Reproduc, cu mai multã sau mai puţinã voie, un fragment dintr-un interviu încã nepublicat cu domnul Mircea Popescu M.D., Ph.D, un fel de House mai şmecher şi care inginereşte biotehnologii. Dumnealui este manager general şi vicepreşedinte al departamentului de cercetare la Biomira (nu-i ştiţi, se ocupã cu vaccinurile terapeutice împotriva cancerului, vaccinuri care învaţã sistemul imunitar sã producã anticorpi împotriva tumorii cu pricina şi care vor ajunge şi la noi peste trei sute de ani).

Plecat din ţarã în ’73 dupã un doctorat în virusologie, a trecut val-vârtej prin Ierusalim, Hamburg, Chicago şi Princeton şi este membru în Research Advisory Board of the Leukemia Society, American Association of Science, Biotechnology Council of New Jersey, New York Academy of Science şi Pharmaceutical Manufacturers Association.

Despre vaccinul nostru, dânsul zice dupã cum urmeazã:

Chestiunea este clarã: dacã virusul ar fi fost descoperit cu câteva luni înainte, ar fi fost inclus în vaccinul trivalent care se face în fiecare an de cãtre cei care vor sã-l facã. Deoarece el nu a fost izolat la timp, a trebuit sã fie produs separat cu aceleaşi metode ca şi vaccinul trivalent.

Vaccinul H1N1, cel puţin în cazul vaccinurilor de la institutul Cantacuzino, este produs exact la fel ca vaccinul trivalent anual, având aceleaşi beneficii şi aceleaşi riscuri.

Se fac exagerãri şi într-o parte (cã aceastã epidemie ar avea o mortalitate mai mare decât gripa sezonierã) şi în cealaltã (cã acest vaccin ar fi, într-un fel sau altul, mai “bizar” decât cel obişnuit).

O altã discuţie se leagã de rolul vaccinurilor în general şi de utilitatea lor în sãnãtatea publicã actualã. Vreau sã vã spun un lucru: mulţi dintre cei care criticã rolul vaccinurilor ar fi fost omorâţi de bolile care sunt acum prevenite prin vaccinare sau nici n-ar fi vãzut lumina zilei.

Este incontestabil: cele mai mari douã succese ale medicinei sunt vaccinurile şi antibioticele. Ele sunt cele care au fãcut posibilã viaţa modernã, în care poţi creşte un copil fãrã sã-ţi fie fricã cã nu va apuca 14 ani. Pe lângã agricultura eficientã, vaccinurile şi antibioticele au permis creşterea populaţiei şi i-au protejat pe cei care, altfel, ar fi fost eliminaţi din fondul genetic al omenirii de cãtre microbi.

A nega utilitatea lor este un semn de ignoranţã şi de inculturã, pentru cã ştiinţa ar trebui sã facã parte din cultura elementarã.

Mai subtil este rolul diferitelor substanţe care se aflã în vaccin. Se considera cã thiomersalul, un antimicrobian pus în vaccin pentru a-i menţine sterilitatea, care conţine mercur, ar putea fi periculos. Oamenii de ştiinţã au luat chestiunea foarte în serios, pentru cã se punea problema unor litigii catastrofale pentru industrie şi pentru sãnãtatea publicã. Ştiu cã Academia de Ştiinţe Medicale din America, un for foarte serios cu oameni de o moralitate impecabilã, a analizat chestiunea de mai multe ori şi a ajuns de fiecare datã la concluzia cã rolul thiomersalului şi al moleculelor de mercur din vaccin nu justificã nicidecum aceastã panicã.

Mã grãbesc sã adaug cã orice intervenţie umanã – chiar dacã înghiţi o monedã de un ban! – poate avea o consecinţã gravã asupra sãnãtãţii. În anumite cazuri, şi vaccinurile pot avea un efect toxic, pentru cã e vorba de o masã de milioane oameni cu o diversitate geneticã imensã, de toate vârstele şi cu multe afecţiuni de fond. Putem întâlni alergii, chiar şocul anafilactic provocat de urmele de ou care existã în vaccin – un caz la 300.000, sã spunem.

Fãrã vaccin, dacã mã îmbolnãvesc, am o şansã de 1% sã mor dacã iau boala. Cu vaccinul, riscul meu e de 1 la 300.000.

Dar asta e o chestiune personalã: doctorii nu ar trebui sã dicteze, ci sã explice o chestiune bazatã pe date şi pe ştiinţã. Cred cã aşa ar avea loc un dialog mult mai productiv.

Related Posts

1. Porcina cea de tainã
2. Episodul 54, partea a doua: Iisus în Holocaust
3. Episodul 197, partea a doua: Mîţodiseea

Din nou despre cum e într-o societate modernã.

Pe când mintea îi zburda pe bãlãrii, Petre Ţuţea a emis o perlã cât capul lui de mare. “Pentru mine,” zise dânsul, “apogeul Europei a fost în Evul Mediu, când dumnezeu umbla din casã în casã”.

