Somptuoase pãsãrele

Dragi tovarãşi şi pretini!

Vã anunţãm cu eroticã satisfacţie cã riscul de democraţie în România a dispãrut în 1990, care va sã zicã democraţia s-a nãscut moartã sau nici mãcar nu s-a nãscut.

În acel an de graţie, luceferii blânzi ai huilei au ocrotit cu mâinile lor de gheişe panselele rondului de la Universitate de teroriştii sângeroşi, în frunte cu Ana Blandiana. Aceştia ameninţau sã punã în practicã mârşava Proclamaţie de la Timişoara.

Episodul 50: Mîţa salveazã popularitatea lui Bãse

Completamente pe lângã subiect: mi-am fãcut reţea oaie-less în casã, acum pot sã stau onlain pe budã fãrã sã încarc factura cu modemu’ mobil. Aceastã manifestare a progresului tehnologic mã duce inevitabil cu gândul la internetul prin telefon şi cum se stãtea la sfârşitul anilor 90 la descãrcat de muzicã midi şi pornache în format GIF.

On topic: vine turul doi cu scandaluri noi, aliluia!

Referend of the world as we know it

Poporul român suferã de idioţie; are capacitãţi mintale foarte reduse, este imbecil şi cretin.

N-am rãbdare sã aştept rezultatele finale ale scrutinului şi, de fapt, nu despre dânsul vreau sã vorbesc. N-am sã îmi mai bat capul nici cu faptul cã Bãsescu insinueazã în continuare cã hidra fecaloidã PD-L ar fi de dreapta, nici cu eşecul teribil al lui Ninel Potîrcã, nici cu însuşi faptul cã secţiile speciale şi “autobuzele” au dus la cãlcarea-n picioare a întregului proces electoral sau cu gestul prin care studenţilor li s-a arãtat muie.

Ceea ce m-a fãcut sã înghit în sec a fost cã, prin Marele Referendum Care Simplificã Şi Modernizeazã Totul În Univers, astãzi s-a bãtut un cui în coşciugul unde zac moaştele democraţiei româneşti. Pre acest cui ruginit şi purtãtor de tetanos un pulãlãu abject (Sever Voinescu pre numele sãu) îl laudã într-o veselie pe Realitatea TV.

Barba verde de acasã

Bezbojnicul dixit într-un comentariu la articolul meu anterior:

Acum mǎ gândeam, cǎ dacǎ Cernea ia un procent cât de cât vizibil la alegeri, s-ar putea ca politicienii actuali sǎ nu înţeleagǎ decât cǎ “poate am mai multe şanse dacǎ-mi las barbǎ”. Adoptǎm forma, nu umplutura (de raţionalo-laicitate) a candidatului Feisbuc.

Sã zicem cã aşa va fi. Ca posesor de barbã şi adept al barbologiei, nu pot decât sã jubilez imaginându-mi pilozitãţile faciale ale urmãtorilor:

Calul de dar nu se cautã la preşedinţi

Acum mai multã vreme îmi exprimam bucuria în legãturã cu candidatura unui flãcãu pe nume Remus Cernea la tronul prezidenţial. Într-o sãptãmânã începe tragerea la sorţi şi toatã pulimea ţãrii abia aşteaptã (sau nu) sã-ntingã cu ştampila în logoul candidatului preferat, ca cu cârnatul în muştar.

Sã-l votezi pe Remus e mai bine decât sã nu votezi.

În cele care urmeazã vã voi explica motivele pentru care l-aş alege pe Remus, dar şi pricinile pentru care dânsul nu este în nici un caz salvatorul poporului, “raza de luminã” sau câtuşi de puţin relevant în jungla politicã de pe plaiul utopic-balcanic.