Un popas mic pentru om

Cronicarii nu vor şti niciodată de ce începutul lui februarie a fost aşa sec pe Utopia Balcanica. Poate că Vasile e încă infirm şi-i este silă să scrie cu un singur membru; poate că a avut examene de dat, poate că a avut mult de muncă. Poate toate trei la un loc.

Un lucru va rămâne însă în buco-analele istoriei: astăzi, zece, se împlineşte o lună de Cultitudini. Ieri am înfăptuit chiar o ultimă – şi definitivă – schimbare de dizain. Evident, piaza rea nu ne dă pace nici acolo. Promovarea a bătut spre zero, vajnica redacţie n-a fost binecuvântată cu timp liber.

Prin urmare nu mă pot lăuda cu cei treij’ de vizitatori unici pe zi, nu mă pot lăuda cu cele cinşpe articole (-aşe, -uţe), nu mă pot lăuda cu locul pulişpe în zelist, de fapt nu mă pot lăuda cu nimic că râdeţi de mine, de Fritz şi de ceilalţi doi-trei ameţiţi.

Zugravitatea faptei

Vasilică (the story!) a murit şi a renăscut pe 11 septembrie, ziua mea! De asemenea, Radu, care-l face pe Vasilică, este constrâns o vreme să lucreze în Paint. Dar Mîţa cu î din i rămâne unicul webcomic autohton făcut în Paint, iar Radu are voie să afirme acelaşi lucru despre Vasilică.

Pe lângă asta, doi flăcăi ambiţioşi au dat drumul la începutul lumii grozavului proiect webcomics punct ro. Pe lângă tentativa de închegare a unei comunităţi de webcomicări români, preocuparea lor întâie este traducerea în limba lui Eminescu şi a lui Aurel Felea a unor benzi de referinţă din lumea WC-urilor internaţionale. Voi folosi în continuare acronimul “WC” pentru că “webcomic” e un cuvânt lung şi complicat, şi pentru că mă distrează.