Ei bine, domnule Ţuţea, Evul Mediu a fost o perioadã neagrã-tuci în istoria Europei şi, dacã nu exista dânsul, aveam un avans de vreo şapte sute de ani şi vã scriam acum între douã reprize de ciuruit ştrumfi cu coadã pe planeta Pandora. La anul 1000, când la noi tifosul şi dizenteria umblau din casã-n casã, Avicenna (zis şi Hussain ibn Abdullah [...] ibn Ali ibn Sina) punea bazele medicinei experimentale, inventa farmacologia clinicã, îl interpreta pe Aristotel, ba chiar gãsea timp pentru o ţâr’ de geologie şi scria cu spor o carte cu multe reţete de pilaf.

Dar nu despre domnul Ţuţea este vorba, ci despre cum s-a încheiat anul de crizã 2009, an în care cultele religioase au primit mai mulţi bani de la stat decât în anii de non-crizã anteriori. Cercetarea, evident, mai puţini.

Poate cã pe voi aceastã stare a lucrurilor nu vã alarmeazã (ei, sunt şi ei o mânã de popi…) dar dânsa este complet anormalã, mai ales în contextul în care vecina Europã, de bine, de rãu, un picuţ mai laicizatã ne învaţã altfel, şi ne învaţã de bine.

O, evident, un cetãţean îndobitocit de mirajul vieţii de apoi nu-şi pune probleme, acceptã explicaţii simple şi nu simte cã s-au scumpit ţigãrile dacã are în curte o buturugã cu chipul maicii domnului. Pe scurt, un om religios e mult mai uşor de condus. Dar nu pe impozitul meu, domnilor, sau mãcar lãsaţi-mã şi pe mine sã-l conduc!

Într-o societate modernã, instituţia statului (aviz: “instituţia” include bugetul) e separatã de cultele religioase. Bisericile sunt ONG-uri, se gospodãresc singure şi îşi procurã veniturile de la credincioşi, care într-o ţarã ca Germania pot alege sã plãteascã sau nu porţiunea de impozit aferentã congregaţiei de care aparţin sau nu.

Astfel aş putea sã dorm liniştit ştiind cã în Catedrala Mântuirii Neamului Prost nu-i nici o cãrãmidã care sã-mi aparţinã de jure mie, da’ de facto dacã m-aş duce sã o iau acasã sã-mi care jandarmii bastoane-n spinare.

Într-o societate modernã, tot pe banii lor, cultele religioase întreţin felurite programe de catehizare (şcoala de duminicã, tabãra creştinã şi alte destinaţii cu care îşi sperie americanii copiii neascultãtori) complet separate de învãţãmântul de stat.

Pe când eram eu şcoler, am avut bafta de a mã naşte într-o familie lucidã şi nu am participat la orele de religie ortodoxã. Nu cã ar fi contat prea mult, fiindcã pasiunea pentru cele ştiinţifice nu lasã loc de magicieni şi Sfinte Prepuţuri.

Într-o societate modernã (cum se prefigura eronat cea în care am învãţat eu), presupunând cã aş fi crescut în pãdure, fãrã pãrinţi, bunici sau lupi binevoitori, aş fi aflat sã devin un om civilizat în urma orelor de Ethik (care va sã zicã… eticã) din clasa a 4-a şi a educaţiei civice din 5-8. Acolo învãţam cã e bine sã treci pe verde şi cã e rãu sã furi. Între timp, manualele de religie tipãrite tot pe banii statului i-au învãţat pe copii cã “bin-bangul” şi evoluţia sunt teoriile diavolului şi cã doamne-doamne îţi ia scara şi-ţi frânge bulanele dacã te sui sã strici cuibul rândunicii.

À propos, înverşunarea cu care creaţioniştii susţin cã “teoria” evoluţiei ar fi “controversatã” şi cã varianta biblicã ar avea vreun temei în realitatea materialã e o înverşunare demnã de cauze mai bune. Într-o societate modernã, Biblia stã pe acelaşi raft cu Iliada, Odiseea, “Cuore” şi “Cuţu şchiop”. Dar despre asta cu altã ocazie.

Revenind la oile domnului, biserica ortodoxã are – într-adevãr – sus-numitele programe de catehizare, dar de ce sã nu sugã şi din buzunarul public? Reţeta e dupã cum urmeazã:

Batem monedã pe aberaţia “Poporul român = popor creştin” şi ne infiltrãm în viaţa fiecãrui cetãţean “cu fricã de dumnezeu”. Îi învãţãm pe copii toate aberaţiile din lume, iar dacã vreun academician zãnatic murmurã cã minţim cu neruşinare, i-o aruncãm pe aia cu “dreptul la o viziune alternativã”. Cui cârâie, îi amintim cã oricând (sanchi!) poate sã-şi retragã pruncul de la cursul de religie, dar cine vrea sã-l aibã pe cap o orã în plus? De asemenea, restul ţâncilor ghiauri s-ar revolta împotriva pãgânului şi l-ar ostraciza cum ai clipi. Adicã, fereascã sfântu’ sã tragã unu’ un pârţ în clasa a treia cã-şi trage porecla pânã se înscrie la doctorat, darãmite sã afle clasa cã Alinuţa e diavolul!

