Manifestări de agregare

Io-s un pacifist şi nu agreez în general bumbăceala de vreun fel dar cre’ că sunteţi de acord cu mine că ce s-a întâmplat aseară la Universitate e ceva ce se întâmplă zilnic într-o societate sănătoasă. Băieţii cu coaie – derbedeii, vandalii, galeriile – sunt anticorpi fireşti, necesari şi utili ai societăţii civile. Salut, băieţi.

Aceşti băieţi cu coaie sunt fireşti, necesari şi utili nu intrând în acţiune (că atunci e chiar naşpa) ci existând. Aşa, ca o ameninţare din umbră, în condiţiile în care, cel puţin pe-aici, convenţia e că doar statul are voie să deţină mijloace de coerciţie gen măciuci, gaze, petarde şi pistoale, în timp ce cetăţeanul are voie să deţină propriile coaie, mai mari sau mai mici, şi cam atât.

În al douămiidoişpelea ceas

Regele meditează şi de sfântu’ Vasile. Dar asta mai jos, după ce vă cântă şi ruşii despre anul nou, cum doar ruşii ştiu să cânte. À propos, cre’ că vă mai coc ceva amuzant zilele astea.

Hic sunt reveliones

Cu noul an sunând cu insistenţă la uşă ca un colindător tupeist şi foarte dornic de mandarine, orice blogăr care se respectă trebuie să-şi pună pe blog un bilanţ.

Episodul 230: Mîţa şi revelionul

Dacă tot am înviat din adormire cu un text mortuar, s-o trimitem şi pe Mîţă la crematoriu de revelion, că nu (se) strică. Eu sunt gata de ultima beţie cruntă din istoria omenirii, voi?

Ep. 54, partea a cincea: Mîţofor Columb şi profeţia maiaşă

À propos, oameni buni, nu mai puneţi botul la “profeţii” cu sfârşitul lumii, transformări, vibraţii, sfere şi alte aberaţii new-age. Şi în nici un caz nu vă uitaţi la căcatul ăla de film.

Episodul douăşpatru: Mîţa post-2012

Epic!