Vã anunţãm cu eroticã satisfacţie cã riscul de democraţie în România a dispãrut în 1990, care va sã zicã democraţia s-a nãscut moartã sau nici mãcar nu s-a nãscut.

În acel an de graţie, luceferii blânzi ai huilei au ocrotit cu mâinile lor de gheişe panselele rondului de la Universitate de teroriştii sângeroşi, în frunte cu Ana Blandiana. Aceştia ameninţau sã punã în practicã mârşava Proclamaţie de la Timişoara.

Stârpirea golanilor a avut succes iar duşmanului de clasã îi este azi imposibil sã se constituie într-un partid care sã ameninţe bunul mers al noului comunism. Orice factor destabilizator va avea de ales între a deschide filiale în 20 de judeţe şi a fugi în Spania sã caute visul american.

Vã mai informãm cã, pentru a asigura rotaţia la ugerul ministerelor grele (industria, transporturile et co.), FSN din cadrul PCR a fost segmentat dupã cum urmeazã:
a) Una bucatã partid care este în acelaşi timp şi socialist, şi liberal. Conţine fufe şi hoţi de cai şi este condus de un bãtrân lup de mare. Prietenii noştri de la Moscova apreciazã marea ca loc de obârşie al tuturor bunelor maniere şi moravuri.
b) Una bucatã alianţã între un partid socialist şi unul liberal. Programul ei pentru ţarã este sã îl dea jos pe marinarul menţionat mai sus ca sã-şi instaleze propriile fufe şi pe hoţii de cai aferenţi.
c) Biserica Ortodoxã Românã, spre a servi drept reper moral (alãturi de Tudor Chirilã) şi a urma ilustrului sãu partener comunist pe filiera megalomanã şi îndobitocitoare.

Ştiut fiind cã socialiştii şi liberalii sunt duşmani de moarte, vom asigura alianţei de la punctul b) binecuvântarea ţãrãniştilor, pentru cã ţãrãniştii sunt duşmani de moarte atât cu socialiştii, cât şi cu liberalii. Totul se desfãşoarã conform principiilor “contradicţiei neantagoniste”, explicatã pe îndelete în orice manual de Socialism Ştiinţific.

În ceea ce priveşte scrutinul care se apropie, considerãm cã 20 de ani au fost suficienţi pentru încãlzire. Concurenţa liberã (dar neantagonistã!) nu poate decât sã ne întãreascã musculatura întru mai bunul exerciţiu al autoritãţii. Vom permite aşadar celor douã tabere sã-şi împartã prin luptã dreaptã organele aparatului de stat. Astfel, se vor putea utiliza:
a) Mititeii, fasolea, zahãrul, orezul, gãleţile şi şepcile partizane, plimbãrile cu autobuzul în scopuri electorale.
b) Afişe lipite peste afişele adversarului, afişe care imitã afişele adversarului, copiii pãlmuiţi, scandalurile sexuale, apelul la dispariţia dinozaurilor, acuzaţia de “comunism”, dezgroparea cadavrelor de dizidenţi, ajustarea baladei lui Toma Alimoş, promisiunea de a transforma cãcatul în bici, laptele în miere şi viceversa.
c) Relaţiile de prietenie cu “marii moguli” (Patriciu, Vântu, Felix ş.a.m.d.) şi “micii moguli” (Dan Diaconescu, vãrul Sãndel).
d) Colaborarea cu artişti ai poporului de mare notorietate (N. Guţã, F. Salam, R. Prinţesa-Ardealului) în scopul realizãrii de trainice adaosuri la patrimoniul cultural mondial.

Printr-un decret ulterior vom desfiinţa în sfârşit separarea puterilor în stat. Astfel vom avea primul parlament zerocameral din Europa şi din lume iar Guvernul va putea sã-şi exercite dreptul de veto în toate deciziile acestuia.

Posturile de Preşedinte şi Prim-ministru vor alterna anual, primind mai apoi noile titulaturi de “Batman” şi “Robin”; atribuţiile acestora vor fi stabilite ad-hoc de cãtre ocupanţii lor în deplinã discreţie şi ambiguitate.

IMPORTANT! Ignoraţi sfatul mincinos al agitatorului Vasile din gazeta ilegalã “Utopia Balcanica”! Acesta vã va îndemna sã scrieţi “M**e” pe buletinele de vot, corupând feciorelnica inutilitate a procesului electoral.

