Manifestãri de agregare

Io-s un pacifist şi nu agreez în general bumbãceala de vreun fel dar cre’ cã sunteţi de acord cu mine cã ce s-a întâmplat asearã la Universitate e ceva ce se întâmplã zilnic într-o societate sãnãtoasã. Bãieţii cu coaie – derbedeii, vandalii, galeriile – sunt anticorpi fireşti, necesari şi utili ai societãţii civile. Salut, bãieţi.

Aceşti bãieţi cu coaie sunt fireşti, necesari şi utili nu intrând în acţiune (cã atunci e chiar naşpa) ci existând. Aşa, ca o ameninţare din umbrã, în condiţiile în care, cel puţin pe-aici, convenţia e cã doar statul are voie sã deţinã mijloace de coerciţie gen mãciuci, gaze, petarde şi pistoale, în timp ce cetãţeanul are voie sã deţinã propriile coaie, mai mari sau mai mici, şi cam atât.

În al douãmiidoişpelea ceas

Regele mediteazã şi de sfântu’ Vasile. Dar asta mai jos, dupã ce vã cântã şi ruşii despre anul nou, cum doar ruşii ştiu sã cânte. À propos, cre’ cã vã mai coc ceva amuzant zilele astea.

Hic sunt reveliones

Cu noul an sunând cu insistenţã la uşã ca un colindãtor tupeist şi foarte dornic de mandarine, orice blogãr care se respectã trebuie sã-şi punã pe blog un bilanţ.

Episodul 230: Mîţa şi revelionul

Dacã tot am înviat din adormire cu un text mortuar, s-o trimitem şi pe Mîţã la crematoriu de revelion, cã nu (se) stricã. Eu sunt gata de ultima beţie cruntã din istoria omenirii, voi?

Ep. 54, partea a cincea: Mîţofor Columb şi profeţia maiaşã

À propos, oameni buni, nu mai puneţi botul la “profeţii” cu sfârşitul lumii, transformãri, vibraţii, sfere şi alte aberaţii new-age. Şi în nici un caz nu vã uitaţi la cãcatul ãla de film.

Episodul douãşpatru: Mîţa post-2012

Epic!