzi s-a bătut un cui în coşciugul unde zac moaştele democraţiei româneşti. Pre acest cui ruginit şi purtător de tetanos un pulălău abject (Sever Voinescu pre numele său) îl laudă într-o veselie pe Realitatea TV.

Barba verde de acasă

Bezbojnicul dixit într-un comentariu la articolul meu anterior:

Acum mǎ gândeam, cǎ dacǎ Cernea ia un procent cât de cât vizibil la alegeri, s-ar putea ca politicienii actuali sǎ nu înţeleagǎ decât cǎ “poate am mai multe şanse dacǎ-mi las barbǎ”. Adoptǎm forma, nu umplutura (de raţionalo-laicitate) a candidatului Feisbuc.

Să zicem că aşa va fi. Ca posesor de barbă şi adept al barbologiei, nu pot decât să jubilez imaginându-mi pilozităţile faciale ale următorilor:

Calul de dar nu se caută la preşedinţi

Acum mai multă vreme îmi exprimam bucuria în legătură cu candidatura unui flăcău pe nume Remus Cernea la tronul prezidenţial. Într-o săptămână începe tragerea la sorţi şi toată pulimea ţării abia aşteaptă (sau nu) să-ntingă cu ştampila în logoul candidatului preferat, ca cu cârnatul în muştar.

Să-l votezi pe Remus e mai bine decât să nu votezi.

În cele care urmează vă voi explica motivele pentru care l-aş alege pe Remus, dar şi pricinile pentru care dânsul nu este în nici un caz salvatorul poporului, “raza de lumină” sau câtuşi de puţin relevant în jungla politică de pe plaiul utopic-balcanic.