Într-o societate modernã, biserica sã cearã bani statului ar fi ca şi cum vecina (de care sunt separat prin Constituţie/gard) m-ar pune sã-i plãtesc gazele şi lumina sub ameninţarea cã altfel mã acuzã de viol. Evident, vecina conduce Hummer şi are dobermani.

Într-o societate modernã, oamenii de ştiinţã sunt Marii Preoţi. Dacã-mi serviţi “…dar şi ce faci tu e prozelitism, ateismul e o religie” vã amintesc şi eu cum calviţia e o coafurã, pula goalã un stil vestimentar şi statul pe scaun un sport.

Related Posts

1. Porcina cea de tainã (partea a doua)
2. Sculamentul european
3. Tabac pentru cojocul tãu

N-am rãbdare sã aştept rezultatele finale ale scrutinului şi, de fapt, nu despre dânsul vreau sã vorbesc. N-am sã îmi mai bat capul nici cu faptul cã Bãsescu insinueazã în continuare cã hidra fecaloidã PD-L ar fi de dreapta, nici cu eşecul teribil al lui Ninel Potîrcã, nici cu însuşi faptul cã secţiile speciale şi “autobuzele” au dus la cãlcarea-n picioare a întregului proces electoral sau cu gestul prin care studenţilor li s-a arãtat muie.

Ceea ce m-a fãcut sã înghit în sec a fost cã, prin Marele Referendum Care Simplificã Şi Modernizeazã Totul În Univers, astãzi s-a bãtut un cui în coşciugul unde zac moaştele democraţiei româneşti. Pre acest cui ruginit şi purtãtor de tetanos un pulãlãu abject (Sever Voinescu pre numele sãu) îl laudã într-o veselie pe Realitatea TV.

N-ar fi o problemã cã vrea cineva sã reducã numãrul de parlamentari. Sunt cam mulţi, e drept, dar acest lucru nu-i esenţial şi nu suge din buzunarul omului de rând.

Ceea ce ar trebui sã ne îngrijoreze şi sã ne facã sã vrem s-o tulim din ţarã este cã peste şaptezeci la sutã din participanţii la referendum au pus botul la propaganda înecãcioasã cu care preşedintele în exerciţiu şi maşinãria de partid au împroşcat fãrã milã.

Ion, Gheorghe, Safta, Frosa et co. au habar care-i povestea cu eventualul parlament unicameral? Sau au votat fiindcã, în capul lor, “parlamentari” egal “ciocoi şi grofi” în timp ce tot ce iese pe gura prezidentului-tãtic este miere şi lapţi?

Dragii mei, prezidentul este o canalie iar Parlamentul e bine sã steie-n douã camere. Parlamentul este cea mai importantã instituţie a unui stat, instituţia în care şade toatã esenţa democraţiei reprezentative. Orice filtru în plus îl va ajuta sã facã legi pertinente şi raţionale, pentru cã elaborarea de legi nu presupune existenţa unui preşedinte-jucãtor care dã din mâini şi urlã “pişã-te cã pleacã trenul”.

Bicameralismul e un sistem pe care toate ţãrile civilizate îl au (nordicii nu se pun, la ei merge orice!), pe care Europa ni-l recomandã şi spre care tind toţi vecinii noştri care nu l-au adoptat fix dupã schimbarea la faţã.

Înţeleg nostalgia Dvs. dupã Marea Adunare Naţionalã, dar speranţa mea este cã pedeleii vor scãpa ciolanul din bot şi întregul mişmaş va fi lãsat uitãrii. Funcţiile celor douã camere vor fi revizuite (se cere şi acest fapt, da’ nu e rost de circ!) şi cea mai importantã instituţie a statului nu va primi un şut stalinist în coaie.

Chiar dacã acest lucru va însemna cã pierdem ocazia de a ne alãtura clubului select al statelor ca Mongolia, Somalia şi Mozambic, va fi – în acelaşi timp – o zvâcnire din deget din partea cadavrului despre care scriam mai sus.

Related Posts

1. Somptuoase pãsãrele
2. Calul de dar nu se cautã la preşedinţi
3. Barba verde de acasã

No, God’s Penis is not a biological organ. I never said God’s Penis was the same as man’s penis. Obviously it wouldn’t be. That is why I pointed out God has a Holy, Righteous Penis. That is to say, it’s not the same as man’s corrupted, fleshy one.

As I said when this subject first came up, once again: Penises are not just for sex & peeing. It is only because man is evil that he thinks of penises exclusively in those terms.

Man is made in the image of God the Father. That is the primary reason why man has a penis.

You cannot insert your evil prejudicial ideas of man’s penis onto God – which is exactly what you are doing. God’s Penis is not equal to man’s penis. It’s really not hard to understand.

Related Posts

1. Benzi resemnate
2. Glasul roţilor de antren
3. (An)arhiva