Corect este sã plasaţi ştampila aici.

Sau aici.

Mai trãiţi? Bine…

Organizaţia de Fost Tineret a PSD-L al FSN din cadrul PCR

Related Posts

1. Referend of the world as we know it
2. Calul de dar nu se cautã la preşedinţi
3. Barba verde de acasã

On topic: vine turul doi cu scandaluri noi, aliluia!

Related Posts

1. Episodul 136: Mîţa salveazã planeta iar şi iar
2. Episodul 227: Mîţa salveazã tradiţia colindului
3. Ep. 34: Mîţa salveazã ziua şi distruge momentul

N-am rãbdare sã aştept rezultatele finale ale scrutinului şi, de fapt, nu despre dânsul vreau sã vorbesc. N-am sã îmi mai bat capul nici cu faptul cã Bãsescu insinueazã în continuare cã hidra fecaloidã PD-L ar fi de dreapta, nici cu eşecul teribil al lui Ninel Potîrcã, nici cu însuşi faptul cã secţiile speciale şi “autobuzele” au dus la cãlcarea-n picioare a întregului proces electoral sau cu gestul prin care studenţilor li s-a arãtat muie.

Ceea ce m-a fãcut sã înghit în sec a fost cã, prin Marele Referendum Care Simplificã Şi Modernizeazã Totul În Univers, astãzi s-a bãtut un cui în coşciugul unde zac moaştele democraţiei româneşti. Pre acest cui ruginit şi purtãtor de tetanos un pulãlãu abject (Sever Voinescu pre numele sãu) îl laudã într-o veselie pe Realitatea TV.

N-ar fi o problemã cã vrea cineva sã reducã numãrul de parlamentari. Sunt cam mulţi, e drept, dar acest lucru nu-i esenţial şi nu suge din buzunarul omului de rând.

Ceea ce ar trebui sã ne îngrijoreze şi sã ne facã sã vrem s-o tulim din ţarã este cã peste şaptezeci la sutã din participanţii la referendum au pus botul la propaganda înecãcioasã cu care preşedintele în exerciţiu şi maşinãria de partid au împroşcat fãrã milã.

Ion, Gheorghe, Safta, Frosa et co. au habar care-i povestea cu eventualul parlament unicameral? Sau au votat fiindcã, în capul lor, “parlamentari” egal “ciocoi şi grofi” în timp ce tot ce iese pe gura prezidentului-tãtic este miere şi lapţi?

Dragii mei, prezidentul este o canalie iar Parlamentul e bine sã steie-n douã camere. Parlamentul este cea mai importantã instituţie a unui stat, instituţia în care şade toatã esenţa democraţiei reprezentative. Orice filtru în plus îl va ajuta sã facã legi pertinente şi raţionale, pentru cã elaborarea de legi nu presupune existenţa unui preşedinte-jucãtor care dã din mâini şi urlã “pişã-te cã pleacã trenul”.

Bicameralismul e un sistem pe care toate ţãrile civilizate îl au (nordicii nu se pun, la ei merge orice!), pe care Europa ni-l recomandã şi spre care tind toţi vecinii noştri care nu l-au adoptat fix dupã schimbarea la faţã.

Înţeleg nostalgia Dvs. dupã Marea Adunare Naţionalã, dar speranţa mea este cã pedeleii vor scãpa ciolanul din bot şi întregul mişmaş va fi lãsat uitãrii. Funcţiile celor douã camere vor fi revizuite (se cere şi acest fapt, da’ nu e rost de circ!) şi cea mai importantã instituţie a statului nu va primi un şut stalinist în coaie.

Chiar dacã acest lucru va însemna cã pierdem ocazia de a ne alãtura clubului select al statelor ca Mongolia, Somalia şi Mozambic, va fi – în acelaşi timp – o zvâcnire din deget din partea cadavrului despre care scriam mai sus.

Related Posts

1. Somptuoase pãsãrele
2. Calul de dar nu se cautã la preşedinţi
3. Barba verde de acasã

Acum mǎ gândeam, cǎ dacǎ Cernea ia un procent cât de cât vizibil la alegeri, s-ar putea ca politicienii actuali sǎ nu înţeleagǎ decât cǎ “poate am mai multe şanse dacǎ-mi las barbǎ”. Adoptǎm forma, nu umplutura (de raţionalo-laicitate) a candidatului Feisbuc.

Sã zicem cã aşa va fi. Ca posesor de barbã şi adept al barbologiei, nu pot decât sã jubilez imaginându-mi pilozitãţile faciale ale urmãtorilor:

La cererea publicului:

Adaos rapid la 17 noiembrie:

Related Posts

1. Iarba verde de acasã nu e acasã
2. Câtã frunzã, câtã barbã
3. Calul de dar nu se cautã la preşedinţi

Sã-l votezi pe Remus e mai bine decât sã nu votezi.

În cele care urmeazã vã voi explica motivele pentru care l-aş alege pe Remus, dar şi pricinile pentru care dânsul nu este în nici un caz salvatorul poporului, “raza de luminã” sau câtuşi de puţin relevant în jungla politicã de pe plaiul utopic-balcanic.

De ce votez cu Remus Cernea.

Îl susţin pe Remus pentru cã are suficiente coaie sã susţinã raţionalismul şi principiul laicitãţii statului într-o Românie de troglodiţi îmbãloşãtori-de-icoane. E o atitudine tare naivã sã crezi cã mai poţi face ceva aici fãrã aprobarea vrãjitorilor cu Hummer din dealul Mitropoliei, dar e bine de ştiut cã nu ne-am resemnat cu toţii şi cã mai poţi ajunge sã spui o vorbã la TV fãrã sã bãlmãjeşti ţuţisme şi puricisme şi sã-ţi dai în barbã cu aghiazmã.

De asemenea, îl sprijin pe Remus în demersul sãu pentru cã a dat dovadã de spirit civic şi reprezintã un partid ecologist, nişã necesarã şi încã neocupatã corespunzãtor pe meleagurile noastre (dar cu douã feţe, vezi mai jos!). Tot Remus a ştiut sã identifice în mod foarte pertinent câteva din problemele ineditului sistem politic de pe la noi.

De ce nu votez cu Remus Cernea.

Pentru cã nu este o alternativã viabilã, deşi e bine intenţionat. Pentru cã reprezintã un partid ecologist, denumire în spatele cãreia se ascund nu doar idei nobile, ci şi aberaţii vicioase din categoria Greenpeace ori PETA.

Pentru cã, dacã s-ar suci lumea astfel încât sã câştige Remus alegerile, n-ar fi încununarea unei cariere dupã o pantã ascendentã fireascã, ci “beginner’s luck”. Asta nu-i bine. De ce?

Pãi treaba mare a preşedintelui e sã zâmbeascã frumos pentru statul român pe la case mai mari. Pentru asta îţi trebuie un diplomat sau un mare pulãlãu de academician cu nume rãsunãtor şi titluri impresionante, sã stârneascã respect şi admiraţie. Nu te ajutã prea mult un roacãr pletos în tricou, fãrã diplomã de studii superioare. Cãruia i-ar sta mai bine tuns, ceea ce îi transmit în calitate de roacãr pletos.

Fãrã o garderobã ca la carte şi o experienţã politicã de ‘jde ani în spinare, nimeni nu l-ar lua în serios când ar ieşi pe uliţã la fotbal. S-ar râde de el mai mult decât se râde de anumiţi marinari şi minunatele lor gafe de pe la summituri.

Remus vorbeşte corect dar nu are talentul actoricesc şi carisma necesare unui om de stat.

Alternativa la a da bine în strãinãtate şi cam atât, anume sã fii un “preşedinte jucãtor” şi sã te caci pe Constituţie, necesitã mai mult tupeu decât poate strânge Remus din multele lui coaie amintite mai sus şi mai mulţi lachei decât îţi poate pune la dispoziţie un partid de buzunar.

De asemenea, nu-l votez pe Remus pentru cã bate prea multã monedã în legãturã cu mamã, ce tare sunt eu în onlain. Ei bine, mediul onlain e irelevant. Blogosfera şi Facebookul sunt o mânã de tineri cu o culturã de facturã occidentalã, aparţinând clasei de mijloc. Îi gãseşti în Bucureşti şi în douã-trei oraşe mai mari.

Dar drept de vot nu au doar cei 50 de mii de puştani din onlain, ci milioanele de nãcãjîţi care încã dau cu pumnul într-un radio Istria sã asculte slujba pe Trinitas între douã reprize de depãnuşat porumb.

Related Posts

1. Candidat albicans
2. Barba verde de acasã
3. Evoluţia de catifea